Scriitorul Mircea Cărtărescu spune că nu şi-a exprimat niciodată părerea cu privire la ce anume din scrierile sale să apară în manualele şcolare, dar a explicat că autorii contemporani ar trebui să fie consultaţi despre ce ar dori să apară în manuale.
„Sigur că acordul mi l-au cerut. Au ales ce au vrut ei şi, cu unele dintre textele care sunt în manualele şcolare, din ce am scris eu, sincer vă spun, nu mă mândresc. Puteau fi alese texte mai bune. Unele dintre ele au fost de fapt bucăţi din scrieri mai lungi şi aici ar fi trebuit să fiu consultat. Pentru că dacă se ia o bucată din «Levantul», de pildă, cum există în unele manuale de liceu, în afara unui anume context, dacă nu îi dai, dacă nu decupezi un fragment cu o anumită rotunjime, vă spun sincer că nu se înţelege nimic. Şi de multe ori se întâmplă acest lucru”, a spus Cărtărescu citat de Mediafax, precizând că i-ar sfătui pe cei care alcătuiesc manuale, când sunt situaţii de felul acesta care implică autori contemporani, aceştia să fie consultaţi.
Fiul îl consideră prea lent
Cărtărescu a povestit că fiul său adolescent nu este un fan al cărţilor sale, pe care le consideră prea „lente”, iar „copiii de azi sunt copiii ecranelor”.
„Fiul meu, de 14 ani, spune întotdeauna: «Tată, încerc să citesc cărţi, dar sunt mult prea lente, sunt extraordinar de lente. Eu sunt obişnuit cu filmele, cu jocurile pe computer, tot ce are un ritm mult mai susţinut.» (…) Pentru tinerii din acest moment, este mai dificil să asimileze texte literare. Nu vreau să-i condamn. Cei mai mulţi sunt foarte inteligenţi şi foarte drăguţi. Am lucrat toată viaţa mea cu oameni tineri şi astăzi fac acelaşi lucru, însă percep altfel şi timpul şi textele şi tot ce ţine de formarea de sine. Copiii de azi sunt copiii ecranelor. Pentru ei pagina nu mai semnifică foarte mult, fiindcă nu seamănă cu un ecran. Dacă sunt tentaţi să citească citesc, tot pe device-uri citesc, pe telefon sau pe tabletă. E foarte bine şi aşa, numai să o facă”.
Mircea Cărtărescu este de părere că cele mai multe manuale şcolare sunt extrem de conservatoare, „în sensul că multe dintre textele propuse copiilor nu mai au o legătură evidentă cu lumea lor”, copiii nemaiînţelegând cu uşurinţă ce se întâmplă în aceste zone rurale pe care le descrie literatura „mai clasică”.
Ce rămâne din Eminescu
„Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să apelăm, cu bun simţ, la clasici, pentru că clasicii de asta sunt clasici, că au rezistat de-a lungul timpului. Nu tot Sadoveanu se mai poate prezenta copiilor de astăzi, dar anumite texte din Sadoveanu, inteligent alese, ar fi minunate. Nu tot Eminescu poate să le spună ceva elevilor, dar anumite texte, tot aşa, nu neapărat cele mai cunoscute, pot fi alese de un profesor sau de un alcătuitor de manuale, care ştie într-adevăr despre ce e vorba. Şi aceste texte clasice trebuie mixate cu texte moderne, după părerea mea, cu texte contemporane, de scriitori contemporani. Câţi scriitori sub 50 de ani, mă întreb, există în aceste manuale? Cred că nici nu există sub 50 de ani”, a mai spus Cărtărescu.
