Arina Stoenescu, editoare, graficiană și traducătoare de cărți pentru copii: „Vrem să facem în România o casă a poveștilor, ca în Suedia“

de Maria Capelos

Am cunoscut-o pe Arina Stoenescu la ediția Bookfest din acest an, ediție în care Suedia, țara unde trăiește, a fost invitata de onoare. Tocmai avusese o prezentare de carte bilingvă, suedezo-română, pentru copii, „17 motive pentru lectură“, scrisă și ilustrată de Academia suedeză de carte pentru copii.

Cum este privită literatura română contemporană în Suedia, ce înseamnă activitate editorială, în special cea pentru copii, în Suedia, cum încurajezi lectura au fost câteva dintre subiectele pe care le-am abordat în discuția cu ea.

 

România liberă: Sunteți familiarizată cu piața de carte din Suedia, dar și cu cea din România…

Arina Stoenescu: Da, cu mențiunea că mă interesează foarte mult piața de carte pentru copii, în special cartea ilustrată pentru copii, deoarece aici mi se pare că există o dezvoltare foarte interesantă și diferită. Politica editurilor din perioada comunistă nu a permis decât existența câtorva edituri dedicate copiilor și tineretului, cum au fost Editura Ion Creangă și Editura Tineretului, pe când în Suedia respectul pentru literatura pentru copii este foarte, foarte mare, iar diversitatea proiectelor editoriale pentru copii și tineret, susținută de numeroase edituri. 

Numai faptul că Suedia are o Academie suedeză de carte pentru copii spune ceva. Toată mișcarea aceasta de interes pentru literatura dedicată copiilor a pornit odată cu Astrid Lindgren și cu popularitatea ei, ceea ce a ajutat mai departe la dezvoltarea statutului pe care îl are autorul de carte pentru copii, ce în timp s-a impus, ajungând la același nivel cu cel al scriitorilor de literatură pentru adulți. 

De obicei, autorul de carte pentru copii era asociat unui clișeu: femeile casnice, soțiile intelectualilor care se apucau să scrie când aveau copii. În opinia mea, rolul unui autor de carte pentru copii este, poate, mai important decât al scriitorului care se adresează adultului, pentru că în copilărie se formează viitorul cititor. Dacă nu citești în copilărie, șansele de a citi la maturitate scad. Respectul de care copilul se bucură în contextul literaturii suedeze este foarte mare și aici se abordează toate temele din vecinătatea apropiată a unui copil, precum viața de zi cu zi, cu urcușuri și coborâșuri, bucurii, probleme, moarte și boli. Deci inclusiv lucruri care să-l facă să înțeleagă că viața nu este ceva roz sau o fortăreață protejată permanent și să-l ajute să capete convingerea și încrederea în sine. În momentul în care îi citești copilului chiar și din cărțile cu subiecte mai dificile, ai posibilitatea să-i vezi reacțiile, să-i întâmpini temerile și să le explici mai pe larg, iar asta contează foarte mult pentru formarea și pregătirea copilului. 

În ce măsură editurile sunt sprijinite de statul suedez?

Există un Consiliu al Culturii Suedeze (Kulturrådet/Swedish Arts Council), un fel de AFCN românesc. Ca editor, dacă publici o carte și o trimiți acestei instituții, ea este evaluată de un juriu care se uită la conținut, la formă, la tot întregul, și dacă se consideră că are un nivel foarte înalt, atunci se suportă jumătate din cheltuielile de publicare și se cumpără un tiraj care se răspândește la bibliotecile publice. 

Editura Pionier Press are două titluri subvenționate de statul suedez și răspândite la biblioteci, ambele fiind bilingve, unde româna este una dintre cele două limbi ale cărții. Una este „La est de est“, o poveste despre călătoria unui băiețel în Coreea de Sud, o carte bilingvă româno-coreeană, iar cea-laltă este „Sofia Z-4515“, o carte în română și romani care povestește prin bandă desenată istoria unei fetițe de etnie romă internată în lagărul de la Auschwitz, salvată de autobuzele albe și adusă în Suedia, fetiță care, ajunsă la peste 80 de ani, își povestește viața nepotului.

Literatura română este foarte apreciată în Suedia și se bucură de interes datorită multor autori traduși, printre care Ana Blandiana, Nina Cassian, Mircea Cărtărescu, Svetlana Cârstean, Daniela Crăsnaru, Ioan Es. Pop, Gabriel Liiceanu, Norman Manea, Gabriela Melinescu, Marin Sorescu.“

Arina Stoenescu, editoare cărți pentru copii

Se citește în Suedia? În România sunt tot felul de dezbateri pe tema faptului că nu se citește suficient.

În Suedia există aceleași te-meri că nu se citește suficient. E relativ, aș spune eu. Ceea ce este important, conștientizat și susținut de statul suedez este faptul că toți copiii sunt învățați că trebuie să citească, iar părinții că trebuie să le citească. Este o cultură deja formată ce constă în faptul că ultimul lucru pe care îl faci înainte de culcare este să-i citești copilului. 

