"Leroi, ler, Doamne, l-acest mar mare rotat
Frumos zbor s-a aratat
Leroi, ler, Doamne frumos zbor,
Frumos stobor.
Dar stoborul de ce-mi este"
(Colind de flacau)
Obiceiul de "a colinda" inseamna de fapt a merge de la o gospodarie la alta cu diferite urari-felicitari. Satul de tip folcloric este matca in care a aparut si s-a dezvoltat formal obiceiul colindatului.
Colindele ocupa un loc aparte prin obarsia lor straveche, prin tematica, bogata si diversa, prin fondul profund omenesc si prin impodobita poezie care o cuprind.
Noi, romanii, suntem proprietarii unei comori care canta ca o apa vioara sub zare de soare (titluri de cantec si colind din vremea unui Baragan dezamortit prin desteleniri, cu puzderie de turme si cai in libertate).
Eu cred ca sunt colinde-cronica, xinaxar si carti de povesti, altceva decat cele "christmas-carol" din burgurile occidentale, si altceva decat cele "carturaresti" invatate la scoala primara si auzite la strana bisericii.
Ma incumet sa scriu iarasi despre colinde pentru ca am crescut cu ele la Comanesti – Valea Trotusului, mai tarziu am fost chiar "partas in ceata", in satele din Baragan (Unirea, Vladeni, Lupsanu, Cuza-Voda, Colelia, Ciocile, s.a.), in satele de diceeni (de-ecce inde/dincolo de) din Dobrogea, in tara Lovistei si pana la Paris si Viena (cu un ansamblu din Jilavele, pe care chiar il botezasem "Colinda"…)
Revad caietele de teren. Dau de satul Unirea (ii zicea socariciu, oficialitatile vremii i-au schimbat numele ca mirosea a porc de Ignat). Tehnica de investigare se numea "ancheta colectiva", subiectii se chemau "informatori". Ceata colindatorilor era indrumata de domn’ invatator Vasile Davidescu, cel cu care in decembrie ma scoleam in colinde si vara treceam Balaraul spre "piratul" Bacanu, dupa peste, tuica si vin de buturuga.
"Cu colindele se mergea in seara de turte dupa ce toaca popa, pana nu toca popa nu puteam sa plecam. Asa am pomenit si noi din batrani, nu se colinda nici o casa pana nu se colinda la popa acasa. Noi n-am apucat colindul de popa, nu-l stim asa bine, batranii il stie".
La colinde se merge cu ceata de 8-10 "partasi-colindatori", la care se adauga si copii. "Pe timp ce noi ne trecem, s-ajunge tineretul… noi ii invatam, de la ei o sa invete altii, cum e proverbul acela, din mos-stramos. aia micii nu ia parte cat partasii. Cand am fost eu mic am luat parte tocma al patrulea an. Sunt unii care colinda pana la cincizeci de ani, ca azi nu prea mai sunt flacai in mahalale, da majoritatea azi merge la colind pana la patruzeci ani.
Pana in "seara de turte" se repeta pe cete. Fiecarui membru din ceata ii vine randul sa gazduiasca "repetirile", care pot dura pana la o luna.
La popa nu intra toata ceata, din fiecare ceata se adunau cate doi oameni. De la popa fiescare ceata pleca la mahalaua ei. si azi sunt, tot pe mahalale, da intr-o mahala colinda acum mai multe cete.
La fiescare casa se colinda "Colindul de fereastra" – acesta-i primul colind, obligatoriu. Pe urma colindam cum are omul pretentii: de baiat, de fata, de logoditori, de trei feciori… Nu putem sa plecam pana cand nu spune omul: "Sa traiti si la anul baieti care mai traim", asta e vorba noastra. Ne da omul cinci lei de colind, altii la trei colinde da si treizeci si cincizeci lei. Banii ii strange un casier numit de noi. Care are placerea ne invita in casa, ne da cati-un pahar de vin, daca nu in prispa, la usa unde ne da banii ne da si cati-un pahar – doua de vin.
Colindatul putea dura si pana a doua zi, in care situatie primul colind la casa gospodarului nu era cel "de fereastra" ci "Colindul de ziua".
Colindele sunt ca "festania casei, toate casele trebuie colindate". Un subiect povesteste ca, odata, imbatandu-se, ceata sa a lasat cateva case necolindate. "Am fost chemati la primarie pentru asta, casierii a fost chemati, ca ei raspunde de ceata… ne-a sculat din somn si ne-a pus sa colindam casele ramase… Ne-a ramas anul acesta (1975, n.n.) case necolindate. Nu te mai cheama primarul, da se scoala cetateanul cu pretentii. Trebuie sa-l colinzi ca acesta-i un respect fata de cetatean". In 1975, ceata care ne-a servit drept subiect a colindat 66 de case din 70 cate ii revenea in mahala. Din cele 21 de colinde cunoscute in trecut, in 1975 au fost colindate 15 (…)
"Cand terminam ultima casa de colindat, indiferent de ce om suntem mai aproape, ne ducem la el si acolo facem lista si impartim banii. Intai le dam la ai mai mici, care sunt din anul I sau II, pe urma la aialalti, dupa cum au stiut colindul, ca si urechea noastra e muzicala, cine s-a incurcat ia parte mai mica".
