Andrei Cornea: Un răsfăț costisitor | OPINIE REVISTA 22

de Andrei Cornea

Andrei Cornea: Un răsfăț costisitor | OPINIE REVISTA 22

La fel ca orice principiu politic, și autodeterminarea națională, ca și dreptul democratic de a decide prin referendum trebuie să aibă limitări.

Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului de la 1789 spune limpede: „orice suveranitate pro­vine de la națiune“. Dar ce este o națiune? În ultimă instanță, orice entitate  etnică și culturală se poate defini, prin acțiunea elitelor sale, drept o națiune. Iar în virtutea principiului wilsonian al au­todeterminării națiunilor, ce ar împiedica-o să-și proclame independența (ori reunificarea cu o așa-zisă „națiune-mamă“)? Nimic. Rămânând în acest punct, nu văd niciun motiv pentru care Catalonia să nu aibă dreptul la independența pe care Slo­ve­nia ori Letonia au obținut-o acum câteva decenii. Ar­gumentul că unele popoare ar fi, iar altele n-ar fi națiuni „adevărate“ nu are nicio bază, deoarece națiunile nu sunt esențe obiective, imuabile, ci constructe socio-politice și culturale, așa cum au demonstrat deja mulți cercetători.

De asemenea, de ce Kosovo și-a putut proclama independența (ca­re a fost recunoscută de o mulțime de țări), în vre­me ce e foarte puțin probabil ca ceva similar să ajungă la dispoziția Tirolului de Sud italian, a Cor­sicăi Franceze sau a Ținutului Secuiesc din Ro­mânia? Totuși, dacă rămânem numai la demo­cra­ție, la dreptul de autodeterminare și la conceptul de națiune, nu există niciun temei pentru a nu mer­ge tot mai departe, aplicând aceste principii în continuare.

Citește textul integral în Revista 22.

Comentarii

Doresc sa vad site-ul intreg
© 2006 - 2017 - Toate drepturile rezervate