Bâlbele și sincopele din acest domeniu pot fi remediate prin asumarea studiului realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică despre învățământul românesc.
Ministerul Educației are șanse să rateze toate țintele asumate la începutul acestui an. După anunțul pompieristic că vom avea o nouă Lege a Educației până la finalul lui 2017, documentul a fost amânat pentru 2018.
Ministerul amorțirii
Învățământul profesional e la pământ, o investigație a „României libere“ arătând că Bucureștiul formează 140 de muncitori calificați pe an. Probabilitatea ca nu toți elevii să beneficieze de manuale gratuite la începutul anului școlar 2017-2018 a devenit aproape o certitudine, iar concursurile pentru posturile de director, asumate de ministrul Pavel Năstase, sunt în aer.
În plus, Ministerul Educației pare să fi intrat în amorțire. Dacă în primele două luni ale anului, pe site-ul instituției au fost publicate aproximativ 20 de proiecte de lege care vizează învățământul, după data de 9 martie nu a mai fost afișat nimic.
În contextul în care pare că ministrul Educației, Pavel Năstase, a depus armele, cel mai simplu ar fi să importăm măsuri recomandate și care au dat roade în Occident. Studiul OCDE privind evaluarea și examinarea în domeniul educației” oferă o analiză a sistemului de învățământ, dar și numeroase recomandări care ar putea fi puse în practică. „România liberă“ le prezintă punctual.
Independența politică
„La nivel local și școlar, numeroase funcții au fost politizate. Echipa OCDE a fost informată că directorii și inspectorii școlari sunt adesea numiți în funcție de afilierea lor politică sau relațiile pe care le au cu oficialii locali. Aceasta ridică preocupări legate de independența și integritatea școlilor și de calitatea leadership-ului, crescând totodată gradul de instabilitate având în vedere faptul că actorii școlari riscă să fie schimbați o dată cu Guvernul“.
Creșterea finanțării
„Cheltuielile publice ale României cu învățământul primar și secundar sunt cele mai mici din UE. În 2013, România a avut cel mai redus nivel al cheltuielilor publice cu educația, ca procent din totalul cheltuielilor publice (7%), comparativ cu media UE (11%). În România, nivelul mediu al cheltuielilor pe elev este de 1.535 euro în învățământul primar și 1.879 în cel secundar inferior, adică o treime din media UE. Bulgaria cheltuiește cu 60% mai mult pe elev în învățământul secundar inferior decât România”.
Reintroducerea școlilor de meserii pe scară largă
„Din 2009, școlile de arte și meserii au fost desființate din cauza preocupărilor legate de cauzalitatea lor, limitând opțiunile de învățământ secundar disponibile elevilor cu interes redus față de studiul academic. Unii dintre elevii care ar fi frecventat anterior școlile de arte și meserii au fost absorbite de liceele tehnologice, a căror rată de cuprindere a crescut cu aproape 10% între 2010 și 2012. Cu toate acestea, creșterea semnificativă a numărului de elevi care abandonează școala sugerează faptul că programele oferite de multe liceee tehnologice nu răspund nevoilor elevilor cu interese mai vocaționale”.
Abandonul școlar, extremă urgență
„Trecerea de la învățământul gimnazial la cel liceal reprezintă principalul punct slab al sistemului de educație. Deși învățământul este obligatoriu până la vârsta de 16 ani, rata de cuprindere scade cu 5 puncte procentuale între vârsta de 14 și 15 ani. Aproape o cincime din populația școlară abandonează studiile la vârsta de 16 ani.
Selecția elevilor în baza abilității la finalul ciclului gimnazial (bazată prea mult pe aspecte teoretice și mai puțin pe cele practice) și accesul limitat la educația terțiară (riscul de abandon este sporit în mediul rural datorită nivelului scăzut de trai și a faptului că numai o treime dintre romii cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani erau cuprinși în învățământ) se numără printre principalii factori care determină declinul brusc al populației școlare la vârsta de 15 ani. România nu are programe țintite pentru direcționarea resurselor suplimentare către școlile defavorizate. În schimb, principalul mecanism redistributiv îl reprezintă formula de finanțare pe elev”.
Reformarea examenelor
„Cele două examene naționale sunt însoțite de mize ridicate pentru elevi, având un rol determinant pentru viitoarele lor alegeri în viață. Pregătirea testelor poate domina procesul de învățare, elevii devenind reticenți față de activitățile didactice pe care le consideră nerelevante pentru pregătirea testelor, ceea ce limitează învățarea. La evaluarea națională de clasa a VIII-a se testază doar limba română și matematica. Cadrele didactice au afirmat că aceasta înseamnă că nu se dezvoltă cunoștințele elementare la materiile ce nu sunt evaluate cum sunt științele, istoria sau geografia. Examenele cu miză foarte mare favorizează și abandonul școlar al elevilor cu mai puține șanse de a obține rezultate bune”, este avertismentul cuprins în Studiul OCDE privind evaluarea și examinarea în domeniul educației, din care am citat și mai sus.
NECESITATE. Instruirea continuă a profesorilor
„Cadrele didactice întâmpină dificultăți în predarea noului curriculum. Implementarea sa rapidă, cu doar un an între elaborarea și aplicarea sa la clasă, nu le-a dat profesorilor posibilitatea de a fi instruiți și de a se acomoda cu noile concepte. Unele cadre didactice au raportat o înțelegere limitată a abordării bazată pe competențe… majoritatea profesorilor români au fost educați și formați înaintea reformelor educaționale majore din anii ’90, când procesul de predare și învățare era puternic axat pe memorare și cunoașterea conținutului.
Transformarea abordării didactice în sensul încurajării incluziunii, implicării elevilor și competențelor mai complexe va necesita creșterea investițiilor în formarea continuă și dezvoltarea profesională a personalului didactic… Raportul profesor-elev a fost de 18 elevi la un profesor în învățământul primar, o rată mai mare decât media UE (13 la 1)”, se arată în Studiul OCDE.
Citește ziarul integral în format .PDF aici !
