Update/România Liberă a dezvăluit cenzura de pe portalul ZF:editorialul Redactorului Șef ZF, publicat în ediția print a ziarului din 18 noiembrie 2019 a fost ,,făcut dispărut” de pe ediția online până azi, la ora 7.00 am:
Culmea este că aceleași cifre sunt confirmate chiar de Sorin Pâslaru cu 16 ani în urmă, într-un articol semnat de acesta și intitulat ,,Încasări de 25 milioane dolari pentru Astra Asigurări in 2002”.
Primele brute subscrise ale societății Astra erau de 557 miliarde de lei vechi în 2001 (55,7 milioane de RON; 15m $ la vremea respectivă) și de 912 miliarde de lei vechi în 2002 (91,2 milioane de RON; 25m $ la vremea respectivă).
În anul privatizării, 1999, primele brute subscrise erau și mai mici. România Liberă s-a adresat ASF pentru obținerea acestor date istorice din arhiva societăților financiare.
Chiar Sorin Pâslaru a publicat un articol, în martie 2003, în ZF, în care menționează o cifră de afaceri pentru Astra de 25m $.
Nota Redacției: Articol semnat de Sorin Pâslaru cu datele financiare ale Astra Asigurări pe anii 2001 și 2002. Societatea Nova Trade a plătit 40 milioane de dolari în 2001 pentru Astra Asigurări.
Capitalul social al Astra Asigurări în 2001 era de1,5m $
În plus, capitalul social al Astra Asigurări era de 53miliarde de lei vechi la momentul privatizării, deci circa 1,5m $.
Așadar, o valoare pentru Astra de “sute de milioane de Euro” este o legendă, pe care Sorin Pâslaru o creează acum după 17 ani, uitând cât de mici erau societățile de asigurare pe vremuri.
În plus, nu este de uitat faptul că Nova Trade a investit 250 milioane de lei (peste 50 milioane de Euro) de-a lungul anilor, după semnarea contractului de privatizare.
Capitalul Astra a ajuns, așadar, la suma de 254m RON înainte ca ASF să retragă licență de asigurare.
Statul român nu a pierdut nimic din privatizarea Astra, în schimb TNG a pierdut toți banii investiții.
Contul tehnic Astra:pbs (prime brute subscrise) 2001 : 557 miliarde de lei vechi (15m $ ); pbs 2002: 912 miliarde de lei vechi (25m $)
,,Pleacă ai noștri, vin ai noștri!”
România Liberă a ales să publice editorialul semnat de un jurnalist cu ștate vechi în domeniul financiar, al cărui morală stă cel mai bine sub zicala ,,Pleacă ai noștri, vin ai noștri!”.
Istoria povestită de Sorin Pâslaru rezumă practic, fața reală a scheletului statului român, incapabil să susțină un echilibru între puteri dar și în mediul de afaceri, incapabil să se supună legii. La sfârșitul acestui editorial, morala ar fi: cetățeanul român trebuie să nu investească în România pentru a nu sfârși în ,,lup de tranziție” și deci mort și îngropat.
Morala – ,,highlighturile” editorialului
· O legendă inventată: așa zișii lupi ai tranziției sunt de fapt, 2 cetățeni români :Dinu Patriciu și Dan Adamescu, care erau în contrast cu Securitatea – la momentul respectiv, toate societățile foste de stat (Astra s-a desprins din ADAS) aveau ofițeri ai securității numiți în consiliile de administrație, și care au fost ulterior disponibilizați de cei doi capitaliști, astăzi stigmatizați.
· Memoria scurtă și ,,milioanele făcute din condei”: după 17 ani de la semnătura din condei a aceluiași autor, Sorin Pâslaru, zecile de milioane se transformă în sutele de milioane. Verdictul: instituțiile statului român sunt mereu nevinovate!
