“Opera lui Ion Negoitescu arata ca o camera perchezitionata…”

Continuand istoria literaturii romane, Alex. Stefanescu, in numarul 5 pe acest an al “Convorbirilor literare”, face un portret inspirat al celui care a fost Ion Negoitescu. Iata inceputul expresivului portret: “Opera lui Ion Negoitescu arata ca o camera perchezitionata de Securitate si lasata vraiste”. Textul se citeste cu sufletul la gura fiindca nu esueaza in abstractiuni si conceptualizari, ci incearca sa redea personalitatea vie a istoricului literar, care prin felul sau de a fi si prin ceea ce a scris s-a opus net regimului comunist. “Simtindu-se strain in lumea in care se nascuse, a incercat de mai multe ori sa se sinucida. Odata, in perioada adolescentei, din cauza lipsei de comunicare cu parintii. Altadata in 1961, ca detinut politic, altadata in 23 august 1974 (zi aleasa simbolic), in semn de protest fata de cenzura care nu-i permitea sa-si publice cartile. Si altadata in 1977, dupa ce se solidarizase cu Paul Goma si fusese anchetat intr-un mod brutal si umilitor de Securitate…” Sunt elemente care rezuma drama unei vieti ostile oricarui conformism. Ion Negoitescu a fost un personaj dificil, iar orientarea sa sexuala i-a accentuat inadaptarea. Tocmai de aceea atat paginile autobiografice din “Straja dragonilor”, cat si analiza poeziei lui Eminescu sunt incarcate de o vraja unica. Mai retinem din sumarul acestui numar al revistei confesiunile lui Ion Papuc despre o vizita facuta lui Lucian Blaga la sfarsitul anilor '50. In rest, revista cuprinde critica si istorie literara, proza si versuri, interviuri.