„Sunt un om foarte bolnav. Dar mereu am încercat să îmi ignor suferințele și să duc o viață cât mai bună. Îmi place să fac afaceri. Sunt pasiunea și hobby-ul meu. Când fac afaceri, uit de dureri și suferințele fizice. Medicul meu de familie de mulți ani, dr. Rosak, mi-a spus întotdeauna că nici nu știu cât de bolnav sunt. A fost uluit să descopere succesul meu în afaceri în ciuda sănătății mele șubrede“, mărturisea Adamescu.
În 1982 a fost operat de o tumoare ce secreta prolactină. „S-a produs o hemoragie puternică în timpul operației. După această operație am primit statutul de persoană cu dizabilități 100% în Germania în 1982“, declara Adamescu, care suferea de numeroase boli, de la probleme cardiace până la diabet și boli autoimune.
Victor Ponta, un rău mai mare decât Nicolae Ceaușescu
Omul de afaceri a mai povestit că, după căderea comunismului în România, a început să călătorească mai des în țară și a început să susțină financiar ziarul „România liberă“ (RL), cunoscut pentru puternica independență editorială și promovarea libertății cuvântului și valorilor democratice.
„România tocmai îl răsturnase pe Ceaușescu, dar libertatea nou-descoperită era încă foarte fragilă. Am dorit să ajut România să devină o democrație autentică. RL a fost printre puținele ziare care au adoptat o poziție editorială favorizând puternic transformarea României într-o economie de piață și integrarea acesteia în instituțiile din vestul Europei, inclusiv NATO și Uniunea Europeană. Acest lucru nu era preconizat la acel moment. RL a devenit portavocea tuturor mișcărilor democratice din anii ’90 în România. La un moment când democrația nou-descoperită în România era foarte fragilă, ziarul a publicat numeroase interviuri cu liderii lumii democratice și a condamnat toate formele de despotism și autocrație. Până în prezent a continuat să facă acest lucru. Acesta este motivul pentru care eu am devenit ținta celor care au fost înfuriați de critica RL, mai ales cei care au ajuns să dețină funcții în România, fără a ține cont de culoarea lor politică“, spunea Grigore Dan Adamescu.
„România liberă“ a fost și încă este respectat pentru jurnalismul său de investigație.
RL a fost foarte critic față de ultimul lider PSD, prim- ministrul României din mai 2012 până în noiembrie 2015, Victor Ponta, un om care, fără îndoială, a făcut mai mult rău României decât Nicolae Ceaușescu, credea Grigore Dan Adamescu.
„Victor Ponta s-a răzbunat pentru anii de critică din partea RL, utilizând acțiunile de stat pentru a mă lua în vizor și pe mine personal, și afacerile mele. Victor Ponta a fost înfuriat de articolele de presă din RL care l-a criticat dur pentru ignorarea valorilor democratice. În lunile februarie-mai 2014 am fost părăsit și la nivel personal și la nivel profesional de cunoștințele și prietenii mei. Din ce în ce mai puțini oameni erau dispuși să se întâlnească cu mine. Mi s-a dat de înțeles de oamenii cu surse în cadrul SRI că mi se pregătea ceva rău, dar nu mi s-a spus ce exact. Am primit rapoarte că am devenit o țintă a lui Ponta, SRI și DNA și că am fost pus pe un fel de listă neagră“, povestea Adamescu.
A fost arestat pe 5 iunie și reținut timp de 24 de ore. Arestarea lui a fost un spectacol media de excepție, fiind plimbat în cătușe prin fața camerelor TV care filmau, și i s-a pus pecetea de infractor corupt în media.
Spălat cu furtunul în Arestul Preventiv. Lovit la cap
Pe durata detenției a fost încarcerat mai întâi la Centrul de Arest Preventiv (CRAP) din 5 iunie 2014 și apoi în Penitenciarul Rahova cam peste o lună.