Există cărți pe categorii de vârstă, începând chiar de la naștere, categoria de la zero la trei ani. Părerea mea este că, alături de tablete și alte suporturi pentru text și imagine, cărțile tipărite pe hârtie vor exista întotdeauna și ne vor satisface curiozitatea tactilă. Ca oameni, ca indivizi, avem nevoie de modalități diferite de exprimare și comunicare, iar diversitatea ne stimulează gândirea. 

În Suedia, toți copiii sunt învățați că trebuie să citească iar părinții că trebuie să le citească. Este o cultură deja formată ce constă în faptul că ultimul lucru pe care îl faci înainte de culcare este să-i citești copilului.“ 

Arina Stoenescu, editoare cărți pentru copii

Ce scriitori se studiază în programa școlară în Suedia?

Se studiază toate tipurile de scriitori pentru a putea intra în contact cu toate genurile literare. Diversitatea este încurajată în programa școlară, care recomandă tex-te scrise de autori sue-dezi, nordici și internaționali, fără însă a indica explicit care să fie aceștia. Ce interesează școala suedeză este să se dezvolte cititul și limbajul de exprimare și comunicare al individului, nu să se impună neapărat un gen de literatură sau un anumit scriitor. 

Ideea este că, în momentul în care ai un copil interesat să citească, acel copil își va găsi singur drumul cel mai potrivit către literatură. Important este să fie captivat de ideea de a citi. Un exemplu concret este cartea fotbalistului Zlatan Ibrahimovici (Jag är Zlatan/Eu sunt Zlatan), care și-a scris memoriile cu ajutorul scriitorului David Lagerkranz, același scriitor care, de altfel, a scris continuarea trilogiei de succes internațional „Millennium“ a lui Stieg Larsson. Cartea „Eu sunt Zlatan“ s-a bucurat de un mare succes și printre copii, tineri, băieți, care de obicei nu sunt interesați de lectură. O carte bine scrisă, indiferent de subiect, reprezintă o deschidere către lectură. 

În Suedia, în școală se lu-crea-ză și tematic, fiind combinate mai multe materii, și atunci elevii primesc teme de lectură în funcție de subiectele pe care le studiază. De exemplu, în clasa fetei mele de la școala generală s-a vorbit despre al Doilea Război Mondial, lagărele de concentrare și de faptul că nu trebuie să uităm istoria. Pe această temă li s-a dat să aleagă un titlu dintre trei cărți. Printre propunerile de lectură se aflau „Jurnalul Annei Frank“, dar și cartea unei scriitoare de origine română din Sighet, Hédi Fried, deportată la Auschwitz și Bergen-Belsen, care după eliberare a ajuns în Suedia, a devenit psiholog și și-a scris memoriile, „Skärvor av ett liv. Vägen till och från Auschwitz“ (Fragmente dintr-o viață. Drumul dus-întors la Auschwitz). Elevii lucrează tematic și, din perspectiva unei funcțiuni a cititului, adunarea de informații și interpretarea acestora, li se oferă opțiuni de lectură pe tema aleasă.

Cum este percepută literatura română în Suedia? În ce măsură au intrat pe piața suedeză scriitorii români?

Literatura română a intrat pe piața suedeză foarte mult datorită Institutului Cultural Român de la Stock-holm, înființat în 2006, și a implicării echipei conduse de Dan Shafran, fost biblio-tecar la Biblioteca Națională a Suediei și traducător, actualmente director adjunct al institutului. Rețeta de succes pentru o cât mai bună percepere a unei culturi în afara granițelor acesteia este de a crea corespondențe interculturale, căi de acces și schimburi de idei și experiență. Literatura română este foarte apreciată în Suedia și se bucură de interes datorită multor autori traduși, printre care Ana Blandiana, Nina Cassian, Mircea Cărtărescu, Svetlana Cârstean, Daniela Crăsnaru, Ioan Es. Pop, Gabriel Liiceanu, Norman Manea, Gabriela Melinescu, Marin Sorescu. 

Care este statutul scriitorului în Suedia?

La catedra de științe editoriale de la Universitatea din Lund s-au făcut studii de cercetare în această privință și s-a constatat că statutul scriitorului a ajuns în zona de star. Se vând cărțile tocmai datorită scriitorului și promovării acestuia, a scriitorului ca personalitate publică, ceea ce nu în-totdeauna garantează calitatea cărții. În Suedia, statutul ilustratorului este la egalitate cu cel al scriitorului și al scriitorului pentru copii cu cel pentru adulți, nu există o discrepanță prea mare între aceștia. În România, am observat că, din păcate, există această diferență. 

