Prim-ministrul britanic a făcut o mişcare de amânare a Brexit-ului prin care rivalii săi conservatori – şi în primul rând fostul primar al Londrei, Boris Johnson – sunt „şah şi mat”.
În timpul campaniei, premierul britanic a afirmat de mai multe ori că articolul 50 din Tratatul de la Lisabona, care declanşează procedura de ieşire din UE, trebuie să fie utilizat imediat în cazul victoriei Brexit, ieşirea din Uniune. Şi totuşi, în faţa Downing Street 10, în dimineaţa înfrângerii taberei pro-UE, Cameron a declarat că lasă succesorului său misiunea de a declanşa articolul 50, care ar angaja concret ţara pe drumul ieşirii din UE. O cale pe care mulţi o consideră plină de capcane.
Tabăra Brexit a câştigat probabil referendumul, scrie „Guardian”, „dar nu poate utiliza mandatul care i-a fost încredinţat pentru că ar condamna Marea Britanie la recesiune, la ruptură şi ani dureroşi”. Cel care va obţine conducerea Partidului Conservator, după convenţia sa din octombrie, şi deci cheile din Downing Street 10 după plecarea lui Cameron va trebui să gestioneze o situaţie dificilă între liderii europeni care presează Marea Britanie spre o ieşire rapidă şi o cale de ieşire mai mult decât haotică şi deci costisitoare din punct de vedere politic. „Dacă Boris (Johnson) candidează la şefia partidului şi eşuează să activeze articolul 50, este terminat. Dacă nu este candidat şi dezertează din câmpul de luptă, este terminat. Dacă el candidează şi scoate Regatul Unit din UE este, de asemenea, sfârşitul lui: Scoţia îşi va obţine independenţa, va fi o revoltă şi în Irlanda de Nord, o recesiune, acorduri comerciale caduce. Şi pentru Johnson va fi sfârşitul.
„Ieşirea”, la vrerea Regatului Unit
Declaraţia lui Cameron a incitat multe speculaţii şi un licăr de speranţă pentru cei care vor ca Marea Britanie să rămână în Uniunea Europeană. Concret, Cameron a remis viitorului premier un „cadou otrăvit”. Cine va îndrăzni să declanşeze numitul articol 50, având în vedere reacţia dramatică a Brexit asupra pieţelor şi burselor mondiale şi amploarea consecinţelor părăsirii UE?
Ministrul britanic de Finanţe, George Osborne, partizan al rămânerii în UE, a avertizat luni că Marea Britanie nu va activa articolul 50 pentru părăsirea UE decât la momentul oportun şi a asigurat că economia britanică este pregătită să înfrunte turbulenţele provocate de decizia Brexit. „Doar Marea Britanie poate activa articolul 50. Din punctul meu de vedere, nu va trebui să o facem decât când vom avea o viziune clară a noilor aranjamente căutate cu vecinii noştri europeni.”
Va fi sau nu Brexit?
Atâta vreme cât notificarea nu este trimisă, Regatul Unit rămâne parte a UE. Şi în prezent nu are nici un interes ca această notificare să fie trimisă tuturor în UE. Principalii militanţi ai Brexit-ului, printre care Boris Johnson şi Matthew Elliott, care a condus tabăra Brexit, au declarat clar că nu sunt presaţi să apese butonul şi susţin că este mai judicios să aibă discuţii informale cu Bruxelles şi alte state membre, pentru a ajunge la o reglementare posibilă înainte de a angaja Marea Britanie în termenul de doi ani în cadrul căruia ar acţiona articolul 50. La Bruxelles şi în alte capitale europene, mişcarea lui Cameron a produs deja frustrări. Reuniţi la Berlin, miniştrii de Externe din cele şase state fondatoare au cerut ca negocierile privind Brexit să înceapă „imediat”, pentru a se evita pericolul unei perioade prelungite de incertitudini şi instabilitate care, cu euroscepticismul exacerbat pe tot continentul, ar putea produce mai multe daune blocului comunitar deja slăbit.
Se pare însă, scrie „Guardian”, că nu există nici un mijloc juridic imediat pentru soluţionarea impasului. Este cert că un stat membru poate declanşa articolul 50 prin emiterea unei notificări oficiale de intenţie de a părăsi UE, dar nimeni la Bruxelles, Paris sau Berlin nu poate forţa asta. De asemenea, nimic din respectivul articol nu obligă UE să deschidă negocieri, inclusiv discuţii informale, înaintea notificării formale.
Articolul 50
„Nu există mecanism pentru constrângerea unui stat să se retragă din UE”, a declarat Kenneth Armstrong, profesor de drept european la Universitatea din Cambridge. „Articolul 50 este acolo pentru a permite retragerea, dar nici o altă parte nu are dreptul să invoce articolul 50, nici un alt stat sau instituţie. Deşi întârzierea este nedorită din punct de vedere politic, juridic nimic nu poate obliga un stat să se retragă.” Preşedintele Parlamentului European, Martin Schultz, a declarat că aşteaptă ca David Cameron, care va fi prezent la summitul european din 28-29 iunie, să anunţe oficial că Marea Britanie are intenţia să părăsească UE.
Consiliul European a confirmat că notificarea nu poate fi doar scrisă, poate fi şi sub forma unei declaraţii formale la summit. „Trebuie făcută fără echivoc, cu intenţia explicită de declanşare a articolului 50. Negocierile pentru ieşire şi asupra viitoarelor relaţii nu pot începe decât după o astfel de notificare formală. Carl Bildt, fost premier suedez, a declarat că „ejectarea de facto” este o posibilitate, articolul 7 din Tratatul de la Lisabona permite UE să suspende un membru dacă ea consideră că a violat principiile fundamentale ale libertăţii, democraţiei, egalităţii şi primatului dreptului. Dar ar fi vorba de o „opţiune nucleară”.
În plan politic, presiunea asupra lui Cameron şi a succesorului său, oricare va fi, ar putea fi extremă, dar legal se pare că nu există o soluţie facilă. Dacă Marea Britanie decide astfel, impasul ar putea trena ani de zile.
