Stejarii vin după turneul din Asia și America de Nord, în care au învins Canada cu 25-9 și au pierdut onorabil în fața Japoniei, cu 33-21. Selecționata din Țara Sambei a învins de curând Portugalia, cu 25-21.
Sâmbătă, 24 iunie, pe Stadionul Național de Rugby „Arcul de Triumf“ din București, va avea loc o partidă test de rugby, între România și Brazilia. Cele două selecționate se întâlnesc pentru prima dată, făcând parte din eșaloane valorice diferite, conform clasificării mondiale.
Naționala Braziliei este o curiozitate pentru întreaga tribună ovală românească. Selecționata din Țara Sambei a învins recent Portugalia, cu 25-21, iar meciul programat săptămâna trecută, contra Belgiei, a fost amânat pentru luna august. Echipa reprezintă un melanj de localnici și expați britanici și irlandezi, fără nume sonore.
Balonul oval, înaintea celui rotund
Rugby-ul a ajuns, paradoxal, înaintea balonului rotund în Țara Fotbalului, Brazilia. Conform atestărilor documentare, primul meci de rugby s-a disputat în anul 1888, la São Paulo, între două echipe formate din emigranți britanici.
Rugby-ul va cunoaște, apoi, o frumoasă dezvoltare în Brazilia, grație eforturilor lui Charles William Miller. Acesta era un tânăr brazilian al cărui tată avea origini scoțiene și venise între plantațiile de cafea, ca inginer de căi ferate.
Miller senior se căsătorise cu o braziliancă de descendență britanică, iar la puțin timp a venit pe lume cel supranumit, mai apoi „părintele fotbalului și rugby-ului brazilian“, Charles William Miller.
Pentru a oferi fiului o educație aleasă, acesta a fost trimis la Southampton, în Anglia, la una din cele mai bune școli ale vremii.
În anul 1892 el s-a întors acasă, după ce deprinsese, în Insulă, tainele fotbalului, rugby-ului sau cricket-ului. Charles William Miller a făcut eforturi remarcabile de a implementa cele două sporturi în Brazilia, iar demersurile sale nu au rămas fără ecou. În 1895, la imboldul său, la São Paulo a avut loc primul meci de fotbal din Brazilia.
Restricțiile rasiale au frânat rugby-ul
Diferența de dezvoltare între fotbal și rugby, pe meleaguri braziliene, a venit in proporție covârșitoare de la statusurile sociale care funcționau ca reper la finele secolului XIX, respectiv începutul secolului XX. Cele două rase, albii și negrii, se evitau cât de mult posibil.
Târziu, în 1915, un club de fotbal, Santa Cruz, a spart această barieră socială și a permis negrilor să evolueze în aceeași echipă cu semenii lor albi. Celelalte partenere de întrecere au acceptat cu greu acest lucru, dar pana la urma au făcut-o, punând condiția ca între cele două rase să nu existe contact fizic. Acesta este unul dintre principalele motive, susțin cercetătorii fenomenului, pentru care fotbaliștii brazilieni și-au dezvoltat foarte mult tehnica driblingului și mișcările de eschivare fizică.
Cum specificul jocului de rugby nu permitea lipsa atingerilor, e clară frânarea dezvoltării balonului oval lângă Copacabana.
Din punct de vedere rugbystic, Brazilia a rămas totuși un loc special. Africa de Sud, între 1970 și 1980, a venit de mai multe ori în Brazilia, pentru a susține turnee. În acea perioadă Springboks nu aveau foarte multe contacte internaționale, din cauza boicotului pentru Apartheid.
În Brazilia, în două cazuri, au ajuns și selecționate franceze pentru susținerea unor turnee, în 1974 și 1985.
O competiție națională, Super 10, se organizează în Brazilia din 1964, iar echipa națională a susținut primele jocuri interțări in 1950. În acel an, fotbaliștii cariocas pierdeau meciul pentru titlul mondial, 1-2 pe Maracanã contra rivalei Uruguay. Pe arenele cu buturi, primul meci al Braziliei a însemnat tot o înfrângere contra celeștilor, pe 9 septembrie 1950, cu scorul de 8-6.
Selecționatele de rugby 7, masculin și feminin, au avut privilegiul de a participa la Jocurile Olimpice din 2016, Brazilia fiind gazda marii întreceri planetare.
Antrenor român
în São Paulo
Un antrenor român de rugby, Nicolae Șișiu, a pregătit naționala de juniori a Braziliei, pe care a preluat-o la finele lui 1996. În timpul aventurii sale braziliene, Șișiu a marcat un simbolic dropgol la poarta la care legendarul Pele, pe „Estadio Urbano Caldeira“ din São Paulo, a marcat golul cu numărul 1.000 al carierei sale.
