A fost unul dintre studenții Rugului Aprins, născut în decembrie 1935, care pentru „vina” de a-l fi căutat pe Pr. Daniil Sandu Tudor în anii ’50, la Schitul Rarău, a făcut ani grei de închisoare (1958-1963). Ulterior și-a încheiat studiile în arhitectură și a trăit în București. După 1989, a fost viu implicat în Asociația Foștilor Deținuți Politici și a mărturisit adesea în media despre ororile comunismului. A fost un om foarte generos sufletește, autentic, cu simțul umorului – de a cărui prietenie am fost onorat. Mărturiile sale despre Părintele Daniil Sandu Tudor și despre alți membri ai Rugului Aprins – chiar dacă uneori deformate de timp ori subiective – rămân prețioase. Dumnezeu să-l odihnească. (Marius Vasileanu)
Emanoil Mihăilescu era student la Facultatea de Arhitectură din București și făcea parte din gruparea „Rugul Aprins”, care reunea intelectuali cu preocupări înalte pe planul spiritualității creștin-ortodoxe, al cărei lider era monahulDaniil (Sandu Tudor). Arestat la 18 septembrie 1958 și condamnat la 5 ani muncă silnică pentru ”crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”, Emanoil Mihăilescu avea să trecă prin calvarul închisorilor politice comuniste de la Fortul 13 Jilava, Periprava, Salcia și Gherla. După eliberarea din septembrie 1963, a reușit cu greu să își termine studiile, devenind arhitect.
După 1990 a fost unul dintre militanții activi ai Asociației Foștilor Deținuți Politici din România.
De-a lungul ultimilor ani, Emanoil Mihăilescu a participat la întâlniri ale foștilor deținuți politici cu elevii din liceele bucureștene, precum și ca ghid, la pelerinajele de la Fortul 13 Jilava.
