Reprezentanţii industriei farmaceutice din România solicită statului o cotă din banii obţinuţi din taxa pe viciu, sub pretextul evitării riscurilor dispariţiei unor medicamente importante de pe piaţa românească. În prezent, beneficiarii sumelor colectate din această taxă sunt unităţile sanitare din subordinea Ministerului Sănătăţii, precum şi cele din reţeaua administraţiei publice locale. Banii au fost alocaţi, de asemenea, pentru programele naţionale de tratament privind bolile transmisibile şi netransmisibile, dar şi pentru dotarea ambulanţelor.
Din 2006, taxa pe viciu aduce bugetului Sănătăţii în fiecare an în jur de 1,3 miliarde de lei, bani ce sunt folosiţi pentru finanţarea programelor naţionale, reabilitarea unităţilor sanitare şi pentru achiziţii de echipamente şi aparatură pentru spitale şi ambulanţe. Diferența dintre bugetul alocat medicamentelor și nevoile reale de tratament ale pacienților români a depășit 1 miliard de lei în anul 2016, sumă suportată integral de companiile farmaceutice prin plata taxei clawback. Această suprataxare a industriei a ajuns să reprezinte aproape 20% din valoarea medicamentelor decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, din cauză că medicamentele inovatoare fără alternativă terapeutică în piață devin nesustenabile.
Bugetul alocat medicamentelor, rămas la aceeași valoare din anul 2012, trebuie aliniat numărului de pacienții români, care a crescut în ultimii cinci ani și nevoilor acestora de tratament. „Pentru unii dintre pacienți români, tratamentele de ultimă generație, fără alternativă în piață, reprezintă printre puținele șanse de luptă cu boala. Iar taxa clawback poate limita tocmai accesul bolnavilor la aceste medicamente. Taxa pe viciu a fost introdusă în anul 2006 și contribuțiile s-au constituit în venituri pentru Ministerul Sănătății. Propunem o regândire a modalității de alocare a acestor venituri, conform cu nevoile reale ale pacienților români“, argumentează Liviu Popescu, reprezentantul Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM).
În prezent, 2 din 3 pacienți români sunt tratați cu medicamente generice, în contextul în care România ocupă locul 5 dintre statele Uniunii Europene şi se află peste media europeană la capitolul penetrării acestui tip de medicamente. Însă, specialiştii atrag atenţia că nu trebuie îngrădit accesul la medicamente de ultimă generație fără alternativă generică. „Taxa clawback, deși este cea mai bine colectată taxă din România, trebuie privită din perspectiva impactului pe care îl are asupra asigurării nevoilor de tratament ale pacienților români. Suntem încrezători că, în scurt timp, România va implementa un mecanism de calcul al suprataxării predictibil, transparent, care să fie în beneficiul pacienților români“, a adăugat Liviu Popescu.
Taxa clawback suprimă investiţiile din industria farmaceutică
Camera de Comerț Americană în România (AmCham), Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM) și Local American Working Group (LAWG) subliniază faptul că taxa clawback, coroborată cu toate celelalte reglementări din industria farmaceutică descurajează investițiile în România. Investitorii în sectorul farmaceutic își exprimă deschiderea de a colabora cu autoritățile pentru a implementa un mecanism de contribuție care să asigure sustenabilitate financiară pentru bugetul public, asigurând în același timp accesul rapid al pacienților la tratament și sporind astfel atractivitatea României pentru investiții viitoare.
„Lipsa de predictibilitate a mecanismului clawback, corelată cu nivelul nesustenabil din punct de vedere economic pentru industria farmaceutică din România, impune o revizuire a acestui sistem. Trebuie evitat orice risc de restricționare a accesului pacienților români la tratamente moderne prin retragerea de pe piață a unor medicamente sau diminuarea lansării de produse noi. Recomandăm alinierea contribuției clawback cu practica europeană în domeniu astfel încât aceasta să devină un instrument de control al consumului exagerat de medicamente, fără a se transfera sectorului privat diferența dintre consumul real al pacienților și bugetul insuficient pentru tratamente“, a precizat Anda Todor, președinte al Grupului de Sănătate din AmCham.
„Să nu uităm că taxa clawback a fost impusă ca o măsură de control bugetar în perioadă de criză. În condițiile în care România se află în plină creștere economică nu se mai justifică nevoia de a obliga producătorii de medicamente să-și asume responsabilitatea tratării pacienților al căror tratament nu se încadrează în bugetul alocat de autorități pentru medicamente. Taxa clawback, în valoare de 19,86%, nu este echitabilă, nu este predictibilă, creează dezechilibre financiare care pot pune în pericol accesul pacienților la tratamente inovatoare, multe dintre ele fără alternativă terapeutică în piață“, a adăugat Călin Gălășeanu, președinte al Local American Working Group (LAWG).
„Industria farmaceutică își dorește să investească în România, însă reglementările din sistemul de sănătate, coroborate, descurajează orice investiție prin crearea unui mediu de business ostil. Producătorii plătesc aproape 20% din valoarea medicamentelor decontate de CNAS, suprataxare care se calculează în funcție de bugetul medicamentelor rămas la nivelul anului 2011. Mai mult, taxa clawback se calculează la prețul medicamentelor la raft care include și adaosurile distribuitorilor și farmaciilor, o povară suplimentară pentru producătorii de medicamente. Metodologia de calcul al prețurilor impune un preț minim european care va scădea cu 35% pentru medicamentele ieșite de sub patent și care va crește riscul dispariției medicamentelor de pe piață. Noile medicamente ajung cu dificultate la pacienți. Nu există premisele creșterii investițiilor în România în lipsa unor soluții eficiente și echitabile care să îmbunătățească accesul pacienților la medicamente și să creeze un mediu de business transparent și predictibil“, avertizează Dan Zaharescu, directorul executiv al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente din România.
Contribuții
Nivelul contribuţiilor pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate în anul 2017, potrivit dispoziţiilor art. 369 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii:
– pentru ţigarete – 46,57 lei/1.000 ţigarete;
– pentru ţigări şi ţigări de foi – 46,57 lei/1.000 bucăţi;
– pentru tutun destinat fumatului – 60,54 lei/kg.
– pentru băuturi alcoolice, altele decât bere, vinuri, băuturi fermentate altele decât bere şi vinuri, produse intermediare – 931,40 lei/hl alcool pur.
