De parcă ar exista vreo comunitate în sensul propriu al cuvântului și aceasta ar avea și standarde! Aici libertatea nu mai există. Este, în cel mai bun caz, contrafăcută, camuflată în dublul limbaj orwelian. O retrăire a anilor ’80 ai regimului dictatorial.
Așa încât, principalul canal de comunicare la nivel global a ajuns un eșec lamentabil. Un prim argument vizibil și dureros contra globalismului. Din acest motiv, scriitori precum Alexandru Petria au contul suspendat frecvent. Ideile deranjează. Libertatea jenează.
Deci Petria ”redescoperă mersul pe jos”: cartea tipărită. N-ar trebui să ne mire că un scriitor scrie o carte. Ar trebui să ne mire doar faptul că noile platforme de comunicare sunt pe cât de inutile, pe atât de represive și că, în această configurație socială, ceea ce propune, de fapt, Petria este regăsirea normalității. E ca și cum te-ai fi pierdut pe undeva și încerci cu disperare să regăsești poteca, întorcându-te – volens, nolens – pe propriile urme.
După “prolegomenele” privind globalizarea, după necesara definire a patologiei neoliberale, Petria ajunge la examinarea adevărului și la manifestul împotriva corectitudinii politice. Împotriva alterării umanității în beneficiul doctrinei Noii Orânduiri Mondiale. Iar asta nu poate decât să declanșeze revolta autorului. În mod justificat. Aici, cartea se întrepătrunde însă copios cu Facebookul, curg scurtele urlete de durere ce vin să demonstreze, în cascadă, utilitatea “manifestului”.
Un întreg capitol îi ia la țintă pe intelectuali. Petria îi ia de guler și îi azvârle în agora, îi scutură de “sentimentul inutilității”. De impostură. Îi aruncă în fața cohortelor de imbecili cu care mediul online îi face egali. I-ar obliga să dezbată, să aducă argumente, să-și câștige pita de intelectual în fiecare zi.
Ceea ce strigă Alexandru Petria prin cartea de față este că a sosit momentul să ne scoatem lațul din jurul gâtului, să renunțăm la ideea suicidului. Recursul la libertate și la legea morală explodează fără întârziere, Petria interzice spălatul pe creiere, la nivel individual, interzice ritualurile de bordel cu geamuri sparte în cazul extins, al nației. Strigătele lui Petria devin tot mai acute, pe măsură ce vivisecția străbate întregul manej național, cu ONG-uri, lideri politici, parlamentari. Iar strigătul ajunge un urlet de fiară când îi ia la bani mărunți pe alde Kissinger sau alți reprezentanți ai “Occidentului moral”. Și ai UE.
Partea finală, despre “dignitism”, poate părea problematică. Dar hai să vă dezvălui ”secretul” acestui capitol. Alexandru Petria nu e nici politolog, nici sociolog, nici jurist, nici economist. Este poet. Ca atare, capcana în care lesne se poate cădea aici este aceea de a privi teoria „dignitismului“ altfel decât o teorie pur poetică. Literară. Este imaginea unei lumi oarecum perfecte imaginate de un poet. Iar după cum aflăm de la cuplul Leibniz–Voltaire, ”tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles”.
Așadar, să nu ne mire că această construcție ”dignistă” îmbină (oricât de imposibil ar părea) elemente de socialism utopic cu altele decupate din alt-right. De exemplu, avem pasajul despre ”alocația de demnitate”, adică un soi de venit minim garantat indiferent de prestația socială a individului. Să începem cu ”fiecăruia după necesități”? Să începem cu mai recentele teorii ale lui Alain de Benoist? Anume cu venitul garantat de stat pe toată durata vieții? După cum ziceam, să nu ne afundăm în detalii! Nu e o teorie politică. E poezie.
Ca alternativă a distopiei, Petria ajunge, așadar, să propună utopia, ceea ce e absolut amuzant. Lumea “dignitismului” are firme ce nu urmăresc profitul, ci bunăstarea “speciei”, nu există democrație reprezentativă, ci una directă – cu toate neajunsurile ei. Toată lumea votează de acasă, din fața calculatoarelor, în tot soiul de referendumuri, într-o societate ușor abulică și cu structuri nebuloase.
Oricât de tentant ar fi să polemizez punctual pe temele emise de Petria, majoritatea argumentelor cred că vizează doar ignorarea unei chestiuni de fond: faptul că pe cetățeanul obișnuit îl cam doare undeva de libertate și de democrație. Nu are chef să fie vigilent 24 de ore din 24, 7 zile din 7, etern preocupat de treburile societății. Și, dacă tot vorbim despre ”dignitism”, nu văd nimic mai demn pe lumea asta decât să te îngrijorezi de câtă carte are populația. Calea către demnitate trece nu neapărat prin digestie, dar cu siguranță prin educație. Acea educație care i-ar lumina suficient pe oameni, măcar cât să nu mai voteze cretini. Iar în rest îi las pe cititori să ia maceta și să-și facă singuri drum prin hățișul de idei propuse spre dezbatere.
CV
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: “Neguțătorul de arome” (poezii, 1991), “33 de poeme” (1992), “Zilele mele cu Renata” (roman, 2010), “Deania neagră” (proză scurtă, 2011), “Călăul harnic” (poezii, 2012) și “Rugăciuni nerușinate & alte chestii” (poezii, 2013), “Convorbiri cu Mircea Daneliuc” (2013), “România memorabilă” (interviuri cu scriitori, 2013), “Cele mai frumoase poezii ale anului” (antologii, 2014), “Cele mai frumoase proze ale anului” (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul “Zilele mele cu Renata”/”Mijn dagen met Renata”, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul “Până unde are oxigen dragostea”, apărut la Alexandria Publishing House.
Înființată la mijlocului anului 2007, Alexandria Publishing House face parte din grupul de firme cu capital integral autohton Alexandria Group, alături de unul dintre cele mai importante lanțuri de librării reunite sub un brand românesc, Alexandria Librării.
Alexandria Publishing House își propune să reunească în colecția „Gândește“ cele mai importante cărți care au schimbat omenirea.
Ambrus Béla
