Despre implicarea Turciei în conflict și despre relațiile cu ceilalți „jucători”, stăm de vorbă cu Excelenţa Sa, ambasadorul Turciei la Bucureşti, Osman Koray Ertaş.
Î Care este obiectivul ofensivei Ramura de Maslin in Siria?
Obiectivul operațiunii militare „Ramura de Măslin” este clar: curățarea frontierelor de teroriști, ceea ce include YPG, care nu este altceva decât o ramură a PKK. De altfel, putem observa că nici SUA nu are altă părere. În raportul anual „The World Factbook” pe 2018, întocmit de CIA, scrie că „PYD, condus de Salih Muslim Muhammad, este ramura siriană a PKK, care acționează în nordul Siriei”.
Doar că SUA susține că PYD/YPG este angajată în lupta contra ISIS, de aceea ar susține-o. Turcia a avut numai în anul trecut peste 700 de atacuri din partea acestei formațiuni, soldate cu zeci de morți, civili și militari. Turcia a insistat, în contactele cu SUA, că YPG nu este un element important în lupta contra ISIS.
Pentru Turcia, nu este nicio diferență între PKK, YPG și ISIS. Toate folosesc luptători străini și aceleași metode teroriste, inclusiv femei în acțiuni sinucigașe, cum s-a întâmplat recent.
Odată ce vor fi curățate granițele și Afrin eliberat pentru întreaga populație, arabi, turkmeni, kurzi, armata turcă se va retrage. În această operațiune, armata turcă luptă alături de Armata Siriană Liberă. În cealaltă operațiune, „Scutul Eufratului”, au fost eliberate zone ca Azaz, Souran, Jarablous, Maarat, al-Bab, s-au înființat consilii locale, poliție, judecătorii.
Cu sprijinul Turciei au fost reabilitate spitale, ce au fost aprovizionate și cu vaccinuri, școli, s-a investit în programe agricole. Apoi armata turcă s-a retras. Peste 130.000 de refugiați s-au întors în aceste zone autoguvernate. Este important pentru toată lumea să se creeze un climat sigur în Siria, ca refugiații să se poată întoarce acasă.
Î Exista vreo posibilitate reală a unor confruntari între trupele SUA și cele ale Turciei, membre NATO, în regiunea Manbij, Siria? Manbij nu este la graniță.
Turcia nu dorește vreo confruntare cu un aliat NATO. Administrația Obama a promis că forțele kurde nu vor ocupa poziții la vest de Eufrat și că YPG se va retrage din Manbij (n.r. 30 kilometri vest de Eufrat). Nu dorim decât respectarea înțelegerilor.
Aș dori să precizez, că Turcia nu are nimic cu populația kurdă. Nu urmărește vreo epurare, din contră, cere să se respecte procentul etnic al populației autohtone. În Turcia se află deja 400.000 de refugiați kurzi sirieni, care beneficiează de aceeași politică a porților deschise.
Ei pot opta să stea în taberele de refugiați amenajate sau sunt liberi să se descurce în Turcia. Nu se aplică vreun regim preferențial sau restrictiv pentru refugiați, funcție de etnie. Însă YPG să plece din Manbij, pentru că nu face altceva decât să tensioneze situația de criză. Nu vom renunța la această cerință.
În privința aliaților NATO, suntem în contact permanent cu aceștia. Informăm NATO de toate operațiunile militare pe care le întreprindem. Consilierul american pe probleme de securitate, H.R. McMaster, și secretarul de Stat, Rex Tillerson, vor veni la Ankara pentru discuții în privința respectării înțelegerilor pe care le avem.
O confruntare între forțele noastre în Manbij nu este dorită de nimeni. Interesele pot fi divergente în anumite puncte, dar alianța este o relație puternică și implică acțiuni responsabile.
Î Care este poziția Turciei în privința provinciei libere Idlib, în nordul Siriei, ținta unor atacuri extrem de brutale în ultimul timp, din partea Rusiei și a regimului Assad.
