Debut în forță la Festivalul „George Enescu” 2017, cu Oedipe, Jurowski și multimedia

de Razvan Chiruta

Debut în forță la Festivalul „George Enescu” 2017, cu Oedipe, Jurowski și multimedia

Zece minute de aplauze, numărate pe ceas, astfel s-a încheiat concertul care a deschis sâmbătă, 2 septembrie, ediția 2017 a Festivalului „George Enescu”. Atât au durat omagiile pe care o sală plină le-a oferit celor care au pus în scenă celebra operă a compozitorului român, “Oedipe”, într-o variantă modernă, cu o proiecție multimedia care a surprins.

Dirijorul Vladimir Jurowski, baritonul Paul Gay, cel care a interpretat dificiul rol al lui Oedip, directorul multimedia Carmen Lidia Vidu, Orchestra Filarmonică din Londra, Corul Filarmonicii George Enescu, Corul de Copii al Radiodifuziunii și ceilalți soliști străini și români care au făcut parte din această variantă concertantă prezentată în premieră mondială, ei sunt cei care au oferit aseară un concert de neuitat.

Recompensa e mai mare când reușești să înțelegi

Publicul a lăudat, unindu-și în mod repetat palmele, o montare reușită a unei opere dificile. Căci, ăsta este primul lucru de care ești avertizat când te apropii, ca profesionist sau ca simplu spectator, de lucrarea creată de  George Enescu în 12 ani și pentru a cărei orchestrare a fost nevoie de alți nouă ani. Lawrence Foster, dirijorul care a realizat în 1990 una dintre înregistrările audio rămase emblematice ale “Oedipe”-ului enescian, ne-a avertizat, la rândul său, de acest lucru cu mai puțin de o lună înainte de premiera pregătită de Vladimir Jurowski pentru deschiderea 2017 a festivalului de la București. „Dar faptul că ceva e dificil de pătruns îl face cu atât mai atrăgător, recompensa e mai mare când reușești să înțelegi. E foarte important”, a fost cheia oferită spectatorilor de marele dirijor.

Și, judecând după reacția de după concert, se pare că mulți dintre cei prezenți sâmbătă seară la Sala Palatului au primit această recompensă.  „A fost impresionant. O punere în scenă mai mult decât reușită”, cam aceasta a fost concluzia spectatorilor la finalul celor trei ore în care au asistat la drama lui Oedip, cel care și-a ucis tatăl și s-a măritat cu mama sa.

Cum spuneam, proiecția multimedia care a însoțit muzica, pe un uriaș ecran led, o premieră absolută, nu doar în cadrul festivalului, ci și pentru o operă a lui Enescu, a surprins. Pe un ecran uriaș s-au perindat într-o curgere ca un film fragmente de statui, de temple și de monumente de la care nu te-ai fi așteptat că, așezate împreună, ar putea construi o poveste. Și totuși, au reușit.

Curajul lui Jurowski

Vladimir Jurowski, unul dintre cei mai mari regizori ai momentului, a creat astfel un moment de referință pentru istoria Festivalului “Enescu”: a avut curajul de a pune în scenă o operă dificilă, complexă, care implică mulți artiști, într-o variantă concertantă ce limitează jocului soliștilor și al costumelor și care-i obligă, tocmai de aceea, să dea ce au mai bun din talentul lor vocal și scenic. Mai mult, a avut curajul să folosească proiecții multimedia într-o țară în care acest lucru nu a mai fost făcut la un concert de muzică de asemenea anvergură.

Anterior spectacolului, la conferința de presă, Vladimir Jurowski se arăta optimist. „Îmi amintesc că atunci când eram copil, în URSS, aveam un set de discuri acasă cu «Oedipe»-ul lui Enescu, o înregistrare românească, cântată în românește, din câte îmi aduc aminte. Și am considerat întotdeauna că această operă este una reprezentativă pentru secolul XX. Mi-am dorit tot timpul să dirijez această lucrare și e o bucurie să o pot dirija aici, cu corul Filarmonicii George Enescu și cu soliști români”, a povestit dirijorul care a fost primul său contact cu lucrarea reprezentativă a compozitorului român.

Acesta a anunțat că, dacă legătura dintre muzică și proiecțiile multimedia – ce vor fi folosite în festival și pentru concertele „Mathis der Mahler” și „Damnațiunea lui Faust” – se va dovedi un succes, conceptul va fi dezvoltat la ediția din 2019. Până atunci, însă, “Oedipe” va fi prezentat într-o variantă identică și la Londra, pe 23 septembrie.

Reformularea unui univers uimitor

Carmen Lidia Vidu, cea care a coordonat proiecția multimedia a concertului de deschidere a Festivalului „George Enescu”, a anunțat deja că se gândește să realizeze chiar un film de lung metraj bazat pe mitul lui Oedip. „A fost o muncă dificilă, de jumătate de an, zi de zi. Am vrut să fac o proiecție ca un film care să reziste foarte bine și de sine stătător. Mă gândesc să realizez un film de lung metraj, ar fi un plus pentru acest festival și pentru Enescu”, a declarat regizoarea.

Aceasta a explicat ce a stat în spatele creației sale. „M-am gândit la public, m-am gândit cum ascultă muzica și ce pot să fac eu să nu deranjez muzica, să nu deranjez soliștii, să fie totul subtil, subliminal, să creez un univers. Atunci am plonjat în elemente care să țină de praf de stele, de profeții, statui sparte și fragmente de temple, dar care, reformulate, pot să formuleze un univers uimitor”, a explicat Carmen Lidia Vidu.

Perfecțiune absolută

Marele dirijor Lawrence Foster, cel care a avut o contribuție decisivă la modernizarea și internaționalizarea Festivalului „George Enescu”, în 1998, când i-a fost director artistic, s-a declarat impresionat de montarea lui Vladimir Jurowski. „Perfecțiune absolută! Nu doar interpretarea incredibilă a soliștilor, a orchestrei și a corurilor, dar geniul lui Vladimir Jurowski au făcut aproape imposibil să se mai aventureze cineva să interpreteze «Oedipe» din nou! Acele imagini superbe din proiecțiile multimedia, până și fundele și florile, toate m-au impresionat. Bravo!", a transmis Lawrence Foster.

O nouă sală

Vladimir Jurowski a menționat că este o onoare să fie directorul artistic al Festivalului “George Enescu”. „Am fost fericit să ofer câteva idei, mai ales privind muzica contemporană, muzica secolului XXI. De aici și apariția Forumului Internațional al Compozitorilor, care adună atât compozitori români, cât și străini.”

Totuși, și marele dirijor a reamintit că România are nevoie urgentă de o nouă sală de concerte la standarde internaționale, Sala Palatului prezentând în continuare probleme. „Acum am prezentat o proiecție frumoasă, dar simplă. Dar avem nevoie de o nouă sală, nu doar pentru Festivalul Enescu, pentru că viața culturală nu se oprește după acest eveniment care vine o dată la doi ani.  E important ca, în România, cultura să găsească aceeași strălucire și dincolo de acest festival, iar pentru asta e nevoie de o nouă sală”, a arătat Vladimir Jurowski.

Comentarii

Doresc sa vad site-ul intreg
© 2006 - 2017 - Toate drepturile rezervate