Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Academia Cațavencu. Umor nu glumă

Academia Cațavencu. Umor nu glumă

Iahve a dat*, Iahve a luat. Ovreiul s-a învârtit, s-a răsucit și tot a pierdut

Iahve a dat*, Iahve a luat. Ovreiul s-a învârtit, s-a răsucit, a făcut cale întoarsă și tot a pierdut. Acum cere o învoială cu vrăjmașul său politic.

Filip-Mihael Bodoc 0 comentarii

Beniamin Netanyahu, fiu născut din Iacov, întâiul ales din poporul său spre oblăduința iudeilor între națiuni, fără să fie și întâiul născut dintre frații săi, a ajuns la capătul puterilor politice.

În seara zilei de Reviʻi (miercuri pentru semiți), îngrijorat de murmurele prinse prin vetrele supușilor, prim-ministrul s-a făcut auzit înaintea alor lui, jurând că își anulează vizita diplomaticească făcută la prietenii lor yankei, în Marele Sfat al Popoarelor Unite, acolo unde se strâng gințile să pună lumea la cale și să hotărască ce îi mai lasă să anexeze pe evrei. Probabil că a dorit să le mai făgăduiască vreo bucată de teritoriu, așa cum făcuse deja zilele trecute. Dar n-a fost de ajuns, sorții la urne fiind foarte strânși, așa că Beniamin s-a rugat joi (ziua Chamishi) de Benny Gantz, adversarul său politic, să formeze un „guvern de uniune națională”.

Mare Preot al lui Israel, Netanyahu a fost nevoit în aceste zile, conform datinilor, să cheme poporul spre a-și desemna din nou conducătorul. Prim-patriarh prin tradiție, Beniamin, cel mai iubit dintre frații lui Iosif, a sperat că va fi din nou numit în fruntea legendarului neam din jurul Ierusalimului, dar vremurile și oamenii se mai schimbă și pe tărâmul Țării promise. Acolo se zvonea că aievea curge lapte și miere când evreii le furau țara canaaniților, în timpul lui Iosua, dar pentru Netanyahu a rămas numai fierea, după ce a stat 13 ani cu sceptrul și cu sabia înaintea urmașilor lui Avram. A pierdut favoarea poporului său, deși s-a legat cu jurământ, în campania sa electorală, că va intra cu carele, călăreții, pedeștrii și restul recuzitei nucleare și cibernetice ale Israelului în Valea Iordanului pentru a smulge și acea bucată de pământ de la arabii palestinieni. Probabil că e prea strâmtă țarina promisă pentru marele popor evreiesc, împrăștiat prin lumea largă, câtă vreme micuța țară este neîncăpătoare pentru poftele lor. Când mă gândesc la asta, Ion al lui Rebreanu și țăranii care „vor pământ” din trecutul românilor îmi par verișori de drept ai evreilor.

* Notă: Numele „Netanyahu” înseamnă, în ebraica veche, „Iah a dat / a dăruit”.

Comentarii

loading...