Peripețiile lui Apolodor, citite de Ada Milea et comp: Haihui prin lume, sensibil și haios

de Maria Capelos

Peripețiile lui Apolodor, citite de Ada Milea et comp: Haihui prin lume, sensibil și haios

“Cărțile cu Apolodor”, de Gellu Naum, apărută la Editura Ion Creangă, în 1979 - ediția pe care o am eu -, face parte din acele cărți cărora, dacă ai fi nevoit să emigrezi și să-ți aduni întreaga viață de până atunci într-un mic băgăjel, e musai să le găsești și lor un loc. 

Aventurile pinguinului călător au apărut pentru prima dată în 1959, într-un volum ilustrat de Jules Perahim, au fost reeditate în 1963, în 1975, cu desenele lui Dan Stanciu, apoi în 1979, pentru ca ultima ediție, cu titlu schimbat și cu un text prescurtat, să apară în 1988. Desigur, după 1989 au apărut mai multe ediții la edituri diferite. Nu știu câți dintre adulții de acum au făcut cunoștință în copilărie cu acest personaj “Grăsuț, curat, atrăgător/În fracul lui strălucitor” numit Apolodor, dar, dacă nu au făcut-o încă, nu e târziu nici acum să-l cunoască. Pentru că, în fapt, această minunăție stilistică a lui Gellu Naum se adresează tuturor vârstelor. Iar dacă nu mă credeți, spectacolul concert al Adei Milea vă va convinge din plin.

“Apolodor” este un spectacol care a făcut înconjurul țării, montat cu mulți ani în urmă, care se joacă și acum, la Unteatru, dar și pe alte scene. Cartea lui Gellu Naum este un poem de o mare inventivitate, cu chei de lectură diferite, o carte de aventuri, dar şi o carte despre literatură, cu un narator când ingenuu, când pus pe şotii, cu un personaj ba curajos, ba nu prea, cu un mesaj satirico-politic, dar şi cu unul profund uman, vorbind atât pe înţelesul copiilor, cât şi cu cititorul adult, devenit colaborator al poetului. 

Tur muzical 

Spectacolul Adei Milea, căreia i se alătură într-o minunată coerență artistică Dorina Chiriac, Alex Bogdan și Radu Bânzaru, ne invită să facem un tur muzical al călătoriilor pinguinului tenor din Târgul Moșilor în Labrador și mai departe, urmând destinul personajului din carte. Cum să nu fii trist când lui Apolodor i se face dor de frații lui din Labrador și pisoiul Tiț îi spune: “Prietene, aș da/Mustața și codița mea,/Aș da un litru de caimac,/Aș da orice să te împac”. 

Sau să nu te bucuri când Apolodor consimte la amor: “N-aveam de gând să mă însor/Dar, fiindcă dragostea există/Și nu mi-ar fi plăcut nici mie/Să văd o maimuțică tristă,/Sunt gata pentru cununie…”. 

Personajele pe care Apolodor le întâlnește în lunga lui călătorie sunt, rând pe rând, interpretate de cei patru protagoniști ai spectacolului, trăsăturile și trăirile lor fiind marcate prin suprapunerea vocilor, prin refren, prin tonalități muzicale din cele mai variate, prin apel la diferite instrumente, trecând de la șoaptă la un ton neutru, de la lamentație la râs, de la cadențe normale la unele rapide. 

Cinci cofetării

Nu ai cum să nu empatizezi cu Apolodor, fie că este hamal în Cabo-Verde, că rătăcește prin Africa de Sud, prin junglele din Mozambic, că e fachir în India, poet în Tibet ori milionar pe o insulă în Pacific: “Avea vreo cinci cofetării,/Trăgea cu pușca de salon,/Fuma numai țigări de foi,/Stătea pe canapele moi,/Mânca betel și ananas/Și nu-i mai ajungeai la nas…”. Modalitățile prin care cei patru actori din spectacolul Adei Milea dau viață aventurilor tragicomice ale tenorului Apolodor plecat în căutarea fraților din Labrador au darul de a te face pe tine, spectator, parte la călătoria lui plină de peripeții. Nu poți să nu tresari și să nu-l căinezi pe Apolodor când se văicărește: “Ce mi-a făcut, ce mi-a făcut/Tâlharul din Connecticut!.../Așa, cu vânătăi și gol/Nu cred să mai ajung la Pol” sau când intră pe mâna Ku-Klux-Klan-ului. 

Nu-ți dau voie mijloacele de expresie ale actorilor! Jocului de cuvinte al scriitorului – tenor, zâmbitor, Labrador, dor etc. – care te poartă din rimă în rimă ca tovarăș de călătorie al lui Apolodor i se adaugă muzica Adei Milea, într-un haihui prin lume sensibil și haios totodată. 

Cert este că atunci când acest periplu muzical se termină – Apolodor, marcat de dor, reîntorcându-se la București, dar nu în Târgul Moșilor, ci la Circul de Stat – te ridici cu greu de pe scaun, cu regretul că te desparți de cel de care te-ai îndrăgostit pentru totdeauna: pinguinul Apolodor. Și că datorezi puțin acest minunat sentiment și spectacolului “Apolodor”, care ți-a dăruit cheia descifrării personajului!  

Comentarii

Doresc sa vad site-ul intreg
© 2006 - 2017 - Toate drepturile rezervate