Regal al sportului-rege | OPINIE

Simona Halep şi naţionala de fotbal a României au provocat la sfârşitul săptămânii trecute o stare de depresie naţională.

Singura bucurie a fost adusă de victoria selecţio­natei regale a României, duminică, pe arena Ştiinţa din Timişoara, împotriva selecţionatei regale a Serbiei. Deşi conduşi cu 2-1 la pauză, românii, coordonaţi de pe banca tehnică de antrenorul federal Daniel Boruga, au biruit în final cu 5-3.

Cum a fost posibil acest regal?

În februarie 2017, Cătălin Şerban, liderul Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei în România, şi Mario Majstorovici, preşedintele Asociației pentru Regatul Serbiei (Удружење Краљевина Србија), şi-au propus să organizeze un meci omagial, la 95 de ani de la primul meci internaţional al naţionalei României, disputat la Belgrad, cu ocazia căsătoriei principesei Mărioara – Mignon, fiica reginei Maria, cu regele Alexandru I al Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor.

Înzestraţi doar cu entuziasm, Cătălin Şerban şi Cătălin Mihai, reprezentanţii ANRM, au reuşit să încropească o echipă din care cei mai mulți nu au jucat niciodată pe un teren de iarbă. S-au bucurat de sprijinul Federaţiei Române de Fotbal şi de ajutorul Institutului Politehnic din Timişoara. Fără aportul celor cinci fotbalişti de la ASU Poli, probabil că rezultatul ar fi fost mai strâns.

România regală: Adrian Mihalcea, Markos Gakos (portari), Mihai Dinică, Cristian Mateescu, Cătălin Șerban, Cristian Urs, Cătălin Mihai, Marius Ghilezan, Daniel Nicodim, Lucian Gheorghe, Răzvan Brătianu, Florin Slavu, Marius Mihăeș, Daniel Barbu, Mihail Jipa, Adrian Popa, Florin Sîrbu, Dănuț Bilia, Adrian Ungu­reanu, Vlad Bîte, Carol Taub, Tiberiu Stanciu, Cătălin Oprițoiu, Marin Laurențiu, Vlad Badea, Alin Borcea, David Ioniță, Irina Cristea. Majoritatea sunt amatori. Ei au aprins cerul înnegrit de naţionala lui Daum, în prezenţa ASR Principele Radu al României.

Având deschiderea conducerii FRF, care a pus la dispoziţia lotului baza de antrenament de la Buftea, şi înţelegerea managementului Juventus Bucureşti, antrenorul federal Daniel Boruga a reuşit într-un timp extrem de scurt să încro­pească o echipă competitivă.

Răsunetul victoriei a ajuns şi la Bruxelles, unde o serie de profesionişti ai organizării evenimentelor internaţionale sunt dispuşi la o colaborare mai extinsă.

Am cunoscut toate etapele derulării proiectului. Fără niciun sprijin financiar, ama­torii, cărora li s-au alăturat profesioniştii Markos Gakos, Cristian Mateescu, Daniel Barbu, Carol Taub, Mihail Jipa, Marius Mihăieş, Dănuţ Bilia şi Adrian Mihalcea, strânşi din toate colţurile ţării, pe banii proprii, s-au antrenat şi au plecat spre Timişoara, plătindu-și cheltuielile de deplasare din buzunarele proprii, exact ca reprezentanţii naţionalei Regatului României în 1922.

Entuziasmul victoriei a fost fără margini. Harnicii anonimi ai unei duminici albastre au reuşit să reducă depresia naţională stârnită de profesioniştii de la care aşteptările erau justificate.

„Cum s-au întins tricolorii pe două linii, aşa puteam juca şi noi“, avea să spună unul dintre jucătorii amatori din lotul regal al României.

Tânăra monarhistă Irina Cristea a adus pata de culoare, ea jucând câteva minute ca extremă stângă, semn al deschiderii fotbalului regal şi către femei.

Sârbii dominau jocul la mijlocul terenului. Prin intuiţia, flerul şi determinarea antrenorului Daniel Boruga, un inovator pe tabla tactică, dispunând echipa într-un 4-2-3-1, cu doi mijlocaşi la închidere, selecţionata regală a României a făcut KO selecţionata regală a Serbiei în doar douăzeci de minute.

Copilărind în lumea fotbalului şi fiind ani de zile şi gazetar sportiv, pot spune că rar am întâlnit un antrenor atât de bun tactician, care din nimic să facă o echipă în 40 de zile. A reuşit să-i motiveze pe toţi. Nimeni nu a stat doar pe bancă. I-a rotit şi i-a învăţat formula din 1922, 2-3-5, cunoscută sub numele de sistemul piramidă. Să joci cu cinci atacanţi contra sârbilor părea o adevărată nebunie. Fin cunoscător al sportului-rege, bun psiholog, excelent coordonator de echipă, Daniel Boruga, la cei aproape 40 de ani, promite o carieră surprinzătoare. E altfel decât majoritatea colegilor săi. Are spirit de aventură şi un simţ peste măsură al realităţii. Ştie să drămuiască mone­dele mici în talgerele mari ale cântarului de măsurat eficienţa. Toţi sunt mari an­trenori când au peste 10.000 de euro pe lună. Greu e să ridici şchiopii, oamenii fără mână să lupte asemenea eroilor din Olimp. A condus proiectul din ambiţia de a demonstra că se poate construi şi prin entuziasm. Marea performanţă necesită totuşi timp, bani şi management sportiv.

Ca un gest de reverenţă istorică, primul „unsprezece“ intrat în teren a purtat pe spate numele jucătorilor din 1922 care au bătut regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor cu 2-1: Ritter – Szilagy, Hirsch – Jakobi, Honigsberg, Zimmermann – Guga, Frech, Schiller, Ronnay, Auer.

Am avut şansa să port tricoul unicului român din terenul de atunci, Aurel Guga, în calitate de căpitan de echipă. Se spune despre marele jucător al U. Cluj că ar fi fost primul mare fotbalist român, mort la doar 39 de ani, prin înec în Bega. Fireşte, era bănăţean din comitatul Cuvin, astăzi în Banatul sârbesc.

Cum ar suna un proiect de competiţie fotbalistică, în 2018, între selecţionatele divizionare ale puterilor centrale din Europa de Răsărit şi Balcani (Austria, Ungaria, Turcia, Bulgaria) şi cele ale Antantei (Serbia, Muntenegru, Grecia şi România), desfăşurat în ţara noastră, la o sută de ani de la Unire, iar România să bată Ungaria pe terenul de fotbal? Nu ar fi un exemplu de soft-power? Se aude şi la Departamentul Centenar?

Dar proiectele de anvergură cer voinţă politică şi determinare. Aş fi curios cât de interesată ar fi Unitatea de la Cluj de un asemenea turneu desfăşurat în patru regiuni istorice. „Noi suntem români!“ e uşor de cântat prin platouri şi la nunţi de pomină. Mai greu e să pui osul la muncă şi să reorientezi fondurile operative către iniţiative clar de interes naţional.

Timpul zideşte şi ridică negura.

Aştept comunitatea de informaţii să-şi exprime intenţia de susţinere, nu să joace darabana naţionalistă prin studiouri, cu părerologi lesne de identificat după urmele de la chipiu.

Intră şi băieţii cu ochi albaştri în câmpul tactic? Nu e destul doar entuziasmul „băieţilor în ghete“. Mai trebuie şi bani.