România adicțiilor: Tot mai mulți oameni sunt dependenți de droguri, jocuri de noroc și alcool | RADIOGRAFIE

de Elena Marinescu

Adicţiile înrobesc din ce în ce mai mulţi români

Deşi „era etnobotanicelor“ a apus, mulţi români, în special tineri, se luptă în continuare cu diverse dependenţe, de la consumul de substanţe interzise şi alcool până la jocuri de noroc şi adicţia de reţelele online de socializare.

Acest fenomen adictiv riscă să devină tot mai periculos, în contextul în care autorităţile par incapabile să gestioneze corect situaţia, refuzând să aloce fondurile şi resursele umane necesare unor terapii specializate gratuite şi campanii de prevenţie. Multe centre de dezintoxicare şi organizaţii neguvernamentale reclamă lipsa finanţării de către Agenţia Naţională Antidrog din cauza întârzierii implementării programelor de interes naţional din domeniul dependenţelor. Există şi câteva excepţii, precum Spitalul Sf Stelian din Bucureşti, cea mai modernă clinică pentru tratarea toxicomaniilor la tineri, unde rezultatele terapeutice sunt încurajatoare.  

Cum apar adicţiile?

Droguri – cuvântul-cheie, precum o parolă de acces într-o lume pestriţă şi totuşi distinctă, stigmatizată şi înfricoşătoare. Urlete şi bătăi disperate în pereţi, manifestări acute de sevraj. Substituţie chimică. Metadonă. Psihoterapie. Ergoterapie. Regulamente stricte la internarea în clinica de dezintoxicare. Plase de sârmă, grilaje metalice, camere de supraveghere în interiorul şi în jurul clădirii, băi cu faianţă portocalie, rapoarte medicale matinale, sponsorizări periodice, controale de la minister şi asociaţii de profil… O zi din viaţa unor tineri care se luptă cu toxicomania, cu depen-denţa de alcool sau de jocurile de noroc. Secţia de adicție. Pacienţi pe bandă rulantă, în remisiune după consumul ocazional sau continuu de ani de heroină, cocaină, haşiş, ketamină, XTC, LSD. Euforici, impulsivi, tahicardici, confirmaţi cu HIV, hepatită B sau C, cu ideaţie paranoidă ori letargici şi somnolenţi.

Toţi tineri şi toţi la un loc, uşor indisciplinaţi după ora 19:00. Când se adună în găşti separate în două-trei saloane şi ascultă în căştile telefoanelor muzică techno-dance, R&B sau hip-hop, joacă şeptica, mănâncă alune sau fistic, fumează câte-o ţigară pe ascuns, bubuie uşa camerei şi bat nervoşi din palme, aşteptând la uşa asistentei seara
să-şi ia porţia de metadonă, plus câteva sedative injectabile, apoi adorm până a doua zi la prânz. Şi totuşi, în România sunt foarte puţini specialişti în adicţii şi dependenţe.

Factorul social este cel mai important în declanşarea diverselor tipuri de dependenţe, anturajul de regulă şi dorinţa de a trăi senzaţii noi, nevoia de adrenalină fiind invocate de foarte multe persoane cu probleme de dependenţă.

Psihologul clinician principal Elena Mihaela Cojocaru la Spitalul Sf Stelian din Bucureşti a declarat pentru RL că, la ora actuală, cel mai frecvent, la baza consumului de droguri stă o îmbinare de factori educaţionali, sociali, respectiv de mediu şi de personalitate.

Problemele afective, o cauză

„Consumul de droguri se asociază cu: boli psihice, tulburări de personalitate anterioare sau post-consum, probleme medicale, delincvenţă, probleme familiale, probleme sociale – dificultăţi de relaţionare, marginalizare, stigmatizare, integrare sau reintegrare dificile. Apar şi sunt prezente tulburări de comportament, de gestionare a impulsului şi dificultăţi afective. Consumul de droguri poate apărea iniţial ca o modalitate de a rezolva anumite probleme afective, cum ar fi stări de depresie, anxietate, emotivitate accentuată, hiperactivitate, dar pe măsură ce se instalează dependenţa, consumatorul îşi pierde de fapt din capacitatea de a-şi gestiona emoţiile şi situaţiile de viaţă în absenţa substan-ţei de consum“.

Specialista în adicţii a precizat că, pe termen mediu și lung, drogul agravează tulburările psiho-emoţionale, de comportament, problemele sociale şi relaţionale.

