O duzină de doamne și domnișoare, angajate ale Inspectoratului pentru Situații de Urgență, și-au petrecut dimineața de duminică într-o piață din Constanța. Alături de ele, mai mulți domni îmbrăcați în costume impecabile se fereau de soarele care încă te îndeamnă să cauți un petec de umbră.
Erau acolo cu cel puțin o jumătate de oră înainte ca șeful lor, Raed Arafat, să ajungă pentru a prezenta două motociclete de intervenție. Cu el au sosit mai mulți șefi din București, care au fost întâmpinați de oficialități din Constanța. Doamnele și domnii de la ISU au stat cuminți la locurile lor chiar și după ce aceștia și presa părăsiseră locul faptei.
Într-o țară normală, într-un sistem normal, chiar și militarizat, astfel de lucruri nu ar trebui să existe. Oamenii sunt plătiți să facă anumite lucruri, bine specificate în fișa postului, nu să zâmbească la poze când vine șeful.
Domnule Arafat, nu era nevoie ca aproape 30 de angajați ISU Dobrogea să fie aduși de acasă (sper că de acasă au fost aduși, și nu de la muncă) pentru a juca rolul figuranților într-un film care, deși pare al lor, nu e. Poate că nu era nevoie nici de șeful IGSU, nici de președintele Consiliului Județean, nici de prefect, nici de parlamentari, de nimeni. Poate că dotarea cu două motociclete a Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dobrogea este un lucru firesc, atât de firesc, dacă-mi permiteți exprimarea, încât este aproape jenant că dorim să apărem în fotografii alături de ele.
Poate că una dintre întrebările nepuse, la care sunt sigur că veți fi avut răspuns, este de ce litoralul nu a avut până acum astfel de mijloace de intervenție rapidă. Ați spus că o astfel de motocicletă salvează vieți. Să înțeleg, respectând această logică, faptul că până acum au murit cu zile oameni pentru că nu au existat.
O motocicletă de acest tip costă puțin peste 20.000 de euro. Vă dați seama ce puțin costă viața unui om? Litoralul acesta supraaglomerat, din motive care încă nu îmi sunt foarte clare, este paralizat în fiecare weekend. Nu se mai pune problema ca ambulanțele să ajungă la un caz, niciun autoturism nu s-ar putea strecura. S-a întâmplat recent ca o autoutilitară ISU să facă drum întors pentru că în Eforie șoseaua era blocată de autoturisme parcate aiurea. Nu s-au găsit până acum acești 20.000 de lei pentru o motocicletă.
De fapt, nu s-au găsit niciodată acești bani. Există șapte astfel de vehicule și în București. Cinci dintre ele sunt donate de un lanț de supermarketuri, unul care vinde în România aceleași produse mai scump decât în Germania, dar a donat 50.000 de euro și a mai pus niște căsuțe în magazine unde cumpărătorii au mai lăsat 100.000 de euro.
A ajuns România o țară atât de săracă încât să stea cu mâna întinsă pe la ușile multinaționalelor pentru mărunțiș? Cu siguranță nu. Cu câteva pensii speciale se pot cumpăra astfel de motociclete, se pot salva vieți.
Evident că aceste motociclete sunt binevenite. Dacă vorbim însă de dotarea ISU, sunt multe, multe lucruri care trebuie făcute. Acum vreo doi ani, am sunat la Pompieri pentru că scara blocului în care locuiam se umpluse de fum. A sosit un echipaj rapid, cei de acolo au încercat să intre în puțul liftului, dar nu vedeau mare lucru din cauza fumului. „Nu aveți o lanternă?“, m-au întrebat. Autospeciala lor nu dispunea de așa ceva. S-a rezolvat cu ajutorul lanternei de la mobil. Întâmplarea este ironic-amuzantă. Când patru oameni au murit în Lacul Siutghiol în urma unui accident de elicopter, nu a mai fost nimic ironic, ci doar tragic. De neînțeles este de ce barca pneumatică prezentată cu numai câteva săptămâni înainte de accident, special dotată pentru intervenții pe mare, nu a fost folosită. Tragic a fost și momentul când mai multe tinere au ars de vii în restaurantul „Beirut“, la numai câțiva metri de sediul ISU Dobrogea. N-o să intru în detalii, pentru că dosarul e în desfășurare.
Pompierii pe care îi vedem la intervenții sunt oameni curajoși, care merită respect pentru munca pe care o depun.
Merită autospeciale bine dotate, cu care să-și poată face meseria. Și merită respect și din partea șefilor. Vreți să faceți acțiuni de PR? Lăsați angajații ISU acasă, aduceți majorete, dacă vreți audiență, PR și spectacol. Lăsați-i să-și facă treaba și asigurați-vă că au cu ce să o facă.