· Devalizarea: după 17 ani, aceeași rețetă de fărâmițare a celor mai importante asset-uri românești – numirea unor inși dubioși la butoanele asset-urilor românești – Sorin Ovidiu Vântu în 2001 și Speranța Munteanu în 2014, aflați sub ,,branduri paravane” (Gelsor și KPMG S.R.L) care să evaporeze banii pe prestări si contracte fictive.
· Metoda campaniei anticorupție aplicată cu succes în Italia,și,ulterior, în România, cu sprijinul chiar al,,socialiștilor” din serviciile de informații și magistratură: ,,Succesul” Mani Pulite (lupta anticorupție din Italia anilor 90) a dat cel mai obscen și corupt Prim Ministru: Silvio Berlusconi, supranumit Prim Ministrul Bunga Bunga pentru orgiile sale sexuale, și, a făcut ca New York Times, în 1995, să anunțe într-un articol,de fapt, insuccesul: ,,Încă din acele zile fragede, procurorii așa-numitului „Tangentopoli” – sau „Orașul Mitei” – s-au lovit periodic de obstacole. Dar până de curând, magistrații s-au dovedit mai abili în protejarea rolului lor decât politicienii au fost în controlul lor. Acum, valul se transformă, iar magistrații de aici și din altă parte sunt în apărare. Starul echipei „mâinile curate”, Antonio Di Pietro, care și-a dat demisia în decembrie anul trecut, este acum cercetat pentru abuz în serviciu. Și săptămâna aceasta, Senatul italian a votat pentru a limita capacitatea anchetatorilor de a ține suspecți în închisoare, o înfrângere semnificativă pentru magistrații care s-au trezit brusc abandonați de aliații lor tradiționali de stânga.”
Articol New York Times, 25 iunie 1995, Mani Pulite din Italia
· Tergiversarea condamnării devalizatorilor(în acest caz Astra Asigurări) umbrită de salvarea ,,paravanelor” – Vântu și Gelsor scoși din dosar, Speranța Munteanu de asemenea: După 17 ani, în anul 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat hotărârile definitive. Dan Săftescu – director general Astra Asigurări, Răzvan Haritonovici – președintele Astra Asigurări, Teodor Nicolăescu -președintele Băncii Române de Scont, toți au fost condamnați la ani grei de închisoare, însă cu absența remarcabilă a lui Sorin Ovidiu Vântu.
· NEGAREA ADEVĂRULUI: Dacă în 2001 era clar că nu se dorea a se afla adevărul (SOV citea dimineața, la cafea, informările venite pe linie de SRI despre el însuși), dovadă stau și cei 17 ani de trageri de șireturi, în anul 2015, odată cu pronunțarea falimentului Astra Asigurări din luna august a aceluiași an, pe rolul Tribunalului American de Investiții din Washington s-a deschis un proces împotriva coordonatorilor instituțiilor statului român din perioada 2014 – 2015. Un proces, pe care, autorii (n. red. Sorin Pâslaru) sintagmelor ,,securiști capitaliști” dedicată exclusiv doar celor născuți din țărână românească, îl trec azi cu vederea, cel mai probabil din dorința de a mai planta ,,buruieni” peste rămășițele îngropate, ale cadavrelor celor care au fost odată,,adevărații lupi singuratici, români, dedicați Economiei și tranziției spre modernism a României”
Timpul va spune, dacă, după asemenea ,,prisos” și ,,izgoană”, România va mai da vreodată elite și asset-uri românești.
Editorialul contestat cu documente de către România Liberă, șters, în mod ciudat, de pe portalul ZF online.
,,LUPII TRANZIȚIEI – O POVESTE A ANILOR 2000”
Anii 2000 au fost anii privatizării în businessul românesc . Atunci s -au vândut Petrom, BCR și alte mii de întreprinderi. O mare bătaie a fost pe societatea de asigurări Astra.
Povestea privatizării Astra descrie bine atât atmosfera antreprenorială a anilor 2000, cât și explică unde și de ce suntem astăzi cum suntem.
