Multă lume consideră această afecțiune doar un moft, dar statisticile și studiile medicale spun clar că este o afecțiune demnă de luat în seamă. La ora actuală, trei sferturi din populația globului suferă de intoleranță primară la lactoză.
Balonarea, scaunele diareice, durerile abdominale și flatulența sunt simptome care ar trebui să-i pună pe gânduri pe toți cei care consumă frecvent lapte. Acestea apar după 30 minute și până la două ore de la consumul lactatelor. Pentru că simptomele pot fi întâlnite și în cazul altor afecțiuni intestinale, medicii pledează pentru o vizită la gastroenterolog pentru un diagnostic corect. Medicul nutriţionist Luminiţa Florea a precizat pentru „România liberă” că intoleranţa la lactoză este cea mai frecventă formă de intoleranţă alimentară.
“Această afecţiune se caracterizează prin incapacitatea organismului de a digera şi a absorbi lactoza, zahărul natural din lapte. Lactoza este un dizaharid care nu poate fi absorbit la nivelul intestinului ca atare, ci este nevoie ca ea să fie scindată în două monozaharide (glucoză şi galactoză). Atunci când lactaza, enzima proprie organismului, lipseşte, procesul de scindare nu poate avea loc şi, după circa 30-120 de minute de la consumul de alimente care conţin lactoză, apar semnele intoleranței”, precizează medicul.
“Cei mai mulți dintre noi suntem programați genetic ca, după vârsta de 2-10 ani, uneori și mai târziu, să nu mai tolerăm laptele sau produsele lactate. Acest fenomen nu este specific doar omului, ci și tuturor mamiferelor. Nu consider că este o modă, ci este o importantă problemă de sănătate care trebuie depistată”, spune dr. Cristina Ailenei, medic specialist în genetică medicală. Ea explică faptul că episoadele repetate conduc la spitalizări frecvente şi scădere ponderală semnificativă: “Consecința pe termen lung a intoleranței la lactoză este hipocalcemia, ce conduce la osteoporoză și risc de fracturi osoase. De aceea, sunt necesare suplimente de calciu și vitamina D la pacienții cu intoleranță la lactoză”.
Testul genetic, eficienţă maximă
La ora actuală, există mai multe teste pentru depistarea intoleranței la lactoză: teste de încărcare cu lactoză, testul de toleranță la lactoză și măsurarea activității lactazei direct la nivelul mucoasei intestinale. Toate au însă și dezavantaje, ceea ce a dus la înlocuirea lor cu testele genetice. “Testul genetic are avantajul că este simplu de efectuat, sunt necesari 5 mililitri de sânge venos, nu expune pacientul la efectele negative legate de ingestia lactozei ca în cazul primelor două teste enumerate mai sus, nu este un test invaziv. Atunci când nu se poate face diagnosticul diferențial între intoleranța la lactoză și alte afecțiuni gastrointestinale care conduc la simptomatologie similară (boala celiacă, boala Crohn, colita ulceroasă), testul genetic este de mare ajutor”, explică dr. Ailenei.
Atenţie la etichetele produselor
Cât privește alimentația, aceasta trebuie recomandată de un gastroenterolog în echipă cu un nutriționist. În unele cazuri, intoleranța nu exclude consumul de lactate precum untul, iaurtul și brânza maturată. În plus, se pot consuma înlocuitori vegetali, precum cei din soia, cocos, migdale sau orez. Specialiştii spun că o atenție specială trebuie acordată etichetelor de pe produsele din comerţ, pentru că lactoza există și în mezeluri, deserturi sau produse de panificație.
Tipuri de intoleranţă la lactoză
Din punctul de vedere al cauzei deficitului de enzimă lactază, se deosebesc trei forme de intoleranţă la lactoză.
Intoleranţa congenitală la lactoză – aceasta reprezintă o afecţiune foarte rară, caracterizată prin incapacitatea de a sintetiza lactaza; se manifestă clinic prin diaree apoasă la iniţierea alimentaţiei naturale.
Intoleranţa primară la lactoză – apare în urma reducerii fiziologice progresive, odată cu vârsta, a activităţii lactazei din enterocite. La persoanele care nu prezintă o persistenţă a lactazei, activitatea enzimatică devine îngreunată, de regulă, la vârsta de 2-6 ani, însă poate debuta şi mai târziu, la orice vârstă.
Intoleranţa secundară la lactoză – aceasta apare în urma unui episod acut de gastroenterită sau în cazul unor boli cronice, aşa cum este boala Crohn sau boala celiacă. În acest caz, deficitul de lactază este unul temporar şi reversibil odată ce mucoasa intestinului se reface.
Soluție
Deşi încă nu există un tratament care să vindece intoleranţa la lactoză, simptomele pot fi evitate prin: reducerea consumului de produse lactate cu lactoză sau de alte produse care conţin lactoză, folosirea de enzimă lactază (preparat farmaceutic) adăugată, în prealabil, la produsele lactate normale (se produce astfel o reacţie chimică accelerată de digestie a lactozei în exteriorul tubului digestiv) sau introducerea în dietă a produselor cu conţinut mic sau redus de lactoză – de exemplu, laptele fără lactoză, care se găseşte în majoritatea supermarketurilor.
Alimente de evitat
Dr. Luminiţa Florea spune că lactoza se regăseşte în alimente precum laptele clasic din comerţ, brânza proaspătă, iaurtul şi alte produse lactate şi – o veste nu foarte bună, mai ales că a început vara – în îngheţată. “Şi, deşi poate părea surprinzător, întâlnim lactoza şi în alimente precum pâinea şi produsele de patiserie, cerealele procesate pentru micul-dejun, untul şi margarina, mezelurile, sosurile de tip ketchup, maioneză şi muştar, bomboane şi dulciuri cu îndulcitori, biscuiţi sau prăjituri”, precizează pentru „România liberă” medicul specialist în nutriţie, diabet şi boli metabolice.