„Îmi amintesc că am fost deținut în Centrul de Arest Preventiv, un centru de detenție anterior procesului, timp de aproximativ o lună. Nu există zone speciale în CRAP. În celula mea erau între 6 și 8 persoane. Era un flux continuu de deținuți. Am fost plasat într-o celulă cu alți bărbați considerați social compatibili cu mine. Nu îmi amintesc toate persoanele, dar printre deținuții din celula mea era Mircea Băsescu, fratele președintelui Traian Băsescu. Celula avea 4 paturi suprapuse, astfel că erau 8 paturi în total. Erau de ambele părți ale celulei. Existau o masă mică pentru 2 persoane și un WC turcesc – practic, o gaură în pământ – fără nicio separare față de restul celulei. Toată ziua se petrecea în celulă. Puteai numai să stai întins pe pat, deoarece nu era spațiu pentru mișcare. Nu erau niciun fel de activități. Exista doar un aparat TV în celulă, care era pornit practic toată ziua și toată noaptea. Aveai dreptul să părăsești celula doar o oră pe zi. «Spațiul exterior» era efectiv o încăpere închisă de vreo 30 mp cu grilaje în loc de tavan. Era un loc foarte insalubru și deprimant. Era plin de gunoi și excrementele deținuților care se ușuraseră acolo. Nu părea că face nimeni curățenie acolo. Era atât de dezgustătoare, încât nu am mai ieșit din celulă după ce am fost acolo o dată“, a declarat Grigore Dan Adamescu.
Din cauza lipsei de activitate fizică și a durerii provocate de artroza avansată a genunchiului, bolile i s-au agravat rapid în detenție.
„De mai multe ori mi s-a întâmplat să cad în WC-ul turcesc, deoarece nu aveam forța în picioare pentru a sta pe vine. Am fost curățat cu un furtun – nu era nicio altă modalitate pentru a te spăla. Deoarece nu existau mașini de spălat, nu mi-am putut spăla hainele în detenția de la CRAP și trebuia să aștept vizitele pentru a primi haine curate și a le da pe cele murdare. Mâncarea de la CRAP a fost de o calitate foarte proastă. Eu am avut dreptul de a primi cutii cu alimente de la vizitatori o dată pe săptămână și m-am hrănit exclusiv cu acea mâncare. Mâncarea de la CRAP nu a corespuns cu dieta necesară pentru mine și chiar nici mâncarea primită de la familie, deoarece a constat în hrană rece. Funcționa doar apa rece. Și nu era potabilă. Apa caldă era furnizată doar de două ori pe săptămână timp de o oră. Celula mea era situată la subsol și exista doar o mică fereastră în partea de sus a celulei. Practic, nu vedeam deloc lumina zilei. Vederea mea s-a deteriorat în mod considerabil deoarece aveam doar lumină artificială și televizorul funcționa pe tot parcursul zilei. A trebuit să acoperim gaura toaletei pentru a preveni intrarea șobolanilor în celulă, prin canalizare. Din cauza stării mele de sănătate am căzut la pământ de mai multe ori. Îmi amintesc că m-am lovit la cap de mai multe ori. Au existat momente când mi‑am pierdut cunoștința când am căzut“, a povestit Grigore Dan Adamescu. Acesta a mai povestit că a fost consultat de medici în detenție, însă nu l-au putut ajuta în niciun fel din cauza lipsei complete de instrumente medicale și echipamente.
Boli agravate în Penitenciarul Rahova
Încarcerarea în Penitenciarul Rahova nu a fost deloc ușoară pentru Grigore Dan Adamescu, acesta fiind nevoit să suporte aceleași condiții insalubre care i-au agravat bolile și aveau să-i aducă, într-un final, decesul.
