Zeci de mii de elevi din România participă la distribuirea computerizată la licee pe baza notelor obținute la evaluarea națională, dar acest sistem este unul deficitar, explică un articol publicat de Deutsche Welle.
Pentru repartizarea la licee, "sunt mulți ani de zile de când se practică în România o metodă pretins echitabilă și fără reproș", scrie jurnalistul Horațiu Pepine. Absolvenții a opt clase participă la un examen cu subiecte unice, așa numita ”Evaluare națională”. Apoi profesorii corectează tezele elevilor de la alte școli decât cele la care activează, în așa chip încât să nu existe niciun fel de părtinire. Iar la capătul procesului se află distribuirea computerizată a elevilor la licee, în ordinea notelor și a preferințelor exprimate de aceștia.
Din păcate însă, examenul unic tinde, dacă este aplicat mulți ani la rând, să creeze masive clișee didatice, atât în formularea subiectelor, cât și în stilul răspunsurilor și în modurile de evaluare.
În vechiul sistem, în care fiecare liceu își organiza un examen propriu de admitere, exista o legătură directă între calitatea profesorilor și elevii selectați și se putea spune pe bună dreptate că un liceu bun era acela în care funcționau profesori cu prestigiu, care-i pregăteau pe elevii cei mai buni din oraș. Practic, profesorii își alegeau elevii și invers sau, altfel spus, se alegeau unii pe alții, ceea ce ducea la apariția unei elite școlare.
Din acest motiv, ar trebui ca fiecare școală ar trebui să aibă libertatea de a-și anagaja profesorii, căci altfel va fi mereu supusă unui mecanism care, din perspectiva valorii, va părea cu totul aleatoriu, susține articolul din Deutsche Welle.
