3.6 C
București
marți, 26 martie 2024
AcasăSpecialPuterea nevăzută are multe proteze | OPINIE

Puterea nevăzută are multe proteze | OPINIE

Politica de tip Tocqueville se reinterpretează. Există într-adevăr partide mari, preocupate mai mult de ideologie, şi partide mici care se încălzesc „mereu la frig“. Nimic nou, am putea spune. Dar, de când a apărut sistemul din umbră, totul pare a nu mai fi în tabula istorică. Partidele mari sunt controlate prin agenţi acoperiţi, iar partidele mici găsesc ferestre de oportunitate, în funcţie de cum gestionează Big Brother emoţiile colective.

E vreme caniculară, câştigă formaţiunile care luptă pentru ursul polar. Când e frig, biruie luptătorii pentru plapuma din puf de gâscă sau din material sintetic, în funcţie de sponsor. Când o structură devine prea puternică, i se pregă­tesc disidenţe, niciodată din interior, mereu influenţate de creatorii de umbre.

Există conserve, aşa cum există peşte proaspăt. Istoria a consemnat persona­lităţi puternice, de tip Churchill sau Charles de Gaulle, dar şi fantasme doctrinare care au trecut ca ploile de primăvară.

„În două alegeri şi patru tururi de scrutin, revoluţia En Marche!, în care nimeni nu voia să creadă, a lovit Franţa ca un tsunami“, comentează „Le Figaro“.

Nimic nu ar fi fost posibil fără Măria Sa Sistemul. Nicio umbră nu ar putea crede că răsăritul lui Macron a fost natural. La victoria sa şi punerea în scenă a noii politici au lucrat laboratoare întregi. Nu degeaba s-a ales titlul: En Marche. Trebuie să fii prea naiv pentru a crede că micuţul mare preşedinte s-a renăscut, precum Ulise legat de catarg. Dacă Penelopa lui e ştiută, circele sunt necunoscute.

La noi, Sorin Grindeanu a demonstrat că nu e de capul lui. Recentele filmări au demonstrat că mâna lungă a sistemului a încercat să-l înhaţe, să-l facă obedient, capabil să răspundă la comenzi. Nu ştim resorturile rezistenţei sale, dar vedem ambiţia supraumană. Pare a avea o calificare superioară sau un schelet în dulap mai viguros decât alţii.

În oricare situație, cariera politică a prim-ministrului cărăşean s-a încheiat. Analizăm doar două situaţii.

1. Dacă scapă de moțiunea de cenzură, va fi un premier fără reprezentativitate. Când se va duce la Bruxelles, nu va putea spune că e omul Uncheșului cu epoleți sau al șantajabililor din tot spectrul politic.

2. În caz că trece moțiunea, poate liniștit să se ocupe de orice altceva, dar numai de politică nu. Nu i se va alătura nicio parte constitutivă din PSD, doar oamenii sistemului.

S-a sinucis politic la oră de vârf și de maximă audiență.

Așa se întâmplă când orgoliul întunecă rațiunea.

Peste ani, nu o să se mai știe că a fost păpușărit de Victor Ponta și de Tata Socru.

Va fi un oarecare fost prim-ministru.

Și totuşi, cine l-a condamnat să reziste: o zi, o săptămână, un an? Dilemele sunt închise în fişiere oţelite, doctrina sa nefiind seif de bancă poate fi uşor citită, însă greu înţeleasă de omul #rezistent.

Sorin Grindeanu poate fi urmaşul lui Dacian Cioloş. Fiind un tânăr cu diplomă de Securitate, el nu va fi lăsat singur niciodată. Oricând i se poate găsi şi lui o sinecură prin vreo comisie europeană sau, de ce nu?, în vreo bancă, acoperit sau descoperit.

Dacă nimeni nu mă credea că sistemul e cel mai fecund organism din lume poate lectura istoria recentă. Din mare salvator, Dacian Cioloş a ajuns un Fărâmiţă Lambru al politicii de budoar. Nici în car, nici în teleguţă. El e un model de proteză a sistemului. Acum are an sabatic. Mâine e tânăr pensionar, dar nimeni nu-l va vota. Şi aşa trece viaţa pe lângă el, precum Daum de calificarea la Mondiale.