RL vă prezintă situația fix așa cum a descris-o Grigore Dan Adamescu: „Am fost transferat în Penitenciarul Rahova la scurt timp după ce am fost trimis în judecată, la sfârșitul lunii iunie. Am stat aproape două luni în Penitenciarul Rahova, în arest preventiv, în 2014, înainte să fiu eliberat la sfârșitul lunii august 2014. Am fost deținut în aripa 1 a penitenciarului. Am împărțit celula cu 6 persoane. Printre colegii mei deținuți erau trei judecători acuzați în dosarul mitei: judecătorii Viziru, Moldovan și Stanciu, ultimul fiind judecătorul pe care se presupune că l-am mituit. Ceilalți prizonieri erau un medic și un procuror. Erau trei paturi supraetajate în celulă, deci în total 6 locuri. O masă cu un televizor erau în celulă. WC-ul era integrat în celulă, însă eu am fost norocos să găsesc o toaletă normală, cu scaun. Dușul era situat lângă WC“.
Acesta mai spune că din cauza lipsei activității fizice și a durerii cauzate de artroza avansată a genunchiului, mușchii i s-au atrofiat și mai mult în perioada detenției în Penitenciarul Rahova. Nu a putut sta sau merge fără ajutorul sau suportul altei persoane. Durerea a devenit și mai acută și încerca să evite orice fel de mișcare deoarece durerea devenise insuportabilă.
„Starea mea de sănătate s-a deteriorat atât de rău încât a trebuit să renunț la mai multe vizite ale avocatului meu deoarece nu am putut suporta durerea provocată de mersul pe jos de la celula mea și până la sălile de întâlnire. Nu exista niciun scaun cu rotile în penitenciar. Calitatea hranei era la fel de rea ca și la CRAP. Am avut probleme cu somnul pe timpul nopților în Penitenciarul Rahova deoarece deținuții țipau și se loveau cu capul de ușile celulelor. Era de-a dreptul terifiant. Am avut impresia că am ajuns în iad. Exista doar apă rece. Aceasta nu era potabilă. Apa caldă era furnizată doar de două ori pe săptămână pentru o oră. Celula mea era situată la parter și avea o fereastră cu grilaje. Lumina zilei pătrundea în celulă mai mult decât în CRAP.A trebuit să mă echilibrez pe scaunul de toaletă ori de câte ori am vrut să fac un duș. Am căzut de pe vasul de toaletă de mai multe ori pe durata acestui calvar“, descria Adamescu coșmarul din penitenciar.
Ținut fără tratament medical 37 de zile
„Nu mi s-a acordat tratamentul necesar pentru o perioadă de 37 de zile, deși familia mi-a adus acest tratament. Am făcut cereri scrise către directorul penitenciarului, însă toate au fost în zadar. Doctorii din cadrul Penitenciarului Rahova nu mi-au adus tratamentul invocând anumite motive birocratice. Am fost foarte îngrijorat și m-am temut pentru viața mea. Puteam să mor fără tratamentul obișnuit.
Nu pot să înțeleg de ce medicii m-au privat de tratament și mi-au pus viața în pericol pentru o perioadă de timp atât de lungă. Am fost consultat de medici pe durata detenției mele, însă nu au putut să mă ajute în vreun fel. Medicii de la Penitenciarul Rahova erau foarte birocratici și au completat tot felul de formulare fără a mă ajuta în vreun fel. Mi-am pierdut capacitatea de a gândi clar. Îmi pierd ordinea de idei. Nu pot face niciun plan pentru viitor. Viitorul pare sumbru pentru mine. Viața mea a fost distrusă. Am descris mai sus starea mea fizică la momentul încarcerării. Cu trecerea timpului, am devenit din ce în ce mai slab“, explica omul Grigore Dan Adamescu.
Acesta a mai spus că a fost pus sub arest la domiciliu pe data de 28 august 2014 până pe data de 22 iunie 2015, când i s-a permis să părăsească domiciliul. În tot acest timp, a pledat pentru a i se permite să primească tratament medical adecvat, însă fără niciun rezultat. „Am fost în continuare considerat de DNA un pericol public. “
„Am fost atât de grav afectat de tratamentul pe care l-am primit, încât nu am părăsit casa nici după ce mi-a fost ridicat arestul la domiciliu. Nu am nicio motivație pentru a merge oriunde. Nu mă mai pot bucura de viață“, spunea Adamescu.
Relațiile cu procurorul Matei de la DNA
Al doilea dosar al lui Grigore Dan Adamescu a fost instrumentat de procurorul Adrian Matei la sfârșitul anului 2015.
