Statuie de mare valoare, salvată de prostia activiștilor comuniști

În anii '70, zeci de opere de artă monumentală au fost îngropate la marginea Galațiului de activiștii PCR, cărora li se părea complicat să se ocupe de amplasarea lor în parcurile din oraș.

Ticu Ciobotaru 0 comentarii

Ateneul Român din București și Casa de Cultură din Berești, județul Galați, au ceva în comun: statui realizate de Gheorghe Anghel, unul dintre cei mai apreciați sculptori români.

În fața Ateneului Român se află celebra statuie în bronz a lui Mihai Eminescu, realizată de Gheorghe Anghel în 1960, iar la Berești este statuia „Maternitate”, realizată cam în aceeași perioadă.

Este surprinzător să descoperi o operă de artă monumentală în nordul Galațiului, la limita cu Vasluiul, pentru că este o zonă eminamente agricolă, un pol al sărăciei în care nu își au locul veleitățile artistice.

Formal, a fost declarat oraș, s-au construit două-trei blocuri, Căminul Cultural a fost redenumit Casă de Cultură, dar asta nu a schimbat cu nimic viața localnicilor. Cei care locuiesc la bloc merg la pădure să aducă lemne pentru sobele din apartamente și, cu excepția bugetarilor, aproape toți „orășenii” din Berești se ocupă cu agricultura. Prezența operei lui Gheorghe Anghel este inedită, dar și explicația acestei prezențe este la fel de neobișnuită: statuia a fost salvată după ce fusese aruncată la gunoi de activiștii PCR.

Dispariție misterioasă a zeci de statui

În anii '60-'70, pe măsură ce erau construite noile ansambluri arhitecturale, a fost lansată și o campanie de decorare a acestora cu opere de artă monumentală. Pe fațadele noilor blocuri din Galați au apărut mozaicuri semnate de importanţi plasticieni români, Jules Perahim, Virgil Almăşanu, Constantin Baraschi, Olga Porumbaru, Patriciu Mateescu, Pavel Codiţă, Mihai Danu etc.

În aceeaşi perioadă au ajuns la Galaţi şi câteva zeci de statui realizate de sculptori consacrați, precum Constantin Baraschi, Gheorghe Anghel, Mac Constantinescu, Peter Balogh. Instalarea statuilor în noile parcuri le dădea de furcă activiștilor PCR, pentru că trebuiau să recurgă la ajutorul unor arhitecți și artiști plastici care să stabilească locațiile, să proiecteze și să realizeze soclurile. Până să fie rezolvate aceste probleme, statuile au fost depozitate lângă serele Direcției de Drumuri și Spații Verzi din Grădina Publică. La un moment dat, toate statuile au dispărut, fără ca nimeni să poată oferi vreo explicaţie.

Zeci de opere de artă, îngropate la marginea orașului

Au fost descoperite după câțiva ani, din întâmplare, în curtea unei autobaze de la marginea orașului. În martie 1980, prof. univ. dr. Mihalache Brudiu, pe atunci arheolog la Muzeul de Istorie Galaţi, s-a trezit cu vizita unui paznic de la acea autobază care i-a spus că s-au făcut săpături pentru ridicarea unei noi construcții și în pământul răscolit de buldozer descoperise mai multe statui romane.

„A venit la muzeu un bărbat care mi-a spus că se numeşte Costică Portase şi că a descoperit nişte statui romane. L-am întrebat cum le-a găsit şi mi-a explicat că la întreprinderea la care era paznic se făcuseră nişte săpături cu excavatorul pentru o construcţie şi au scos două statui, pe care le-a adus la muzeu. M-am dus să văd statuile şi mi-am dat seama că nici vorbă să fie statui romane, erau opere de artă modernă, lucrări de sculptură realizate recent”, ne-a relatat profesorul Brudiu.

În momentul în care profesorul i-a spus despre descoperire directorului de atunci al Muzeului de Artă, Nicolae Itu, acesta şi-a amintit de sculpturile care dispăruseră fără urmă.

Graficianul Gheorghe Andreescu, de la Muzeul de Arte Vizuale Galaţi, a fost cel desemnat în martie 1980 să se ocupe de problema statuilor. „Erau lucrări aflate în gestiunea primăriei, nu în cea a Muzeului de Artă. În perioada anilor '65-'70, când a fost o campanie de înnobilare a spaţiilor prin artă monumentală, printre acele opere de artă monumentală erau şi sculpturi. Unele dintre acele sculpturi au îngreunat procesul de modernizare arhitecturală şi le-au adunat pe toate, le-au aruncat într-o groapă comună şi au pus pământ peste ele”, ne-a declarat Gheorghe Andreescu.