Trei dintreprotagoniștii luptei pentru Astra, Dan Adamescu, Dinu Patriciu și Sorin Ovidiu Vântu, au avut de-a face între timp cu închisoarea, iar doi dintre ei nu mai sunt.
Astra era un magnet pentru capitaliștii de după 90, despre care se spune că erau născuți din spuma fostelor servicii secrete, pentru că dispuneau de fonduri de cash de 40 mil. euro. Astra a fost scoasă șa privatizare în toamna anului 2000, chiar înainte de alegerile pe care urma să le câștige PSD și Ion Iliescu.
Au fost două mari privatizări încheiate pe finalul mandatului lui Radu Sârbu, fostul șef de atunci al Fondului Proprietății da Stat: Astra și Petro midia. Ambele cu scandal, pe bani puțini.
Societatea de asigurări Astra apăruse împreună cu ASIROM, societate care mai există și azi – în top zece în piața asigurărilor, și Carom, o firmă specializată pe regularizarea daunelor de asigurări, din spargerea companiei ADAS – fostul monopol al asigurărilor dinainte de 1989, adică Administrația Asigurărilor de Stat.
Astra, careîntretimp a falimentat, era specială pentru că
prelua partea dereasigurare a ADAS–ului.
ADAS- ul era înainte de 1989 nu numai monopolul asigurărilor, ci și un reasigurator de rang mare pe piețele financiare ale lumii pentru că dispunea de resurse pusa la dispoziție de sistemul care funcționa la acea dată.
Practic, specialiștii de atunci în reasigurări evaluau și
cumpărau risc din străinătate și făceau profit în funcție
de cât de pricepuți erau la contații de prime de reasigurare. Angajații departamentului de reasigurări ale ADAS au fondat apoi firme de asigurări, lideri astăzi în piață, precum Allianz, fostă ALLIANZ- Ion ȚIRIAC și Generali.
Preluând partea de reasigurări, Astra avea atunci în fonduri peste 40 milioane de euro. Raportând la puterea economiei românești din 2000, când PIB-ul era de 30 mld.euro, azi fiind de 210 mld.euro, înseamnă că acei bani ar valora astăzi de 7 ori mai mult, adică 250 -300 mil. euro. Miza era uriașă.
De aici și interesul foarte mare al puternicilor zilei.
Din motive nici acum lămurite, FPS-ul a decis să construiască o grilă de competiție în care câștigătorul era determinat de valoarea investițiilor angajate și nu de suma efectiv plătită de către stat.
De fapt, acesta a fost un modus operandi al mai tuturor privatizărilor din acea perioadă, când investitorii erau mai mult de valoarea investițiilor angajate prin contractul de privatizare decât prin sumele efectiv plătite statului.
Interesul a fost uriaș, Astra atrăgea ca un magnet cu lichiditățile sale. În joc au intrat firma Administrator Int a lui Dinu Patriciu, Nova Trade a lui Dan Adamescu și Omniasig, companie creată de Bancorex, condusă atunci de Constantin Toma.
Însă, profitând de modul în care a fost conceput caietul de sarcini, unde ponderea investițiilor era covârșitoare, cursa a fost câștigată de un jucător neașteptat: firma Ceptura SA, controlată de un italian venit în anii 90 în România împreună cu alte sute de compatrioți în căutare de oportunități, Sergio Mollo.
Spre stupoarea contracandidaților și a pieței financiare din România, firma sa a obținut cel mai mare punctaj la privatizarea Astra, asumându-și investiții fantasmagorice de sute de milioane de euro echivalent la acea dată.
Calculul punctajului era corect, chiar dacă investițiile angajate erau total neverosimile.
Pe locurile următoare veneau Administrator Int, Nova Trade și Omniasig.