In Unirea, ca de altfel si in alte sate dinspre balta, se obisnuieste si azi ca, dupa Colindul de logoditori sau Colindul de fata mare, "Ferice-si doamne", sa se spuna de catre intreaga ceata, intr-un glas, "uratiile". Acestea se spun la turta (sau colacul) pregatita de fetele mari (in alte subzone, in locul "uratiilor" se canta "Colindul colacului", de fapt o varianta de colind de fata frecvent intalnit in zona Ialomitei).
Turta se face intr-o tava, "se impodobeste cu o ploicica, bombonele de-alea mici, rotunde, o sticla cu rachiu legata cu o funda rosie si daca cetateanul doreste sa-l colinzi la ziua, de turta, intai zicem Colindul de Ziua, ca e dimineata si dupa aceea colindul de fata mare, pe Ferice-si doamne. Inainte de a se rupe turta se ureaza uratiile turtei: "Veniti frati,/ Veniti surori,/ Sa uram aceasta turta/ De-o fi de grau curat,/ S-o bagam la noi in sac./ De-o fi de secara/ S-o dam pe us’afara/ Dac-o fi de orz/ S-o dam lu Negru-n ovaz/ Psoa na iapa,/ Vin de papa!/". Toti, la un loc, zicem uratiile. Unul din ceata sta ascuns si vine nechezand ca armasarii. Se rupe turta, se da la fiescare din colindatori cate-o bucata, dupa aia se pune cate un paharel de tuica din sticla care a fost langa turta. La urma, te cinsteste c-un pol-doi".
Intorc filele caietului de teren si ma minunez ca la Vladeni, sat asezat mai la rasarit de socariciu, se auzeau odinioara 28 de colinde (randuite pe varste, categorii sociale si profesionale). Le insir, ca pe versurile unui poem medieval.
Colind de popa/ Colindu al mare, de casa/ Colind de batrani/ Colind de tanar/ Colind de doi tineri ("de tineri casatoriti, dupa ce-si fac nunta")/ Colind de logoditor (de fata)/ Colind de logoditor (de baiat "daca se casatoresc si nu fac nunta pana la Craciun, ii logodim atunci")/ soimul (colind de flacau)/ Leul (colind de flacau)/ Ciuta (colind de flacau)/ Prundulet de mare (colind de batrani)/ Gura Ghiorganelului (colind de baiat mic, intre 10-15 ani)/ Trei fete-mi iubeste (colind de flacau "cel frumos")/ Cerbul (colind de flacau)/ Colind de vadan/ Colind de vadana/ La stalpsor de grajd (colind de flacau)/ Marul, merisor de aur (dolful; "colind de baiat intre 15-18 ani")/ Roaga-mi-se roaga ("colind de fata mica intre 10-12 ani")/ Cununeti de flori vinete (colind de fata mica intre 10-12 ani)/ Faca-si de-o cetate (colind de fata mare)/ Pe malul de cezarel (colind de fata mare)/ Colindul lui Purcarea (colind de baiat – "s-a colindat pe deal, dar nu tot, ca s-a cam uitat")/ Din vadu-n vadul Brailei ("colind de baiat pana la 19 ani")/ La lunci verzi cu ape reci (colind de flacau)/ De marginea cestui sat (colind de flacau)/ Colind de ziua.
Nu-i asa, mariti cititori, ca Romania are un "brand", COLINDUL, cum ar fi, de pilda, mai mult decat carnatii de Plescoi? si ca prin aceasta comoara, tot mai uitata si maine-poimaine negasibila, suntem "sustenabili" pe piata culturala europeana?
Ce se intampla in zilele noastre cu colindele? Se destrama, sunt inlocuite cu ce vrei si ce nu vrei, cetele au cam disparut, au fost inlocuite cu vedete TV. Parafrazandu-l pe Walt Witman ("si nu mai sunt bizoni, si nu mai sunt nici cei ce i-au vanat"): si nu mai sunt colinde si nu mai sunt nici cei ce-au colindat.
"Striga-i prunc ai sovonit/ Cine-n lume s-or de-afla/ S-or de-afla/, S-or adevara". Grau-i la norod. La multi ani!
Razvan Ciuca, directorul muzeului national al agriculturii (slobozia) presedintele asociatiei internationale a muzeelor de agricultura (AIMA-UNESCO)
