“De fiecare dată când serbăm Sfintele Paşti, ne gândim la mediul rural şi la cei care au trăit în satul românesc, în acest ‘sfânt pământ inspirator’, cum îl numeşte scriitorul Liviu Rebreanu. Aici, trăirea românească a fost o credinţă puternică în învierea din morţi, un entuziasm nestăvilit pentru viaţa de dincolo, un dor de primenire spirituală şi o duioşie fără seamăn faţă de sufletele celor dragi, ‘adormiţi întru Iisus’ (I Tes. 4, 14). Paştele celebrat în satul românesc atestă marea străvechime a creştinismului nostru apostolic, străvechime care se confundă cu cea a neamului. Iată de ce trebuie să ne îndreptăm către acest sat cu bisericuţa din deal şi cimitirul de lângă ea, ca astfel să putem regăsi identitatea noastră, rădăcinile noastre de români, viaţa noastră autentică, străbătută de bucuria radioasă a Învierii Divinului Răscumpărător”, a arătat arhiepiscopul de Alba Iulia.
Potrivit acestuia, în 2019, proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ‘Anul omagial al satului românesc’, “constatăm cu mâhnire că satul nostru îmbătrâneşte, iar locuitorii săi sunt chinuiţi de sărăcie şi de singurătate”.
“Noi avem chemarea să ne ostenim pentru conservarea şi perpetuarea vieţii satului, de unde, în vremuri vitrege, a iradiat lumina ‘credinţei lucrătoare prin iubire’ (Gal. 5, 6), a dăruirii de sine, a bunei cuviinţe şi a omeniei. Toate aceste valori perene sunt îmbrăcate în aura veşniciei, pentru că – aşa cum afirmă Lucian Blaga – ‘veşnicia s-a născut la sat'”, a mai arătat Irineu.
Arhiepiscopul a mai spus că, prin praznicul luminos al Paştilor, credincioşii se împărtăşesc cu ”apa cea vie a credinţei mântuitoare care ţâşneşte ‘nu din piatră stearpă făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii, cel izvorât din mormântul lui Hristos'”.
Înaltul ierarh subliniază că Învierea lui Hristos este evenimentul “fără pereche” în istoria omenirii.
“În primul rând, Învierea Domnului este importantă pentru că tirania cruntă a morţii a fost spulberată. (…). Dacă moartea a acoperit cu o lipsă de sens întreaga noastră viaţă, învierea a readus-o în lumină şi această lumină s-a răspândit peste toate. (…). Moartea nu este punctul definitiv cu care se încheie viaţa de aici, ci doar o virgulă care desparte cele două părţi ale aceleiaşi fraze: viaţa de aici şi viaţa de dincolo. În al doilea rând, Învierea Domnului este importantă pentru că întreaga creaţie freamătă de o viaţă nouă. (…) În al treilea rând, Învierea Domnului este importantă pentru că, prin ea, se inaugurează pentru om o existenţă nouă şi eternă. (…) Înţelegând importanţa praznicului pascal, ne simţim responsabili a face din viaţa noastră o ‘închinare duhovnicească’ (Rom. 12, 1), un imn închinat virtuţilor morale şi slujirii creştine. De calitatea vieţii actuale depinde întru totul dobândirea vieţii viitoare. (…) Fiind un dar de la Dumnezeu, această viaţă pământească trebuie preţuită legând-o mereu de veşnicie, cu certitudinea că numai viaţa eliberată de păcat şi înnoită prin har poate cunoaşte cu adevărat lumina şi puterea Învierii lui Hristos”, a afirmat, în Pastorala de Paşte, arhiepiscopul Irineu.