A fost descoperit și misterul. Îngroparea statuilor a avut loc la ordinul unui oarecare Moca, secretar cu propaganda, care probabil nu prea iubea arta modernă. Primele investigaţii au clarificat şi istoria locului în care fuseseră găsite sculpturile. Acolo fusese o groapă care a fost umplută cu deşeuri aduse din Grădina Publică. Printre deşeuri se aflau şi operele de artă modernă.

Îngropate a doua oară

Reprezentantul Muzeului de Artă din Galați a propus dezgroparea statuilor, dar nu s-a întâmplat aşa ceva: „Am făcut un raport în care am propus dezgroparea, dar degeaba, nu s-a ţinut cont de ce solicitasem eu”, spune Gheorghe Andreescu.

Activiştii PCR din Galaţi aveau o mare problemă, pentru că își riscau funcţiile şi privilegiile. Scriitorii şi plasticienii din oraş începuseră deja să comenteze ironic acţiunea activiştilor. Episodul a fost subiectul unei epigrame publicate în revista „Urzica”, dar știrea a ajuns și la „Europa Liberă”, unde a fost comentată cu mult sarcasm. Ca să rezolve rapid problema, activul PCR a aplicat soluţia cea mai simplă: a îngropat statuile a doua oară, turnând şi beton deasupra.

„Statuile erau în atribuţiunile autorităţilor politice ale municipiului, adică Florica Şerbănescu, cea care conducea Comitetul pentru Cultură, şi Aglaia Caloinescu, secretara cu probleme de cultură şi ideologice la Comitetul Municipal PCR. Ele ar fi trebuit să pună în valoare aceste statui, să se consulte cu arhitecţi, iar asta însemna contracte, alocare de fonduri.

Despre această poveste aflaseră şi oamenii de cultură din Galaţi, un umorist chiar trimisese şi o epigramă la «Urzica».

Când au văzut că este atâta zarvă cu treaba asta a lor, au dat dispoziţie să aducă acolo nişte betoniere, au turnat beton peste locul în care fuseseră descoperite statuile şi i-au spus directorului acelei întreprinderi să nu mai facă nimic acolo”, spune profesorul Brudiu. Astfel, subiectul a fost închis cu explicația dată de activiștii PCR de jos în sus, că a fost doar o invenție a „Europei Libere”.

Un activist PCR a transformat statuia în „arteziană”

Atunci, în 1980, au fost salvate două statui, una fiind „Maternitate”, de Gheorghe Anghel, care a fost repartizată localității Berești, proaspăt declarată oraș. Primarul din Berești a făcut ce s-a priceput. A dat ordin să fie găurită statuia în zona gurii pruncului reprezentat la baza grupului statuar și să fie racordată la rețeaua de apă, statuia fiind astfel transformată în fântână arteziană.

„Autorul era chiar sculptorul Gheorghe Anghel, autorul statuii lui Eminescu de la Ateneul Român. Titlul lucrării era «Maternă» sau «Maternitate». Era reprezentată în grupul statuar o femeie cu un copil. Fiind descoperită, această statuie a fost repartizată la Primăria Bereşti. Cel care era atunci primar PCR la Bereşti a făcut statuia fântână arteziană, în faţa fostei clădiri a primăriei. Au dat o gaură, au racordat statuia la reţeaua de apă şi aşa au transformat-o în arteziană”, relatează profesorul Mihalache Brudiu. Apoi, statuia a dispărut odată cu fântâna arteziană, pentru că, după 1990, la Berești era o cheltuială prea mare să consumi apă degeaba. A apărut din nou pe peluza de lângă Casa de Cultură Berești. Poartă urmele vandalizării din perioada în care a fost fântână arteziană, dar nu e îngropată la marginea orașului, asemenea celorlalte statui.  

CV

Sculptorul Gheorghe Anghel a frecventat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, dar și-a definitivat formarea artistică la Paris în perioada 1924-1937. Primele sale participări expoziționale au fost la „Salonul oficial francez” de la Paris, în 1932 și 1935 și la „Salonul Independenților”, tot la Paris, în 1933.

Până în 1979 a participat la expoziții importante la Paris, Londra, Cairo, Alexandria, Ankara, Istanbul, Damasc, Atena, Leningrad și Moscova.

Comentarii

loading...
Loading...
loading...