În cazurile de mare corupţie unde se dau pedepse de închisoare blânde, cu suspendare, inculpaţii, deşi sunt declaraţi vinovaţi, pot ajunge din nou în funcţiile care au generat sau înlesnit săvârşirea faptelor de corupţie pentru care au fost condamnaţi. Aceste practici româneşti încurajează corupţia, spun specialiştii.
Practica judiciară românească nu descurajează corupţia. Mai mult, o încurajează, deoarece în majoritatea cazurilor de corupţie la nivel înalt pedepsele cu închisoarea sunt mici, iar inculpaţii beneficiază de suspendarea executării. În plus, deşi au săvârşit infracţiunile de corupţie din fotoliul înaltei demnităţi publice, pedeapsa cu suspendarea nu-l împiedică pe fostul demnitar să ajungă din nou pe acea funcţie pentru că legislaţia noastră îi permite.
În practica judiciară autohtonă, la pedepsele cu închisoarea date cu suspendare în cazuri de mare corupţie nu există obiceiul de a se da şi pedepse complementare (de interzicere a drepturilor civile de a fi ales/numit, spre exemplu), ci se dau doar pedepse accesorii, care nu se execută, fiind suspendate automat împreună cu pedeapsa principală.
Pedepsele complementare de interzicere a unor drepturi ar împiedica accederea condamnaţilor definitiv la funcţiile publice pe care le-au deţinut când au săvârşit infracţiunile; în schimb, pedepsele accesorii sunt doar de formă.
Până acum, pentru fapte de mare corupţie pedepsite cu închisoare cu suspendare, la nici una nu s-a aplicat o pedeapsă complementară de interzicere a unor drepturi.
Expertul anticorupţie Laura Ştefan spune că inexistenţa pedepselor complementare de interzicere a unor drepturi în condamnările cu suspendare încurajează corupţia, în timp ce Alina Ghica, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, susţine că practica e întemeiată pe actuala legislaţie, dar admite că „e de gândit o modificare pentru a nu mai suscita interpretări”.
Dacă nu primeşte pedeapsă cu executare sau pedeapsă complementară, Năstase poate fi din nou premier
Adrian Năstase este demnitarul cu cele mai multe dosare de corupţie pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Citeşte şi Năstase: Dosarul Trofeul Calităţii este confecţionat din minciuni
În dosarul „Zambaccian 1″, Năstase a primit o condamnare de trei ani cu suspendare şi o pedeapsă ACCESORIE de doi ani de interzicere a unor drepturi (de a alege, a fi ales/numit pe funcţii etc.), care însă este şi ea suspendată din start, laolaltă cu pedeapsa principală. Pedepsele au fost date pentru infracţiunea de şantaj săvârşită în calitate de premier al României. Dacă această condamnare ar fi fost definitivă, legea i-ar fi dat dreptul lui Năstase să fie numit din nou premier pentru că NU are şi o pedeapsă complementară de interzicere a unor drepturi (ci doar una accesorie, suspendată). În dosarul „Trofeul Calităţii”, Năstase a fost condamnat la doi ani cu executare şi la doi ani interzicere a drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. Motivul condamnării: a adunat bani pentru campania sa electorală din 2004 (peste 1,6 milioane de euro) sub umbrela Inspectoratului de Stat pentru Construcţii. Dacă această condamnare ar fi definitivă, Năstase n-ar mai putea candida la alegerile parlamentare din toamnă, n-ar mai putea fi numit premier, ministru etc. (adică n-ar putea ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).
Morega şi Popescu, deşi condamnaţi definitiv, pot ocupa din nou aceleaşi funcţii
În practica judiciară pentru corupţie există şi două condamnări definitive cu suspendare şi fără pedepse complementare de care au beneficiat Dan Ilie Morega (condamnat la trei ani cu suspendare) şi Cosmin Popescu (condamnat la doi ani cu suspendare). Potrivit DNA, în perioada septembrie 2005-martie 2007, Dan Ilie Morega, în calitate de preşedinte al filialei Gorj a PNL, şi-a folosit influenţa şi autoritatea pentru a obţine foloase necuvenite pentru partid. Aceste foloase au fost pretinse de la persoane care conduceau instituţii publice sau societăţi comerciale cu capital integral de stat şi au constat în sume de bani destinate finanţării campaniei pentru alegerile europarlamentare din 2007. Pe perioada anchetei, a ajuns deputat PNL. El poate candida din nou sau poate fi numit, pentru că nu are pedeapsă complementară.
Cosmin Popescu a fost condamnat pentru falsificarea unui raport de control al Ministerului Economiei pe vremea când era secretar de stat în acest minister, raport care l-a favorizat pe Ionel Manţog în aşa-numitul dosar al „Strămutaţilor de lux”. Pe perioada anchetei, era deputat PDL. Acum, el poate fi numit din nou secretar de stat, deşi are o condamnare definitivă pentru corupţie.
Demnitarii condamnaţi cu executare au şi pedepse complementare
În practica judiciară românească doar la condamnaţii cu executare instanţa dă (uneori) pedepse complementare. Fiind atât de puţine, redăm toate exemplele de demnitari corupţi condamnaţi definitiv.
Vasile Duţă, senator independent, a fost condamnat la cinci ani închisoare cu executare şi patru ani pedeapsă complementară pentru trafic de influenţă, fapte comise în dubla sa calitate de parlamentar şi avocat. După ce iese din închisoare, timp de patru ani nu are dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; nu are dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; nu are dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.
Virgil Pop, deputat PNL, a fost condamnat la 5 ani închisoare, cu pedeapsă complementară. Instanţa i-a interzis inculpatului, atât pe perioada executării pedepsei, cât şi timp de doi ani după executare, următoarele drepturi: de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Mircia Gutău, primar PDL, a fost condamnat la trei ani şi jumătate închisoare, pentru corupţie. Instanţa a mai decis interzicerea exercitării
unor drepturi atât pe perioada executării pedepsei, cât şi timp de doi ani după executare.
Ioan Mureşan, ministru PNŢ-CD, a fost condamnat la şapte ani închisoare pentru că a avizat scoaterea de la rezerva de stat a 5.000 tone de ulei. Instanţa i-a interzis inculpatului drepturi civile atât pe perioada executării pedepsei, cât şi timp de cinci ani după executare.
Emilian Cutean, secretar de stat PSD, a fost condamnat la cinci ani închisoare cu executare. Instanţa i-a interzis inculpatului drepturile civile atât pe perioada executării pedepsei, cât şi timp de trei ani după executare.
Cristian Anghel, primar PNL, a fost condamnat la doi ani şi jumătate în regim de detenţie. Instanţa a mai decis interzicerea exercitării unor drepturi pe perioada executării pedepsei şi timp de doi ani după executare.
Ioniţă Mircea, subprefect PSD, a fost condamnat la trei ani cu executare. Instanţa a mai interzis exercitarea unor drepturi atât pe perioada executării pedepsei, cât şi timp de doi ani după executare.
Pedepsele din Codul Penal românesc
În dreptul penal românesc, pe lângă pedeapsa principală cu închisoare există două pedepse secundare: pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie, prin care se pot interzice unele drepturi civile, cum ar fi dreptul de a alege, de a fi ales, de a exercita profesia prin care a săvârşit infracţiunea etc. În cazul în care inculpatul este condamnat cu suspendare, pedeapsa complementară se execută imediat, în timp ce pedeapsa accesorie este şi ea suspendată. Pedepsele complementare de interzicere a unor drepturi pot fi date de instanţă numai pentru pedepse cu închisoarea de cel puţin doi ani.
