Maniera banditească în care PSD a adoptat OUG 13/2017 i-a făcut pe mulți să-și piardă uzul rațiunii. Apărătorii statului de drept s-au transformat în iacobini capabili să ghilotineze instituțiile statului, dacă acestea iau decizii împotriva Direcției Naționale Anticorupție.
Curtea Constituțională a devenit în ultimele zile ținta predilectă a celor care cred că România poate fi o democrație veritabilă doar dacă politicienii și instituțiile statului tremură de frica procurorilor. Judecătorii CCR au motivat decizia prin care au constatat existența unui conflict instituțional între Guvern și DNA. Modul în care a fost redactată motivarea i-a făcut pe unii să acuze
Curtea că face jocurile penalilor. Pe rețele sociale se cere chiar desființarea CCR, în cea mai pură manieră bolșevică. „Cine nu este cu noi este împotriva noastră“…
Concret, judecătorilor constituționali li se reproșează că și-au depășit atribuțiile, că au intrat pe teritoriul instanțelor penale, că și-au permis să afirme că DNA trebuia să claseze acuzațiile aduse miniștrilor PSD, formulate în denunțul împotriva lor. Curții i se impută chiar faptul că legiferează în materie penală, inventând o clauză exoneratoare de răspundere penală, dar și faptul că a lăsat o portiță prin care procurorii nu vor mai putea ancheta eventuale infracțiuni săvârșite în procesul de adoptare a unor acte normative.
Curtea Constituțională s-a apărat argumentând că „pentru a decide cu privire la existenţa sau nu a conflictului, Curtea trebuie în prealabil să determine cadrul şi limitele competenţelor constituţionale şi legale ale autorităţilor aflate în conflict, pe de o parte, şi să stabilească starea de fapt, respectiv să deceleze în funcţie de datele concrete ale speţei acea conduită (acte, fapte, acţiuni, inacţiuni) care a constituit sau nu sursa conflictului, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, în soluţionarea cererilor privind conflictele juridice de natură constituţională, un rol decisiv în pronunţarea soluţiei îl are situaţia factuală, a cărei judicioasă determinare constituie premisa analizei efectuate de Curtea Constituţională“.
DNA consideră însă că „obiectul urmăririi penale, activitatea de anchetă, nu poate face obiect al controlului constituţional, ci acesta poate fi verificat în cadrul funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată de către instanţa de judecată“, poziție consemnată în argumentația procurorilor în fața Curții.
Din păcate, contestatarii CCR ignoră fondul problemei. Pe fondul asaltului PSD la adresa DNA, procurorii s-au lăsat duși de val și au deschis un dosar împotriva miniștrilor care au adoptat OUG 13/2017, în lipsa unor probe insuficient de puternice. Omenește, această atitudine este de înțeles. Dacă ar fi intrat în vigoare, ordonanța de urgență ar fi anulat mare parte din munca procurorilor din ultimii ani, prin dezincriminarea unor fapte penale, care ar fi dus la clasarea multor dosare. Problema este că procurorii, deși sunt oameni, nu au dreptul să reacționeze emoțional și, mai mult decât atât, trebuie să respecte legea cu sfințenie.
CCR a avut dreptate când a stabilit că procurorii și‑au depășit atribuțiile legale. Potrivit judecătorilor, acţiunea DNA a încetat „să mai fie una legitimă, devenind abuzivă, întrucât depăşeşte competenţa stabilită de cadrul legal în vigoare“. O situație nemaiîntâlnită în istoria postdecembristă a României. În ciuda unor formulări discutabile din motivarea CCR, decizia Curții este corectă. Chiar dacă, profitând de abuzul DNA, judecătorii au decis să dea o mână de ajutor Guvernului și au inserat pasaje care, pe viitor, pot avea consecințe nefaste pentru lupta anticorupție.
Rolul Curții Constituționale într-un stat democratic este de a fi un arbitru între puterile statului. Dacă o putere o agresează pe alta, rolul CCR este să restabilească echilibrul. Uneori asta înseamnă să încline balanța în favoarea puterii agresate. Pentru a nu permite puterii agresoare să repete gestul în viitor. Poate de aceea motivarea Curții este favorabilă Guvernului.
Din păcate, după ce Guvernul a agresat DNA prin adoptarea ordonanței de urgență, DNA a agresat, la rândul ei, Guvernul. Brutalitatea politicienilor la adresa procurorilor a generat o forță egală și de sens contrar din partea celor din urmă. Așa a apărut acel dosar. Pe un fond exclusiv emoțional. De partea cealaltă a baricadei, politicienii din PSD și ALDE au acționat rațional. Au sesizat Curtea Constituțională în legătură cu existența unui conflict între puterile statului și au avut de câștigat.
Nu vreau să țin o pledoarie pro-Curtea Constituțională. Sunt conștient că avem o problemă cu politizarea procesului de desemnare a judecătorilor. Nu exclud ca președintele CCR, Valer Dorneanu, să nu poarte și astăzi PSD în suflet, având în vedere că, ani de-a rândul, a fost un soldat disciplinat al partidului. Asta ca să nu mai invocăm numeroasele decizii din trecut ale Curții care se băteau realmente cap în cap.
Acestea nu sunt, însă, motive de includere a Curții Constituționale în „gașca penalilor“. Poți contesta o decizie a CCR, dar asta nu‑ți dă dreptul să contești instituția în ansamblul său. În 2012, CCR a fost ultima redută în fața asaltului USL. De asemenea, CCR a fost cea care a scos SRI din “câmpul tactic“ al justiției, luându-i dreptul legal de a pune în executare mandatele de interceptare în dosarele de corupție. A fost o decizia corectă, chiar dacă a scăzut calitatea instrumentării dosarelor. În orice stat de drept, serviciile secrete nu au ce căuta în actul de justiție. Cu excepția spețelor de terorism sau care privesc siguranța națională a României.
Rolul Curții într-o democrație este să fie ultimul bastion de apărare a ei. Dacă-l contestăm, contestăm însăși democrația. Îi dăm o lovitură de moarte. Facem un pas spre dictatură. Fie ea și a procurorilor. Ar trebui să înțelegem că nu există instituții eminamente bune și instituții eminamente rele. În aceste instituții lucrează oameni, iar oamenii se pot îmbăta rapid de putere, dacă li se dă ocazia. De aceea, într-un stat de drept, puterile se supraveghează unele pe celelalte și au pârghii legale să se împiedice să devină abuzive. În această situație particulară, DNA a săvârșit un abuz, iar Curtea Constituțională a apelat la instrumentele conferite de lege să îndepărteze acest abuz. Data viitoare s-ar putea să fie invers. De aceea liderii de opinie nu ar trebui să se înregimenteze în spatele unei instituții sau a alteia, ca să nu mai vorbim de persoane.