„Am putea spune că un risc crescut pentru consumul de drog apare la personalităţi imature, vulnerabile, încă insuficient formate, în extreme afective – depresive sau euforice –, rebele sau prea emotive, ca o furie îndreptată asupra lor sau asupra persoanelor semnificative, la presiunea anturajului.

Dependenţa se poate instala pe fondul unor tulburări de comportament deja existente sau poate genera sau exacerba comportamente indezirabile – instabilitate, absenteism, abandon şcolar sau profesional, scăderea randamentului şcolar şi a interesului pentru şcoală, vagabondaj, minciuni, furturi, tâlhării; de asemenea, s-a constatat o corelare a consumului de droguri cu scăderea voinţei, a capacităţii de concentrare şi memoriei.

Tinerii care încep să consume droguri au stimă de sine scăzută, o stare depresivă şi sunt anxioși, par să se confrunte cu multe probleme cărora nu le pot face faţă. Se închid în ei înşişi, sunt furioşi şi se auto-învinovăţesc, au tendinţa de a nu vorbi cu părinţii lor sau cu alţi adulţi şi de a nu cere ajutorul de care au nevoie.

Pentru iniţierea tratamentului se realizează o evaluare a severităţii gradului de dependenţă şi a tulburărilor asociate – somatice şi psihiatrice“.

Dependenţa de reţele de socializare

În ultimii ani, tot mai mulţi utilizatori de social media nu reuşesc să renun-ţe la device-uri, deşi ar dori să se opună acestei „dependenţe“. Astfel, a crescut numărul persoanelor care solicită din ce în ce mai des tratament prin intermediul profesioniştilor, care oferă consiliere, găzduiesc şedinţe de „dezintoxicare“ şi stabilesc diverse strategii pentru a-i ajuta pe aceştia să renunţe la nevoia compulsivă de „scroll“.

Dependenţa de social media nu este recunoscută ca o tulburare oficială de autorităţile medicale de clasificare, însă a devenit un subiect din ce în ce mai controversat în rândul terapeuţilor, care, de multe ori, tratează pacienţii cu aceleaşi metode pe care le-ar folosi pentru a trata alte dependenţe. În plus, cei care nu rezistă prea mult fără poze pe Facebook, Snapchat sau Instagram riscă să fie încadraţi într-o nouă patologie – „selfitis“, o tulburare narcisistă a personalităţii, manifestată prin postarea compulsivă pe reţelele de socializare online a unor fotografii autoportret, care compensează lipsa stimei de sine, potrivit specialiştilor. 

Tratament complex şi multidisciplinar

Specialiştii spun că este nevoie ca aceste tipuri de dependenţe să fie tratate de psihoterapeuţi cu experienţă, iar cele mai eficiente forme de consiliere psihologică sunt tera-pia sistemică şi terapia de familie. Terapeuta Ligia Moise a explicat pentru RL că, de obicei, dependenţele sunt abordate prin intermediul psihoterapiei cognitiv-comportamentale, „adică, dacă devin conştient de ceea ce nu fac bine, la nivel cognitiv, o să-mi schimb comportamentul. Este o strategie terapeutică eficientă pentru un anumit orizont de timp, până la primul mare eveniment de viaţă, la primul impas existenţial care îmi perturbă bunul mers, o să mă reîntorc la viciu, la acel lucru despre care cred eu că-mi face bine. Şi de aceea pare că nu este eficientă această terapie, pentru că, de fapt, este ca o buruiană pe care o am în grădina mea, o tai prin această terapie cognitiv-comportamentală, dar nu i-am smuls rădăcina şi de cele mai multe ori rădăcina este în mica copilărie.

Dacă nu o să caut care este acel eveniment de viaţă perturbator care s-a întâmplat demult şi care îmi determină o stare de anxietate sau un sindrom anxios-depresiv sau o fobie etc., şi am învăţat să fac faţă acestor stări anxioase practicând jocuri de noroc, atunci nu o să pot ieşi din acest cerc vicios. Deci rămâne buruiana şi la prima ploaie – adică la primul mare eveniment de viaţă – ea va ieşi şi mai abitir decât înainte“.