Conform negocierilor de la Astana, Turciei îi revine sarcina să înființeze 12 puncte de monitorizare și detensionare a conflictului în provincia Idlib și zonele învecinate. Acest proces decurge destul de greu din cauza situației de pe teren.
Peste o sută de civili uciși într-o singură zi la est de Ghouta, civili uciși și spitale bombardate în provincia Idlib, folosirea de clor gazos asupra civililor, Turcia a condamnat ferm toate aceste atacuri. Până acum, am implementat trei puncte de monitorizare, însă al patrulea convoi a fost atacat. Un militar de-al nostru a fost ucis.
Î Cine a atacat convoiul? În acea zonă doar Rusia și milițiile pro-Assad efectuează atacuri neîntrerupte.
Nu știm cine, dar atacul a venit dinspre o zonă controlată de regimul Assad. Turcia insistă ca Rusia să garanteze înțelegerile de la Astana și să putem să înființăm cele 12 puncte de monitorizare în provincia Idlib și vecinătăți, în cadrul politicii de detensionare pe care am convenit-o.
Î Cum decurge alianța dintre Turcia, cu o poziție clară și constantă împotriva regimului Assad, ce și-a pierdut legitimitatea când a folosit toate tipurile de armament pe propria populație, și Rusia, susținătoare a regimului Assad.
Așa cum am subliniat, alianța este o relație puternică. În cazul acesta, nu putem vorbi de o alianță. Turcia își coordonează operațiunile cu Rusia în situația de criză din Siria și își menține poziția împotriva regimului Assad. De altfel, Turcia este singura speranță a opoziției siriene reale, pe care a reprezentat-o și la Soci.
Î Ce programe are Turcia privind valul de refugiați în urma conflictului din Siria, în special al celui actual, din Idlib, provincie în care au fost găzduiți dislocați din alte zone, unii chiar sub monitorizarea ONU, ca cei din Alep și Hama? Refugiaților li se dă voie să iasă în Turcia sau rămân în Siria, ca într-o capcană?
Avem aceeași politică a porților deschise, nu îngrădim dreptul oamenilor la viață. Anul trecut, aveam 2,8 milioane de refugiați. Anul acesta sunt 3,4 milioane. Am deschis tabere noi și în afară, și în interiorul Siriei.
Î Li se cer documente eliberate de regimul Assad ca să poată ieși?
Nu. Li se cer documentele lor de identitate. Când vin în grupuri mai mari, procesul de primire este mai greoi, pe lângă numele și locul de unde vin, sunt și amprentați, ca să nu se infiltreze teroriști printre ei.
Este același procedeu pentru oricine iese din Siria. Turcia insită să se respecte înțelegerile de la Astana, să înființeze cele 12 puncte de monitorizare și să ofere astfel garanția reîntoarcerii în siguranță a refugiaților din Idlib.
Î Cum vede Turcia viitoarea relație cu NATO și UE, în contextul unei apropieri evidente, inclusiv în domeniul apărării, de Rusia, prin achiziționarea sistemului S-400?
Turcia este un foarte vechi aliat NATO, cu contribuții majore în cadrul alianței. Nu privim NATO ca pe ceva din afară. Suntem împreună. NATO are două politici: dialog și descurajare. Toate țările membre NATO urmează aceste principii, inclusiv Turcia.
Sistemul rusesc S-400 este necesar pentru securitatea țării. Rachetele Patriot trimise de Germania și SUA la debutul conflictului în Siria au fost retrase. Rachete Patriot mai sunt acum în Spania și Italia, iar Turcia dezvoltă acum un program de apărare, Eurosam, cu aceste două țări. Rachetele S-400 sunt integrate doar în sistemul nostru național.
Cât privește apartenența la UE, rămâne o prioritate pentru Turcia și o vom discuta la summitul de la Varna, în martie. Turcia și Europa sunt legate una de alta, din toate perspectivele: energetic, economic și de securitate.