Scandalul a fost de amploare. Nici măcar FPS-ul, deși calculase scorul și publicase clasamentul, nu admitea că firma trebuie dată lui Sergio Mollo.
A avut loc un proces care s-a stins după mulți ani, iar Astra a intrat în cele din urmă în proprietatea Nova Trade, după ce din motive neclare Administrator Int, care era pe locul doi, s-a retras.
La momentul respectiv se spunea că Dinu Patriciu s-a retras pentru că primise rafinăria Petromidia, privatizată tot în 2000, pe același mecanism de promisiune de investiții, dar și preluare de datorii de 600 mil. dolari, care însă nu au mai fost niciodată achitate.
La Astra, a urmat o lovitură de teatru. Privatizarea fiind blocată timp de doi ani din cauza proceselor, banii de la Astra au atras alt jucător al acelor timpuri, între timp condamnat – Sorin Ovidiu Vântu.
El a pus la cale o schemă prin care două bănci înființate în acei ani – Banca de Investiții și Dezvoltare și Banca Română de Scont, au scos din Astra cel puțin 20 mil. euro, spun cei implicați în mecanism.
Potrivit informațiilor de la acea dată, Astra a asigurat o investiție într-o mină de cuarț finanțată de cele două bănci, care s-a dovedit a fi nerentabilă.
Așa încât, până să intre Dan Adamescu în proprietatea Astra, banii au zburat.
Lupii tranziției au sfârtecat fiecare câte ceva din activele statului.
Relatând pas cu pas această afacere , protagoniștii aveau fiecare versiunea lor și voiau să știe cine și de ce se scrie despre Astra.
Dan Adamescu, care făcuse prim clădire modernă de birouri în București, sediul actual al Curții de Conturi, și preluase cu Nova Trade Unirea Shopping Center, venise pe valul CDR-ului care a condus România în perioada 1996-2000.
El a fost arestat și condamnat într-un dosar de mită și a murit la începutul anului 2017.
Adamescu a prezentat Ziarului Financiar propria sa versiune, iar alți protagoniști ai scandalului de atunci făceau diverse presiuni editoriale. Așa era capitalismul anilor 2000.
De pe margine, italianul Sergio Mollo spera să aibă justiția de partea sa. ,,Domnule jurnalist, ascultați-mă, noi în Italia am trăit ce se întâmplă azi în România, unde legea nu este respectată și unde politicienii și oamenii de afaceri sunt mână în mână. Va ajunge și România o campanie de tip mai pulite.”
Mani pulite (mâini curate – n.red. italiană) a fost cea mai importantă operațiune anti mafia desfășurată în Italia în anii 90, care a dus la demiterea și arestarea premierului socialist Bettino Craxi.
Erau anii 2000-2004, cu un PSD atotstăpânitor și puțini credeau că într-un deceniu Adrian Năstase, premierul de atunci, urma să fie condamnat.
Astra Asigurări a intrat până la urmă în proprietatea lui Dan Adamescu, care a fost acuzat ulterior că a devalizat-o. Procesul privind devalizarea însă nu a avut loc, iar firma care în 2000 era una dintre companiile cele mai puternice din România a intrat în cele din urmă în faliment pentru că, a spus ASF, nu s-a capitalizat pe măsura riscurilor asumate.
Nici Dinu Patriciu nu mai este, iar Sorin Ovidiu Vântu este condamnat în alte dosare.
Devalizarea Astra a fost anchetată și s-au pronunțat condamnări pentru conducătorii de atunci ai companiei.
Astra Asigurări și Asirom, dacă ar fi fost vândute pe bune, ar fi trebuit să coste sute de milioane de euro în banii de azi. Polonezii și-au păstrat ”ADAS-ul” lor, astăzi gigantul PZU, listându-l la bursă, deci asigurând un grad de transparență și de guvernanță corporativă.
Poate că astăzi România ar fi arătat altfel dacă ar fi listat marile companii de stat pe bursă.