La rândul său, psihoterapeuta Elena Mihaela Cojocaru a mai declarat pentru RL că terapia adicţiilor cu rezultate superioare este multidisciplinară, constând în tratament medicamentos psihiatric, psihoterapeutic individual şi familial, reintegrare socio-profesională, şi are ca obiective generale: menţinerea motivaţiei pentru abstinenţă; creşterea conştientizării efectelor consumului şi a responsabilităţii; dezvoltarea capacităţilor cognitive: gândire, memorie, imaginaţie; formarea şi dezvoltarea abilităţilor sociale (comunicarea şi interacţiunea eficientă cu ceilalţi); cunoaştere de sine, acceptare şi valorizare a propriei persoane; exprimare directă a gândurilor şi sentimentelor; cunoaştere şi gestionare a propriilor emoţii; formarea capacităţii de afirmare de sine.

Fluctuații de motivație

Dificultăţile în tratament au cel mai adesea la bază fluctuaţii de motivaţie care pot consta în:

- dorinţa întreruperii consumului este mai degrabă a celor din jur, decât a persoanei în cauză (consumator nemotivat);

- tendinţa de a nega sau minimiza efectele negative ale drogului (consumator slab motivat);

- dificultăţi în stabilirea obiectivului/indecizie în stoparea consumului – vrea şi nu vrea, în acelaşi timp, să întrerupă consumul (consumator ambivalent);

- întreruperea precoce a tratamentului prin autoevaluare nerealistă (se consideră mult prea devreme ca fiind vindecat sau crede că deţine controlul asupra consumului).   

Dependenţii de alcool, uitaţi de statul român

AlcoLine 021.9335 este prima linie telefonică de informare și sprijin psihologic pentru persoanele dependente de alcool și apropiații acestora, lansată de Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor (ALIAT). Serviciul de consiliere telefonică este confidenţial şi poate fi apelat de orice persoană adultă, de luni până vineri, în intervalul 10:00 – 17:00. Dr. Eugen Hriscu, director științific al ALIAT, a declarat că rolul principal al AlcoLine este de a oferi informații despre ce înseamnă dependența și ce soluții de tratament există în România. „Din păcate, posibilitățile de a referi persoanele cu probleme legate de consumul de alcool către servicii de tratament sunt foarte limitate. România nu are nici măcar un singur centru de tratament al dependenței de alcool finanțat din bani publici. Facem totuși eforturi ca majoritatea apelurilor să se încheie cu o recomandare către o formă de sprijin profesional“, conchide medicul.

Există însă câteva clinici private pentru tratarea adicţiilor. La Suceava, de pildă, se pot face terapii de rezidenţă cu specialişti. Clinica ALIAT Dorna Arini este una dintre cele mai noi clinici de tratare a dependenţelor din România şi una dintre puţinele clinici din Europa specializate în tratamentul integrat al dependenţei de droguri. Psihoterapeutul Alina Ciupercovici a declarat pentru RL că la clinică sunt tratate persoane cu dependenţă de etnobotanice, amfetamine, marijuana, alcool, jocuri de noroc, tulburări de alimentație şi gaming: „De aproape doi ani am avut în tratament aproximativ 500 de persoane care au venit din toată țara şi din străinătate, cărora le-am oferit servicii specializate şi adecvate nevoilor de intervenție. Rata de succes înregistrată până în prezent este, din calculele noastre, de aproximativ 65%“.   

Jocul de noroc, nefast pentru tineri

În ultimul an, 15% din românii cu vârste de peste 18 ani au practicat cel puțin o dată un joc de noroc. Potrivit psihologilor, unele persoane pot dezvolta un comportament compulsiv în legătură cu jocurile de noroc. Experţii argumentează apariţia dependenţei de jocurile de noroc printr-o tulburare a controlului impulsului, ce se explică prin incapacitatea persoanei de a rezista impulsului de a juca, în ciuda conştientizării efectelor negative pe care acesta le are asupra sa şi a celor din jurul lui. Individul simte o senzaţie crescândă de tensiune sau de excitaţie înainte de a comite actul, şi apoi simte plăcere, gratificaţie sau uşurare în timpul comiterii actului.

Jocul patologic de noroc este însoţit de sentimente de vinovăţie şi izolare, atunci când jucătorul încearcă să reducă sau să înceteze această activitate, precum şi de dificultăţi în relaţiile sociale, ca o consecinţă a izolării cauzate de jocul excesiv. Jucătorii sunt preponderent bărbați tineri, necăsătoriți, din mediul urban, cu educație medie și cu un venit mediu pe gospodărie de aproximativ 2.500 lei, arată studiul „Pariurile și Jocurile de noroc în România“, care atrage atenţia că 25% din bărbați şi 7% din femei au jucat măcar o dată jocuri de noroc în ultimul an. 

