Comisarul European pentru Sănătate şi Siguranţă Alimentară, Vytenis Andriukaitis, i-a cerut ministrului Agriculturii, Petre Daea, să oprească exportul a 70.000 de ovine către Kuweit, Qatar şi Emiratele Arabe Unite, invocând bunăstrarea animalelor.
Daea a refuzat. Exportul s-a realizat. Demnitarul român a afirmat, după ce i s-a cerut să oprească exporturile de ovine către statele arabe, că nu va face acest lucru. El a explicat că legea e respectată. Fermierii români au depus eforturi pentru a creşte ovinele la greutatea cerută. Acestea sunt solicitate pe pieţele externe şi nu are nici un motiv să oprească exportul animalelor.
Petre Daea a adăugat că preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare se afla în portul Constanţa şi verfica situaţia chiar atunci. Cea care era responsabilă de transportul ovinelor şi de modul cum sunt duse la destinaţie animalele e firma de transport, care acceptă condiţiile exportatorului, nişte australieni, numiţi KLTT.
Daea a mai afirmat că România exportă milioane de ovine pe an, respectând toate legile în vigoare. Până aici, totul bine şi frumos. Partea aproape distractivă, cu conotaţii absurde, vine de-abia acum.
Solicitatea comisarului european, care a postat scrisoarea către Daea pe Twitter, survine unei sesizări din partea organizaţiilor care luptă pentru drepturile animalelor, precum Eurogroup for Animals.
Comisarul spune în scrisoare că animalele vor fi expuse unor temperaturi extreme, iar prevederile legale din domeniu interzic transportul acestora în astfel de condiţii. În scrisoare, demnitarul european precizează că a mai atras atenţia autorităţilor române asupra unor astfel de situaţii şi că a primit asigurări că legislaţia română va fi modificată pentru a preveni astfel de cazuri.
Compania care a contractat exportul este un mare exportator de ovine din Australia. Anul trecut, a fost subiectul unui scandal major adus în atenţia mass-media de către Animals Australia. KLTT are un istoric plin de încălcări ale drepturilor animalelor şi este responsabilă pentru decesele, în timpul transportului naval, a peste un milion de animale.
Şi acum, urmează partea unde nu prea înţeleg cum stau lucrurile: australienii, dacă exportă aceste ovine în unele state arabe sau oriunde, pe planeta Marte de exemplu, poartă răspunderea transportului, aerului condiţionat, muzicii clasice pe care o ascultă ovinele călătorind pe oceanele planetei (de preferinţă fără Paul Hindemith, e prea abstract şi cu disonanţe dodecafonice), nu România.
O companie care lucrează la acest nivel îşi stabileşte singură standardele la care transportă animalele pe vasele operatorului naval, astfel încât acestea să ajungă vii şi nevătămate la destinaţie. Dacă nu se întâmplă acest lucru şi unele mor pe drum, firma transportoare pierde bani, pentru că beneficiarii plătesc pentru mai puţine capete de ovine.
Ce să facă ANSVSA? Să meargă cu ovinele, pe vas, şi să supravegheze cum sunt transportate acestea? Este absurd. Mai mult, aici, în România, sunt oieri care au investit enorm pentru creşterea acestor animale. Ei trăiesc din asta.
Au trebuit să le asigure animalelor, în timpul creşterii, un anumit regim alimentar, care presupune o anumită hrană, ce costă bani. Lucrurile sunt extrem de serioase şi miza este supravieţuirea oieritului în România.
Am stat de vorbă cu mai mulţi lideri ai oierilor înainte de Paşte, când aceştia au pierdut exporturi masive de ovine în Iordania, în urma anunţatei iniţiative de mutare a Ambasadei României în Israel, de la Tel Aviv, la Ierusalim.
Oierii fac o afacere, iar ovinele pe care le cresc sunt pentru consum. Este vorba despre o marfă care trebuie să fie vândută, pentru a aduce profit şi, astfel, a permite începerea unui alt ciclu anual de creştere, cu un puternic specific de branşă şi tradiţii care vin din negura istoriei.
Cristinel Butnariu, de la Asociaţia Crescătorilor de Ovine şi Caprine Giurgiu, mi-a spus că „preţul (n.r.: de pe piaţa internă) este de mizerie. Sunt 40.000 de crescători în toată ţara, care livrează 10 milioane de capete de oi pe an. Cel puţin trei milioane de miei se vindeau de Paşti. Alte aproximativ trei milioane se spune că se vindeau la export”.
În aprilie, din cauza Scandalului Ierusalim, mi-a spus Butnariu, „s-a închis cea mai mare piaţă externă a mieilor pentru România şi, într-o singură zi, a scăzut preţul la kilogramul de miel în viu cu trei lei, de la 14 la 11 lei”.
Calcule: trei milioane de miei, la 20 kg, la 3 lei pierdere pe kilogram, a însemnat 90 de milioane de lei, adică vreo 19 milioane de euro pierdute dintr-o singură vorbă. Era un dezastru să refuzăm acum şi exportul altor 70.000 de ovine pentru că am fi putut să presupunem că ele vor fi supuse de australienii cei sălbatici la rele tratamente, pe vas, în timpul transportului.
Ca să nu mai vorbim că Eurogroup for Animals sunt genul de domni, doamne şi domnişoare onorabile care pot emite astfel de afirmaţii, prezente pe site-ul lor: „We exist because European citizens believe animals deserve a voice”.
Acesta este genul de discurs care a dus la apariţia unor extremişti, în lumea de tip occidental, care se îmbracă în haine din fibre vegetale şi piele ecologică pentru a salva bietele animalele de la moarte. Neînţelegând că o parte covârşitoare dintre acestea, crescute în sisteme industriale, de oameni, sunt selectate genetic de om, de milenii, exact pentru a fi consumate.
Cum s-ar spune, poate că înţelegem până la urmă dreptul purcelului de a nu fi chinuit atunci când este Ignatul, dar, să fim serioşi: este crescut ca şi oaia, capra, vita, păsăretul de combinat etc. pentru a fi consumat.
