În căutarea profiturilor multinaționalelor. Doar firmele care nu se adaptează mai riscă să fie prinse de stat

 

Directiva nouă propusă de România nu rezolvă problema şi concurează cu altă directivă existentă, deşi Viorel Ștefan a explicat că acţiunea e necesară pentru combaterea abuzurilor “generate de folosirea unor instrumente financiare sau entități supuse unor reglementări fiscale diferite între jurisdicții”. E clar că ministrul se referă la multinaţionale. Acestea îşi optimizează profiturile de aproape 70 de ani printr-un vast concert de metode. 

 

 

Expertul fiscal Adrian Benţa nu cunoaşte “să existe o directivă de combatere a evaziunii fiscale, în termenii aceştia. Suntem pe două teritorii. Există o directivă, ce a fost şi proiect al PNL, traducere a Directivei UE 1164/2016”. La aplicarea directivei noi propuse de România, crede Benţa, ar pica “nişte «amor-ţiţi», cei ce nu se adaptează rapid”.

 

Or, transnaţionalele sunt exact companiile cele mai rapide în a se adapta la fiscalitate. Dan Schwartz, managing partner la RSM România, arată că Directiva 1164 din 2016 a fost adoptată de CE ca o încercare de transpunere în legislaţia europeană a recomandărilor BEPS (Base Erosion Profit Shift) ale OECD.

 

“Grupul G-20 al celor mai dezvoltate state a solicitat OECD să modifice cadrul tranzacţiilor comerciale şi fiscale internaţionale, pentru a se pune mai mare accent pe plata impozitului pe profit unde e creată valoarea, nu unde e o companie-cutie poştală”, a explicat Schwartz pentru „România liberă“. “Statele membre au ca termen de implementare anul 2019”, a detaliat Adrian Benţa.

 

Ar fi exact termenul de implementare a noii directive susţinute de România. În cazul Directivei 1164/2016, cele trei teme sunt limitarea deductibilităţii dobânzilor la împrumuturile de la firma-mamă, impozitarea la ieşire a anumitor tipuri de active și norma antiabuz.

 

“PNL a tradus această directivă copy-paste, ceea ce e o dovadă de supremă incompetenţă. Aşa ceva nu e adevărat, e cea mai penibilă tentativă de plagiat”, a declarat Dan Schwartz.

 

Aceasta deoarece Directiva 1164 trebuie adaptată la realităţile locale, la legislaţia ţării, iar statele membre trebuie să raporteze Comisiei cum au făcut acest lucru. Mai mult, directiva creează doar cadrul minimal, iar statele pot implementa mai mult decât atât dacă cred că e necesar.

 

 

Există un vast concert de metode de scurgere legală a profiturilor, explică Dan Schwartz. Adrian Benţa aminteşte redevenţele, preţurile de transfer, consultanţa în management şi dobânzile. “Cea mai cunoscută, mai mare şi mai influentă e metoda preţurilor de transfer. Aici apare BEPS”, a precizat Benţa.

 

A doua şi cea mai elegantă e metoda redevenţelor. Studiu de caz: o mare firmă din Olanda sau Cehia înfiinţează subsidiară în România. Pentru ca aceasta să folosească brandul original, plăteşte o sumă anuală, o redevenţă, stabilită spre profitul maxim al subsidiarei, explică expertul fiscal.

 

“Poţi combate mutările de profit prin creşterea unor redevenţe naţionale. De exemplu, în aproape orice produs e apă. Redevenţa la apă e de câţiva eurocenţi pe mia de metri cubi. Foarte bine: măreşte redevenţa la apă”, arată Benţa.

 

O altă metodă de scurgere a profiturilor sunt contractele de consultanţă. Fiscul trebuie să constate dacă un astfel de contract e fictiv sau are bază reală.

 

De exemplu, o subsidiară poate avea un contract de consultanţă cu centrala, a dezvăluit Benţa pentru „România liberă“, pentru că nu a alergat niciodată după contracte, ce se negociază la nivel corporatist. Dar e ciudat să ai bani cu care să angajezi cei mai buni manageri din România şi totuşi să plăteşti bani grei firmei-mamă pentru management corporatist.

 

 

Gabriel Sincu, director executiv Ernst&Young, a atras atenţia că „a avea un off-shore în Panama sau alt paradis fiscal nu e o infracţiune, dacă se respectă legislaţia fiscală. Ce caută azi autorităţile române sunt eludările Fiscului, prin sifonări de bani. Episodul Panama Papers e al doilea, după scandalul Luxemburg Leaks”.

 

Între anii 2002 și 2010, PricewaterhouseCoopers și-a ajutat clienţii să se optimizeze fiscal ilegal, eludând fiscul din ţara de rezidenţă în Luxemburg. Toţi afaceriştii tind să devină proprietari de transnaţionale, acestea nu sunt făcute de extratereştri. Peste 100 de români, din care 60 aface-riști, au achiziționat firme off-shore de la Mossack Fonseca și apar în Panama Papers, conform RiseProject.

 

Firmele acestea tind să-şi optimizeze profiturile trimiţând bani la firme din grup ce sunt căsuţe poştale. În SUA, Apple, Microsoft sau Wall Mart au fost descoperite ca scurgând profituri în Panama.  

 

 

Dan Schwartz atrage atenţia că “multinaţionalele nu trebuie privite ca diavolul pe pământ. Sunt organizaţii constituite pentru profit şi vor face totul ca să-l obţină. Ce trebuie urmărit e să respecte întru totul legea când fac aceasta”. 

 

Pentru ca statele unde acţionează să se dezvolte, “e necesar ca ţările să aibă o legislaţie care să limiteze exportul profiturilor, fără să reducă libertatea de business. Aceasta simultan cu un control susţinut al activităţilor generatoare de profit. Astfel, şansa firmelor de a exporta excesiv profiturile, chiar dacă o fac legal, scade”, spune Schwartz.

 

“Toată lumea înjură multinaţionalele, dar toţi se bat să le aducă. Aceste firme plătesc impozite pe terenuri”, explică Adrian Benţa.

 

El detaliază că, “în zona industrială a Ploieştiului, îşi fac clădiri multinaţională lângă multinaţională. Nu se plătesc taxe pe clădiri. Bun, dar au salariaţi acolo. Unii chiar cu salarii bune, inclusiv de cinci ori salariul mediu pe economie, salarii de 2.000-3.000 de euro. Nu plătesc impozit pe profit, cei la care am fost erau datori. Da, dar plătesc TVA, restul dărilor”.