Potrivit portalului www.dependentiianonimi.ro, specialiştii susţin că, dintre cei care suferă de această tulburare psihică, unii privesc jocul ca pe o scăpare de alte probleme sau ca pe o eliberare de o dispoziţie afectivă negativă, cum ar fi sentimentul de culpabilitate, anxietate sau depresie, iar alţii au ca principale motivaţii inconştiente: dorinţa de a demonstra celorlalţi că sunt persoane demne de respect; dorinţa de a obţine aprobarea şi acceptarea celor din jur; nevoia de a-şi reduce plictiseala; nevoia de a ameliora stări emoţionale negative.   

Biochinmie

Molecula plăcerii

Cercetătorii susţin ipoteza existenţei unui sindrom de deficienţă a sistemului de recompense a creierului. Rezultatul acestui dezechilibru este o nevoie continuă de emoţii pozitive, care îi determină pe indivizi să caute surse de plăcere, cum ar fi drogurile, alcoolul sau jocurile de noroc, comportament ce, la nivel biologic, corespunde nevoii de reglare a cantităţii insuficiente de dopamină, substanţa cunoscută ca şi molecula plăcerii.

Medicina tradiţională chineză şi terapia dependenţelor

Terapia dependențelor presupune numeroase provocări, iar anumite concepte aparținând medicinei tradiționale chineze s-au dovedit aplicabile împotriva dependențelor, fie că sunt de alcool sau tutun, sau diverse substanțe (droguri) - a explicat pentru Rl medicul Carmen Badea.

Studiile clinice în care s-au folosit plante chinezești pentru a trata anumite dependențe, s-au dovedit încurajatoare. De exemplu, rădăcina de pueraria sau scoarța de kudza, au vindecat dependența de alcool sau tutun. Ca mecanism de acțiune e vorba de inhibarea metabolismului alcoolului la nivelul celulei hepatice. Alte plante folosite cu succes sunt:

- „Thunbergia laurifolia”, cu efect protector hepatic notabil. S-a dovedit utilă și în terapia dependențelor de cocaină sau amfetamine.

- „Withania somnifera” (ginsengul indian), o plantă care, pe lângă alte efecte benefice,s-a dovedit capabilă să reducă toleranța la morfină.

- „Salvia miltiorrhiza”, care poate reduce dorința de a consuma alcool.

Produse obținute din aceste plante pot fi administrate în combinație cu terapiile medicamentoase moderne, avantajul lor major fiind acela al absenței oricăror efecte secundare.

Acupunctura în terapia sindromului de sevraj

Există o serie de dovezi clinice ale eficacității acupuncturii în tratarea simptomelor de sevraj la opiacee (cum ar fi strănut, palpitații, dureri osoase și musculare, cefalee, anxietate sau insomnie). De asemenea, se folosește acupunctura în combaterea alcoolismului și fumatului. “Această metodă de terapie complementară se bazează pe conceptul antic chinez al spiritului (Shen). Ea este o ramură modernă a medicinii chineze, utilizată în terapia fenomenelor de sevraj acut în China, de la începutul anilor '70. În practica acupuncturii auriculare (la nivelul urechii), acele se plasează pe suprafața urechii, în câteva puncte bine definite. Se pot folosi acele intradermice sau acele pioneză, lăsate pe loc până la 2 săptămâni, iar rezultatele sunt notabile”- precizează dr Carmen Badea. 

De aproape doi ani am avut în tratament aproximativ 500 de persoane care au venit din toată țara şi din străinătate, cărora le-am oferit servicii specializate şi adecvate nevoilor de intervenție. Rata de succes înregistrată până în prezent este, din calculele noastre, de aproximativ 65%“.(Alina Ciupercovici, psihoterapeut)

Copiii care se confruntă cu fenomenul de bullying în clasa a V-a sunt mai predispuși la depresie și la consumul de droguri, tutun și alcool în timpul adolescenței, în comparație cu ceilalți elevi care nu au fost persecutați de colegi, relevă un studiu realizat recent în Statele Unite.

Comentarii

Doresc sa vad site-ul intreg
© 2006 - 2017 - Toate drepturile rezervate