„L-am întrebat pe procurorul Matei dacă a fost interesat să afle ce s-a întâmplat cu fondurile lipsă, pe care dl Onuțe le-a deturnat, aproximativ 80.000 euro. Acesta mi-a răspuns că nu era important pentru el. Pe data de 7 martie 2016, procurorul Matei m-a acuzat de anumite fapte greșite efectuate în cadrul Astra și mi-a dat o cauțiune-record în valoare de 40 milioane RON. Nu am vrut să accept suma exorbitantă, însă m-a convins să accept în schimbul promisiunii de a-mi permite să călătoresc în străinătate pentru a efectua de urgență operația la genunchi. Am depus suma în termen de o lună, cu speranța de a fi, în cele din urmă, bine din nou. Însă dl Matei a refuzat acum să îmi permită să călătoresc în afară pentru tratamentul medical, citând că ordinele sunt date de superiorii săi în acest sens. Am fost păcălit. Am protestat, de asemenea, împotriva teoriei dlui Matei cum că am fost singurul responsabil pentru eșecul Astra, având în vedere faptul că ASF și Victor Ponta au avut un cuvânt de spus în falimentul societății de asigurare.
Domnul Matei a adunat declarațiile martorilor din partea conducerii Astra prin care toți pretindeau că au executat doar ordinele mele. Prin urmare, am fost un «făptaș unic». Am replicat că este imposibil ca o societate de dimensiunea Astra să fie condusă de o singură persoană și că noțiunea de «făptaș unic» nu există în dreptul penal românesc. Însă dl Matei a fost încrezător că DNA ar fi în măsură să modifice interpretarea legii în instanță și să creeze o nouă practică judiciară pentru mine“, a mai mărturisit omul de afaceri.
Mutat la Penitenciarul Jilava. Același coșmar și aceleași condiții insalubre
După condamnarea definitivă, Grigore Dan Adamescu a povestit că a fost încarcerat în Penitenciarul Rahova pentru a doua oară pe 27 mai 2016, unde a stat până pe data de 7 septembrie când a fost mutat în Penitenciarul Jilava.
„Am fost din nou în celulă cu judecătorii Moldovan, Viziru și Stanciu, ca și în 2014. Eram 4 persoane în total. La un moment dat, judecătorii Viziru și Stanciu au fost mutați în alt penitenciar. Un prizonier pe nume Dragoș Mavrosin a fost adus în celula mea și m-a ajutat să mă deplasez în celulă și să folosesc toaleta și dușul. Celula și condițiile acesteia erau identice cu cele lipsă din celula în care am stat în 2014. Condițiile insalubre au cauzat multe infecții corpului meu. Acum am luat o infecție la ochi care mă face aproape orb cu acel ochi. Am fost dus la Spitalul Cobălcescu pentru o vizită medicală. Mi s-au prescris niște picături de ochi care nu mă ajută foarte mult deoarece principala problemă a infecției de la ochiul meu este mizeria, murdăria din penitenciar. La insistența mea de a primi mult așteptata intervenție chirurgicală la genunchi, am fost transferat la Spitalul Monza pentru aproximativ 4 zile, timp în care am fost investigat și starea mea de sănătate a fost verificată pentru a fi pregătit de intervenția chirurgicală. Medicii au concluzionat că nu sunt apt pentru intervenția chirurgicală și mi-au spus că trebuie să stau încă 2 săptămâni în spital înainte de operație. Însă, în loc să mă țină în spital, am fost transferat din nou în penitenciar. Se pare că administrația penitenciarului a decis că nu pot justifica internarea mea în spital pentru o perioadăatât de lungă. Nu am putut înțelege logica acestei decizii. Din nou, nevoile urgente de sănătate sunt respinse din motive birocratice. Sunt ucis de proceduri și documente. Nu există nicio îndoială acum în mintea mea că am fost refuzat cu bună știință de la un tratament pentru a induce o moarte rapidă“, mărturisea Grigore Dan Adamescu.