În Suedia, statul finanțează o oră de limba maternă pe săptămână în cadrul programei școlare. Fiica mea este vorbitoare de limba română și într-o zi profesoara de română a întrebat-o dacă poate da un exemplu de scriitor suedez. Și, cum prima întâlnire a unui copil este cu un scriitor pentru copii, ea a zis Astrid Lind-gren, la care profesoara a ripostat spunând: „Nu, un scriitor adevărat!“. De aceea mă interesează să creez punți între cultura suedeză și cea română, debarasându-ne de etichetele acestea. Și, cred eu, toată lumea va avea de câștigat.

Ce alte proiecte mai aveți în derulare?

Lucrez împreună cu o echipă talentată de ilustratori, printre care vreau să le menționez pe Irina Dobrescu și Veronica Neacșu, la realizarea proiectului „Casa cu povești Harap Alb“. Proiectul are ca scop crearea unui spațiu de literatură ilustrată pentru copii în care să poți intra ca într-o poveste. Este un concept care există în Suedia din 1996 și se numește Junibacken, inspirat de poveștile autoarei Astrid Lindgren, dar unde și alți autori sunt reprezentați. Cu fondatorul acestui spațiu, Staffan Götestam, avem deja o colaborare pentru ceea ce vrem să creăm în România cu numele „Casa cu povești Harap Alb“. Staffan Götestam, fost actor într-unul dintre filmele inspirate de po-veștile ei, i-a propus scriitoarei să facă un fel de muzeu al poveștilor, dar unde să te poți juca și atinge orice. Astrid a fost interesată, însă i-a spus că nu vrea un muzeu pentru ea, ci unul în care toți ilustratorii și scriitorii de carte pentru copii să fie prezenți. Și așa a fost creat acest concept Junibacken, care are o dramaturgie foarte interesantă. Intri într-o piață cu povești, apoi te urci într-un trenuleț care te plimbă prin lumea poveștilor și ateri-zezi în casa lui Pippi Șosețica, construită la scară 1/1, unde poți să probezi haine și să te joci cu lucruri din casa ei.

Apoi, poți viziona un spectacol de teatru, există și un restaurant unde îți încarci bateriile, după care, înainte de încheierea vizitei, există o expoziție temporară ce te introduce într-o altă poveste, iar la ieșire există și o librărie dedicată în întregime literaturii pentru copii. Întotdeauna ai părinții lângă tine, copiii sunt răspunderea acestora, dar și partenerii de joacă ai adulților care-i însoțesc. Acesta este proiectul pe care vrem să-l realizăm și noi în România, sub numele „Harap Alb“, cu o echipă foarte bună, know--how suedez, ne mai trebuie o oarecare voință politică să facă posibilă o finanțare de la fondurile Uniunii Europene.

Este un proiect foarte mare, de aproximativ 6-8 milioane de euro, iar pentru accesarea fondurilor europene este nevoie și de implicarea autoritățlor române, a decidenților politici. Avem nevoie de un spațiu, de exemplu Uzina electrică Filaret. Am sperat și sperăm să facem un pilot la Biblioteca Națională a României. Am venit în România împreună cu scenograful Tor Svae, care a lucrat la spa-țiul din Suedia, și cu fondatorul Junibacken, Staffan Götestam. Au fost foarte în-cântați de potențialul care există, numai că sunt pro-bleme cu interimaturile manageriale ale acestei instituții pentru că se schimbă foarte des managerul. Cu ocazia ediției Bookfest 2017, dedicată Suediei și literaturii pentru copii, am invitat la recepția găzduită de Ambasada Suediei și pe manegerul Bibliotecii Naționale a României pentru a discuta concretizarea acestui pilot. Când l-am întâlnit, ne-a spus că de două săptămâni nu mai este el managerul acestei instituții! Lipsa de continuitate și planificare pe termen lung întârzie considerabil evoluția multor proiecte. 

Dar eu sunt o fire optimistă și tenace și am convingerea că, dacă vrei să schimbi în bine mentalitățile unei culturi, este bine să apelezi la copii și ce poate fi mai potrivit de oferit acestora decât darul lecturii și aripile fanteziei și curiozității antrenate de cartea ilustrată pentru copii.  

 

CV

Arina Stoenescu a părăsit România în 1987 și din 1989 locuiește la Stockholm, unde a absolvit secția de Grafică și ilustrație de la University College of Arts, Crafts and Design din Stockholm. În prezent, lucrează ca editor și traducător, paralel cu studiile de doctorat de la secția de Istorie a cărții de la Universitatea din Lund. În 2010, a inițiat primele cursuri independente de design de fonturi și tipografiere în instituțiile de învățământ superior din Suedia. Arina Stoenescu lucrează și ca editor și designer grafic la Editura Pionier Press, specializată în cărți bilingve pentru copii, carte de artist și tematici românești.

Comentarii

Doresc sa vad site-ul intreg
© 2006 - 2017 - Toate drepturile rezervate