Sistemul schimbă protezele precum jucătorii din terenul de fotbal crampoanele. Soluţii de rezistenţă, cât să treacă ploaia. Apoi, altul mai gras, căci ăsta de azi e ras. Trecut în adormire. Parcă ai tot dormi, dacă nu te-ar tulbura furtuna creată în laborator.

Dacă, în Franţa, băieţii din structuri au ştiut când să-şi execute adversarul şi cum să provoace emoţiile colective, la noi „omologii“ nu sunt capabili să strângă sub drapel un curent doctrinar. Vezi eşecul USR.

Sorin Grindeanu a ratat un moment magic, când putea să se abţină. Strategii mi­litari sunt altfel decât antre­norii de vals. Un pas înapoi în război asigură premisa victoriei de mâine. El n-a ştiut să fie cavaler cu ge­neralul armatei. Şi va plăti. În armată există legi nescrise. Cine a trecut de partea inamicului nu se mai întoarce. Orice pas greşit poate asigura luxaţia. Nu orice picior tăiat se bucură, în lumea serviciilor, de proteză.

Dar cine să ne contrazică pe noi, trecuţii prin dârmon şi ciur, că, odată folosit de sistem, nu va fi aruncat şi el, precum alţii, în uitare, dar cu o pensie uriaşă?

Sistemul are conserve, cum noi avem încălţări de sport. Serviciile se bucură de proteze precum babele de Corega. Umbrele n-au sentimente, doar interese. Ştiu să gestioneze crize de scurtă durată, dar nu să construiască viitorul.

Să nu comparăm Franţa cu România. La ei, ofiţerii DPSD nu îşi depăşesc atribuţiile şi nu tranzacţionează cu multinaţionalele guverne sau şpăgi de sistem. Ei slujesc patria, nu străinătatea.

Sigur că e uşor descifrabilă teamă occidentalilor de un program economic româ­nesc. S-au fript cu Viktor Orbán şi cu Kaczynski şi acum suflă în Dragnea & Tări­ceanu cu toate vuvuzelele. Curelele de transmisie sunt, aţi ghicit, locotenenţii sistemului care nu vor fi niciodată înhăţaţi de procurorii anticorupţie. Ei au o stea în frunte, pe lângă cea de pe umăr. Şi de aici războiul între lumea vizibilă şi cea invizibilă.

Recent, în Comisia de securitate şi cooperare în Europa a Senatului SUA s-au dezbătut succesele şi excesele luptei anticorupţie din România. Pe nimeni nu încălzeşte că ţara noastră a devenit un model regional în această formă post-Mani Pulite, în condiţiile în care nu se recuperează niciun ban din prejudiciile create. Faptul că personaje puternice ale scenei politice au fost scoase din scenă doar prin personaje de tip Rodica Culcer nu reprezintă o condiţie a victoriei. A cui? Asupra cui?

La noi sunt prea multe cozi de topor, dar puţine topoare.  

Marius Ghilezan
Marius Ghilezanhttp://mariusghilezan.ro/
Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a deconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.
Cele mai citite

Amenințarea teroristă cuprinde Europa. Italia a ridicat nivelul de securitate la maxim

Italia a anunţat că „vigilenţa şi controalele vor fi sporite” înainte de sărbătoarea religioasă de Paşte, ca urmare a atacului terorist petrecut la Moscova...

Cluburile participante în noul format al Champions League vor primi și mai mulți bani. Anunțul UEFA

UEFA le-a transmis federaţiilor membre şi cluburilor modul detaliat în care vor fi repartizaţi banii în viitoarea ediţie a Ligii Campionilor, care se va...

Jair Bolsonaro a stat două zile în ambasada Ungariei din Brasilia după ce i-a fost confiscat pașaportul

Fostul preşedinte de extremă-dreapta al Braziliei, Jair Bolsonaro, a petrecut două nopţi la ambasada Ungariei din Brasilia luna trecută, la doar câteva zile după...
Ultima oră
Pe aceeași temă