Specialiştii spun că orice dificultate fiziologică apărută la cap – fie ea o banală durere sau o boala gravă – este un semnal de alarmă privind faptul că ne simţim „atacată“ individualitatea.
Atunci când percepem o ameninţare – reală sau imaginară – îndreptată către valorile şi principiile noastre de viaţă, reacţia produsă de cap este de cele mai multe ori ofensivă. “Ofensiva capului asupra situaţiei ia multe forme, dar cele mai frecvente sunt: neacceptarea unei persoane sau situaţii, a propriilor nevoi, dorinţe, pulsiuni, rezistenţa la o schimbare exterioară sau interioară, inflexibilitatea în privinţa schimbărilor unor principii de gândire şi comportament sau refuzul de a învăţa lucruri noi sau într-un mod diferit. În oricare din aceste cazuri, capul nostru opune rezistenţă, iar toată energia folosită şi efortul depus epuizează întreg corpul şi apare durerea fizică”, a explicat pentru „România liberă“ psihologul Laura Maria Cojocaru.
Dacă analizăm specific fiecare parte componentă a capului, putem deveni mai conștienți asupra tipului de rezistență psiho-emoțională pe care l-am dezvoltat.
Părul. Din punct de vedere psiho-emoțional, acesta vorbește despre forța noastră interioară. Atunci când simțim că nu avem suficientă forţă pentru schimbare, sau, din contră, când utilizăm prea multă forță pentru a ne opune schimbării, părul nostru este cel care are de suferit. Când nu ne simţim bine, putem observa că şi părul nostru nu ne stă bine, la fel cum dacă avem o stare foarte bună fizică şi psihică, părul nostru străluceşte.
Ochii. Consideraţi deloc neîntâmplător “oglinda sufletului”, ochii sunt în strânsă legătură cu părerea noastră despre viață (cum “vedem” viața). Spre exemplu, o deficiență de vedere la distanță ne poate arăta o rezistență la a vedea lucrurile dintr-o postură de perspectivă, de detașare emoțională. O deficiență de vedere la apropiere ne poate arăta o rezistență în a vedea detaliile unei situații, uneori necesare pentru a găsi rezolvare.
Nasul. Acest organ are legatură cu instinctul nostru, cu capacitatea de a simți (“a mirosi”) persoane, situații, decizii potrivite sau nu, pentru noi. O problemă fiziologică în această zonă poate arăta faptul că refuzăm să ne ascultăm instinctul care vine din acea parte a creierului nostru (subconștient și inconștient) care deține toată informația despre noi, deci clar e mai “deşteaptă” şi ştie ce ni se potrivește cu adevărat.
Urechile. Acestea au legătură, în mod evident, cu o rezistență la ceea ce “auzim” prea mult sau prea puţin şi alegem să credem. Au legătură cu lucrurile la care “plecăm urechea”, deci cu înţelepciunea noastră interioară şi cu rezistența la posibilitatea unui alt tip de informație sau de interpretare a ei.
Gura. Partea superioară a gurii (atât în privința buzelor, cât şi a dinților) este legată de partea noastră feminină (atenția la detalii, creativitate, capacitatea de a face proiecţii în viitor, empatie), iar cea inferioară este legată de partea masculină a ființei noastre (capacitatea de a analiza, decide şi acționa pentru îndeplinirea visurilor). De multe ori o afecțiune în această zonă arată o dificultate în a manifesta în echilibru ambele aspecte ale ființei noastre.
Dinţii. În mod specific, dinții au legătură cu capacitatea de a lua decizii, deci o dificultate în această zonă poate evidenția două aspecte: 1) ori manifestăm mai mult partea noastră masculină, ne-am obișnuit ca zi de zi să ne cramponăm în ”a face” și avem tendința să renunțăm la a ”visa” (a ne permite să ne dorim mai mult de la viață) lucruri noi în legătură cu ființa şi viața noastră şi 2) ori manifestăm mai mult partea noastră feminină și rămânem blocați în visurile de viitor fără a face acțiunile concrete și fără a ne asuma răbdarea, timpul și minimul de efort necesar împlinirii lor, explică cunoscutul psiholog şi trainer NLP, Laura Maria Cojocaru.
Util
Ce este de făcut când apar afecțiuni, dificultăți, neplăceri în zona capului?
În primul rând, un control medical este important pentru a liniști mintea în privința temerilor legate de gravitatea situației şi, în al doilea rând, pentru a putea trata corect ceea ce s-a manifestat deja în planul fizic, atunci când este necesar acest lucru. Sinceritatea personală, acceptarea repetării unui mod de gândire defectuos şi schimbarea acestuia (prin psihoterapie, programare neuro-lingvistică, gândire pozitivă în general). Lucrul cu corpul fizic pentru a elibera din ”amintirea” acestuia emoțiile nepotrivite care au fost stocate (prin tehnici de somatoterapie, relaxare, meditaţie, şi orice altă metodă care permite lucrul direct cu corpul fizic).
Craniul uman este alcătuit din 23 de oase şi peste 50 de muşchi
90% din copii şi adolescenţi cu migrene au şi alţi membri ai familiei afectaţi de cefalee.
46% din români au dureri de cap, migrene sau cefalee cel puţin o dată pe lună.
