Tragedia de la Tuzla, comemorată cu lacrimi cu în ochi

Viețile a 12 tineri militari erau curmate, brusc și tragic, în urmă cu exact 12 ani. Pe 5 iulie 1010 a avut loc un accident aviatic pe aerodromul din Tuzla, județul Constanța, în care opt militari din Forțele Navale Române și patru militari din Forțele Aeriene Române și-au pierdut viața.

Căpitanul (post-mortem) Liviu Antim, 27 ani, aspirantul (post-mortem) Florin Cișmașu, 34 ani, aspirantul (post-mortem) Cătălin Rădoi, 36 ani, aspirantul (post-mortem) Băduț Papuc, 29 ani, aspirantul (post-mortem) Cosmin Furtună, 29 ani, aspirantul (post-mortem) Cătălin Chioveanu, 22 de ani, aspirantul (post-mortem) Vlăduț Sărman, 26 ani, și aspirantul (post-mortem) Cozmin Florescu, 25 ani au făcut parte din Grupul Naval de Forțe pentru Operații Speciale și au executat numeroase misiuni în teatrele de operații din Irak și Afganistan.

Și-au mai pierdut viața comandorul Nicolae Jianu, 49 de ani, locotonent-comandoul Cătălin Vicențiu Antoche, 34 de ani, locotonentul Lavinița Guită, 26 de ani, și maistrul militar I Răzvan Rângheț, 43 de ani.

Pentru cinstirea memoriei lor, Centrul 39 Scafandri a organizat, astăzi, la sediul instituției, o ceremonie militară și religioasă, la care au fost invitate și familiile eroilor. Cei prezenți au depus, cu lacrimi în ochi, coroane de flori la monumentul din incinta unității, ridicat în memoria eroilor scafandri militari.

Un avion AN-2, aparţinând Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene din Boboc, care executa o misiune de zbor pentru antrenamente de paraşutare, s-a prăbuşit luni, 5 iulie 2010, în jurul orei 17.40, pe aerodromul Tuzla. La bord se aflau 14 persoane.

Ancheta a stabilit că avionul, de fabricație poloneză, aflat în uzul forțelor aeriene din 1992, s-a prăbușit datorită unei defecțiuni tehnice (a cedat un material). Din rezoluția Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare reiese că la ora 17:41 echipajul a primit aprobarea de decolare și a început rulajul. Deoarece era greu de coadă, avionul a trebuit să decoleze cu profundorul bracat mult în jos, ceea ce a solicitat lanțul de transmisie a comenzii de la manșă la profundor, iar una din pârghiile din lanțul de comandă a cedat, fiind slăbită, conform afirmațiilor anchetei, datorită încălzirii date de o serie de descărcări electrice între piesele metalice. În urma cedării balansierului, profundorul, rămas liber, sub influența forțelor aerodinamice s-a ridicat, nemaiasigurând forța verticală necesară susținerii cozii grele. Avionul a cabrat (a crescut unghiul de incidență până la 60° – 70º), în conformitate cu declarațiilor martorilor oculari, a intrat în limită de viteză (prin urcare viteza a scăzut sub limita care asigură portanța) s-a angajat și s-a prăbușit de la o înălțime de circa 40 de metri.

În momentul impactului cu solul avionul s-a rupt, inclusiv aripile și trenul de aterizare. Odată cu acestea s-au rupt și conductele de alimentare dintre rezervoarele din aripi și motor, conducte ce trec, prin construcție, prin interiorul avionului, prin spatele scaunelor pe care stăteau parașutiștii. Aceasta a generat un incendiu violent, începând din interior, incendiu care a împiedicat eventualele acțiuni de salvare.

Pilotul, cpt. Bălșanu, și-a revenit în timp util și a putut ieși din avion printr-o spărtură a cupolei (la aparatul AN-2 cupola este intenționat slabă, tocmai pentru astfel de cazuri). Copilotul, lt. Lavinia Guită, a reușit și ea să iasă prin cupolă, însă, datorită incendiului care o cuprinsese, s-a intoxicat cu monoxid de carbon și a decedat în scurt timp. Maistrul militar Marius Nazare era cel mai aproape de coada avionului și a reușit să iasă din avion. Următorul era lt. Liviu Antim, care a rămas blocat și a fost scos prin efortul echipei de salvare, însă în stare foarte gravă, decedând ulterior. Ceilalți n-au putut fi scoși din avion și au decedat datorită rănilor, inhalării de monoxid de carbon și a incendiului..

Deși intervenția pentru stingerea incendiului au intervenit în 5 minute patru autoutilitare, acționând cu apă, spumă și praf, incendiul n-a putut fi stins până la consumarea surselor de combustibil. În urma incendiului, stins la ora 18:15, aeronava An-2 a fost distrusă în proporție de 95 %

Avionul de tip Antonov An-2 este cunoscut ca fiind cel mai mare avion de transport biplan. El a intrat în serviciul Forţelor Aeriene Române în anul 1977, iar în prezent este folosit pentru antrenamentul paraşutiştilor.

AN-2 a fost fabricat la Kiev până la mijlocul anilor ’60. Ulterior, producţia a fost transferată în Polonia, unde s-au fabricat peste 12.000 de aparate. Se estimează ca peste 15.500 de aparate au fost fabricate în USSR, Polonia şi China. 6000 sunt în serviciul operatorilor civili.

Aparatul AN-2 este foarte folosit pentru împrăştiere de insecticide şi fertilizanţi în agricultură. De asemena, câteva aparate An-2 sunt cunoscute cu echipări VIP pentru şase-opt locuri.