Sărbătoarea Crăciunului este încă respinsă de tradiționaliștii chinezi și de liderii comuniști, care o consideră o influenţa occidentală.
În marile oraşe, precum Beijingul, atmosfera Crăciunului este palpabilă în multe locuri, mai ales în hoteluri şi centre comerciale, împodobite cu brazi uriaşi, reni, imagini ale Moşului şi iluminaţii orbitoare demne de marile metropole occidentale.
Nu este de mirare având în vedere că în China, mai exact în localitatea orientală Yiwu (supranumită Oraşul Crăciunului’), se confecţionează 60 la sută din podoabele de sărbători din întreaga lume de 600 de firme din sector şi care în ultimele luni au lucrat fără oprire.
Însă Crăciunul are caracteristici speciale în această ţară, fiind lipsit de componenta familială care primează în Occident – mesele în familie sunt rezervate Festivalului Primăverii şi Anului Nou Lunar – astfel încât este mai mult un prilej pentru cei tineri să iasă în oraş ca să se distreze.
O cu totul altă valoare are însă Crăciunul pentru cei peste 60 de milioane de creştini chinezi (catolici şi protestanţi), reprezentând totuşi doar 5 la sută din populaţie, dintre care mulţi vor asista la slujba de duminică seară a Naşterii Domnului, când vor intona cântece tradiţionale în limba mandarină sau în latină.
Un exemplu al interdicţiei Crăciunului este cel a oraşului Wenzhou, în care trăieşte una dintre cele mai mari comunităţi protestante din China, şi unde autorităţile au interzis orice petrecere cu caracter religios în şcoli, grădiniţe sau universităţi în 2014, an în care au început să fie retrase sute de crucifixe din biserici şi lăcaşuri de cult.
