€4.6321 $3.9175 £5.2408

România pustiită

Petrica Rachita Actualizat: 29.11.2017 - 16:02
Petrica Rachita

Clasa politică de după Revoluția din 1989 a reușit să demonstreze că e compusă din urmașii vechilor domnitori care otrăveau fântânile și dădeau foc la țară numai să nu găsească turcii ceva atunci când veneau să ne ocupe și să jefuiască.

Share

Există însă o singură diferență: politicienii ne-au jefuit înainte, iar acum dau foc țării pentru a șterge urmele hoțiilor, alungându-și poporul de acasă. Ultimul actor în acest război al jafului este Liviu Dragnea, țărănușul descurcăreț din Teleorman care, după cincisprezece ani de domnie în județ, a reușit să alunge zeci de mii de oameni în Europa.

Ca să ne dăm seama de proporția exodului teleormănenilor în Spania, menționăm doar faptul că, în urma atentatelor de la Atocha din 2004, din 199 de morți, patru au fost din Teleorman. 

În Coslada, un orășel de lângă Madrid, alexăndrenii se simt ca la ei acasă și culmea exodului a fost atunci când primăria uneia dintre cele mai bogate comune din Teleorman, Dobrotești, a pus la dispoziția locuitorilor o cursă săptămânală Dobrotești–Madrid, pentru a ajuta locuitorii să ajungă mai repede la locul de muncă.

După fuga din Teleorman, a rămas o populație îmbătrânită care votează cum s-o nimeri sau deloc, pentru că opoziția este, de obicei, reprezentată de personaje care au fost prin toate partidele și care acum urlă la guvernanți pentru că Dragnea le-a tăiat accesul la cașcavalul care abia mai ajunge „decât“ pentru el și gașca lui.

Pe lângă bătrâni, mai există o specie de bugetari sau angajați ai firmelor de casă, gen TELDrum, care sunt mândri că dau cu târnăcopul pentru șefii cei mari și câștigă puțin mai mult peste valoarea salariului minim pe economie. Aceștia sunt foarte aroganți și mândri de statutul lor de sclavi ai firmelor de casă, încât dacă spui ceva de rău de Șeful Suprem -riști să primești o lopată pe spinare. 

Marea problemă este că modelul Teleorman se aplică, de fapt, în toată România. Este suficient să vezi cum în fiecare dimineață la Otopeni sunt avioane pline cu muncitori calificați și intelectuali, care migrează spre alte țări și asigură PIB-ul țărilor dezvoltate în schimbul unei salarizări decente și al unui sistem de sănătate și educație bine pus la punct.

Și eu am o experiență personală de aproape doi ani de muncă în Germania și pot spune că am întâlnit români care munceau ca șoferi comunitari, pe aproape toate vapoarele din Olanda, în fabricile din Germania sau în diverse domenii de muncă din Europa. Am vorbit cu mulți dintre ei și majoritatea erau dezinteresați de ceea ce se întâmplă în Parlamentul din România și vroiau să își aducă familiile în Vest, dacă nu o făcuseră deja, și să trăiască o viață decentă.

Acest model de politică a dus la o situație alarmantă pentru România. Un preot paroh dintr-o localitate destul de mare din Teleorman mi-a spus că, de obicei, la slujbele de duminică participă maximum zece bătrâni, în schimb oficiază peste patruzeci de înmormântări pe an și maximum cinci botezuri. Multe case rămân părăsite. Aceeași problemă o întâlnesc cei mai mulți dintre colegii lui.

În tot acest timp, la Biserica Ortodoxă Română din Offenbach, de lângă Frankfurt, una care deservește cam tot atâția oameni câți are preotul din Teleorman în parohie, săptămânal sute de oameni vin la biserica improvizată într-o fostă fabrică de cărămidă și au loc anual sute de botezuri ale unor copii care, probabil, în viitor vor deveni nemți.

Dar nici un parlamentar nu trage vreun semnal de alarmă, cu toții sunt preocupați de legile Justiției sau de pragul abuzului în serviciu, să scape tătuca de pușcărie.

De partea cealaltă a baricadei există o altă tabără, la fel de îndoctrinată și înrăită, care susține un personaj ce până nu demult împărțea șoriciul cu Dragnea și Ghiță. Prim-miniștrii sunt marionete ale acestor personaje toxice care ne arată cum e cu oaia sau vaca, în timp ce euro și inflația cresc galopant, concomitent cu scăderea nivelului de trai.

Toți acești factori vor duce, probabil, la un nou exod și la înființarea unor noi parohii de români emigrați, pe lângă sutele existente deja, practic o generație pierdută.