Fermierii români se feresc de irigații. Costul energiei electrice îi sperie pe agricultori

de Ticu Ciobotaru

Agricultorii români mizează pe voia Domnului, nu pe tehnologie

Riscurile presupuse de această situație sunt mari, pentru că au fost ani în care seceta a distrus 80% din culturile în care au investit fermierii.

Este previzibilă și în acest an o campanie agricolă în pagubă, pentru că fermierii nu își irigă mai mult de 10-15% din culturile agricole din cauza costurilor mari ale energiei electrice. În tariful perceput pentru irigații, ponderea prețului energiei electrice este de 90%.

După ce în 2010 au fost retrase subvențiile pentru energia electrică necesară sistemelor de irigații, au scăzut sever suprafețele de culturi agricole udate. În noiembrie 2015, Guvernul Cioloș a oferit o facilitate, modificând Legea Îmbunătățirilor Funciare, în sensul abrogării art. 59 – tariful anual, astfel încât lucrările de punere în funcțiune a infrastructurii pentru campania de irigații 2016 să se realizeze din fondurile ANIF, beneficiarii trebuind să achite doar tariful de livrare, care cuprinde costul apei, facturat de Apele Române, și costul cu valoarea energiei electrice pentru pompare.

Nici această facilitate nu a schimbat situația. Anul trecut au fost încheiate precontracte pentru irigarea a 36.845 ha de culturi agricole, care reprezentau doar 32,2% din suprafețele care puteau fi irigate, dar au fost irigate numai 9.800 ha.

În 2017, statistica se repetă. Potrivit directorului sucursalei ANIF Moldova Sud Galați, Petru Bărceanu, în acest județ pot fi irigate 104.022 hectare, cu 10.000 hectare mai puțin decât în 2016, dar a fost precontractată pentru irigare numai o suprafață de 36.180 hectare, deoarece fermierii nu au resursele financiare pentru a suporta costurile energiei.

„Toate eforturile făcute pentru reabilitarea infrastructurii de irigații pentru scăderea costurilor privind aplicarea udărilor și creșterea suprafețelor irigate nu s-au concretizat, dovada fiind că după 2010, când s-au retras subvențiile pentru activitatea de irigații, suprafețele contractate și efectiv irigate, udarea 1, au fost din ce în ce mai mici”, susține directorul ANIF Moldova Sud.

Sunt ani în care seceta distruge până la 80% din culturi

Pe fondul unor veri din ce în ce mai secetoase, efectul direct al acestei situații îl constituie pagubele înregistrate de fermieri. În condițiile în care sunt irigate doar 10% din culturile agricole din Galaţi, de exemplu, pagubele sunt pe măsură. În 2016 a fost ceva mai bine, pentru că a mai plouat, dar în 2015, potrivit datelor Direcției Agricole Galați, agricultorii gălățeni au pierdut 78,8% din culturile agricole în care au investit în anul agricol 2014/2015. Seceta a afectat 228.700 ha de culturi agricole, producând pagube în valoare de 361.117.000 lei. Cele mai afectate au fost culturile de porumb şi floarea-soarelui.

Cu cele mai mari probleme se confruntă fermierii de pe Terasa Covurlui, o zonă de podiș din zona centrală a județului Galați, pentru că apa adusă din Dunăre prin Canalul Magistral Lunca trebuie pompată la înălțimi de peste 50 de metri.

„Practica demonstrează că efectuarea irigațiilor cu înălțimi de pompare a apei mai mari de 50 metri nu este profitabilă pentru structura actuală de culturi agricole, alcătuită în general din plante cerealiere. Singurele suprafețe din județ unde se practică irigații pe suprafețe cu înălțimi mari de pompare sunt zonele în care se cultivă legume, Tecuci – Cosmești și Vânători – Galați”, a mai precizat reprezentantul ANIF.

ANIF, tot fără bani pentru paza stațiilor de pompare

În ultimii 10-15 ani, guvernele și Parlamentul au tot mimat îngrijorarea pentru situația sistemelor de irigații distruse prin afaceri bine ticluite sau furturi. În urmă cu câțiva ani a fost și un raport de sute de pagini al unei comisii parlamentare, în care erau compilate anchete ale poliției, audieri de specialiști și recomandări.

În pofida acestor „îngrijorări”, acum situația este aceeași: ANIF nu are bani să plătească lucrătorii care să exploateze și să păzească stațiile de pompare și instalațiile. „La amenajările de irigații rămase în administrarea ANIF întâmpinăm probleme în exploatarea și în asigurarea integrității obiectivelor din cauza lipsei personalului de exploatare și întreținere a stațiilor de pompare”, spune directorul ANIF Moldova Sud, Petru Bărceanu.  

Proiect de 1 miliard de dolari, ajuns la fier vechi

În modul în care a fost distrus sistemul de irigații, la indiferență s-a adăugat și lipsa de strategie și perspective a guvernanților. A existat un proiect de un miliard de dolari, care ar fi facilitat costuri mai reduse pentru irigații, dar a fost distrus. În 1975 a fost începută construirea pe Terasa Covurlui a unui lac de acumulare imens, cu suprafața de 1.000 ha și adâncimea de 50 m, care ar fi asigurat irigarea a 60.000 ha. Se lucra cu 6.000 de muncitori și 1.000 de utilaje și se construise și o cale ferată locală pentru a fi cărat pământul. Locomotivele și vagoanele au fost aduse cu trailerele și puse pe șine cu macarale de mare capacitate. Drumurile din zonă au fost construite din beton celular, asemenea șoselelor strategice, ca să reziste la traficul greu. Vreme de 15 de ani, s-a lucrat în celebrul „ritm susținut”. Lucrările ar mai fi durat un an sau doi.

În 1992 ar fi trebuit ca sistemul de irigare a celor 60.000 ha de pe Terasa Covurlui să fie pus în funcțiune. Dar, în 1990, guvernul condus de Petre Roman a închis șantierul și în anii care au urmat s-a furat tot ce putea fi smuls sau demontat și cărat la fier vechi. Au fost furate și locomotivele, și calea ferată, pe câmp mai fiind doar câteva conducte magistrale imense, în care se poate circula pietonal, și electropompele înglobate în blocuri de beton.  

Statul a scos la mezat sisteme de irigaţii

Au fost și cazuri în care chiar statul a distrus sisteme de irigații, ca să recupereze sume modice în raport cu expunerea la efectele secetei a zeci de mii de hectare. La Galați au fost cazuri în care organizaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii (OUAI) au intrat în faliment şi ANAF le-a executat silit, scoţând la licitaţie instalaţiile de irigat.

Spre exemplu, ANAF a scos la licitaţie și activele OUAI Vameş, din zona comunei Piscu, după ce anterior fuseseră scoase la mezat instalaţiile din zona localităţilor Şendreni și Braniştea. Aşa au dispărut instalaţiile de irigat de pe un segment de 40 km din Lunca Siretului. În urma executării silite, statul nu s-a ales cu mare lucru.

Spre exemplu, clădirea Staţiei de Pompare SPP 22 era vândută la preţul de 5.998 lei, iar cei 22.972 m de reţea de conducte îngropate erau la preţul de 7,9 lei/m. Urmările secetei pe cele câteva zeci de mii de hectare fără irigații „costă” statul cu mult mai mult.

Comentarii

Doresc sa vad site-ul intreg
© 2006 - 2017 - Toate drepturile rezervate