Potrivit Decretului nr. 558/2019, șeful statului l-a eliberat pe generalul de brigadă Gabriel Gunescu din funcția de judecător militar la Tribunalul Militar București.
Judecătorul militar „se eliberează din funcție ca urmare a pensionării“, precizează textul Decretului 558, publicat în Monitorul Oficial la data de 4 iulie. Decretul prezidențial ține cont de hotărârea Secției pentru Judecători a CSM nr. 682/2019, care analizase situația judecătorului Gunescu.
Magistratul militar care a fost eliberat din funcție ca urmare a pensionării este un personaj controversat. În anul 2013, pe vremea când era doar colonel, actualul general de brigadă „a respins solicitarea fiului disidentului anticomunist Gheorghe Ursu de a desfiinţa decizia procurorilor de a nu-l ancheta pe maiorul de securitate Marin Pârvulescu, cel care a coordonat anchetarea disidentului, înainte de moartea acestuia, în 1985“, arăta site-ul www.ziarulrevolutionarul.ro.
„Susţin cu tărie că nu am ordonat şi nu am exercitat niciun act de teroare sau de persecuţie asupra lui Gheorghe Ursu. Nu puteam să dau eu ordin unui director, cum era colonelul Tudor Stănică. Nu aveam niciun motiv să-l persecut pe Gheorghe Ursu“, declara în anul 2013, în fața judecătorului militar, fostul ofițer de securitate Marin Pârvulescu.
Judecătorul Gunescu a emis sentința referitoare la Pârvulescu în octombrie 2013, iar după șase luni, în 2014, el a redactat și motivarea sentinței. În acest document, judecătorul susținea că Gheorghe Ursu n-ar fi fost un adevărat disident, ceea ce ar însemna că nici ofițerul de securitate care l-a anchetat pe Ursu nu trebuie anchetat.
„În speţă, este totuşi dificil de considerat că victima a fost un adevărat disident politic (…). După cum am arătat, «opoziţia» victimei faţă de regimul comunist a fost nesemnificativă, venind şi din partea unei persoane care anterior, pentru o lungă perioadă de timp, a fost privilegiată de acest regim“, susținea Gunescu, făcând aluzie la faptul că Gheorghe Ursu ar fi fost, cândva, membru al PCR.
Pe de altă parte, în aceeași motivare a sentinței, judecătorul militar Gunescu făcea și considerații de ordin istoric: „Spre deosebire de anii 1948-1960, în care s-au produs acele atrocităţi împotriva poporului român, la nivelul anului 1985 nu se mai poate considera că exista o intenţie clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităţilor statului“.
Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, a calificat decizia dată de judecătorul Gabriel Gunescu și motivarea acesteia drept „cea mai abjectă sentinţă din istoria acestui caz“. Andrei Ursu a trimis și plângeri la CSM, la Parchetul General, la ministrul Justiţiei şi la preşedintele de atunci, Traian Băsescu.
Inginerul Gheorghe Ursu a murit pe 17 noiembrie 1985, în arest, unde fusese închis timp de aproape două luni, perioadă în care fusese interogat și maltratat atât de milițieni, cât și de securiști, aproape în fiecare zi. Drept cauză a decesului, varianta oficială a fost o „peritonită“. Ulterior, s-a recunoscut că Ursu a fost omorât în bătaie de un deţinut de drept comun, Marian Clită, care era închis cu el în celulă.
Trimis ulterior în judecată, Marian Clită a susținut că el nu a făcut decât să îndeplinească ordinele ofiţerilor de securitate. Marian Clită a fost găsit vinovat de omor și condamnat, în 1996, la 20 de ani de închisoare. După nouă ani de puşcărie, a fost eliberat condiţionat.
În anul 2016, George Homoştean, fost ministru de Interne, şi Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, au fost trimişi în judecată de procurorii military, pentru complicitate la săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii în dosarul disidentului Gheorghe Ursu. Atât Homoștean, cât și Postelnicu sunt acum decedați.
