Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Benedict Rogers

Benedict Rogers

Când s-a legalizat așa-zisa „căsătorie“ între persoane de același sex, nu a existat o dezbatere

Benedict Rogers este activist pentru drepturile omului și vicepreședintele Comisiei pentru drepturile omului a Partidului Conservator din Marea Britanie.

Cătălin Sturza 0 comentarii

Este colaborator la ziare internaționale, precum „Wall Street Journal“, „New York Times“ și „Huffington Post“, și a publicat cărți despre drepturile omului în țări asiatice precum China, Birmania și Coreea de Nord. A stat de vorbă cu publicistul român Cătălin Sturza despre libertatea de conștiință, vederile conservatoare și adevăratul înțeles al termenului „iliberalism“.

RL: Am văzut exemple din India, China, din multe state africane și asiatice. Persecuția religioasă este reală și implică și forme de violență. Am putea vorbi și despre alte grade ale persecuției religioase? De exemplu, când o minoritate accede la guvernare, la putere, și apoi încearcă să-și impună valorile asupra întregii societăți. Al doilea grad sau stadiu ar fi când minoritatea nu numai că-și impune valorile, ci îi și persecută pe cei care se opun noii ideologii oficiale. Al treilea grad ar fi când această persecuție începe să implice și anumite forme de violență. Se poate vorbi și despre aceste tipuri de persecuție în lume la ora actuală?

Benedict Rogers: Da, chiar aceasta cred că se întâmplă. Cu mulți ani în urmă, pastorul Johan Candelin, de la Alianța Evanghelică Mondială, un expert în libertatea religioasă, chiar a identificat ceea ce dumneavoastră descrieți – cele câteva stadii ale persecuției, începând cu dezinformarea, continuând cu discriminarea și sfârșind cu persecuția deplină.

Evident că atunci când comparăm ce se întâmplă în Europa cu ceea ce vedem în alte părți ale lumii, în termeni de violență, diferența este foarte mare. Este, totuși, profund îngrijorător să vedem că libertatea religioasă și de conștiință sunt subminate în diverse moduri și că responsabilii din sistem și cei din mass-media răspândesc o narațiune unică, pe care, dacă o respingi, ți-ai putea face viața grea.

Se poate vorbi de o ideologie care tinde să devină totalitară? Și că, în numele acesteia, se limitează libertatea de exprimare în numele toleranței, transformând „toleranța“ într-un cuvânt golit de sens, o formă goală, devenită doar pretext pentru persecuție?

Da, absolut. Toleranța este adesea prost întrebuințată și există anumite forme de așa-zisă „toleranță“ care, de fapt, sunt extrem de intolerante față de orice opinii alternative. Astfel că eu cred că în Europa avem nevoie să reînvățăm principiul că ne putem respecta și când nu cădem de acord: când vedem diferit chestiunea căsătoriei sau a vieții, sau oricare alte chestiuni, ar trebui să li se lase oamenilor libertatea de a avea păreri diferite și de a-și exprima dezacordul în mod respectuos. De exemplu, dacă ai o opinie tradițională referitor la căsătorie nu înseamnă neapărat că ești intolerant…

…Sau că ai fi – cum se mai acuză în cazuri extreme – „ultra-conservator“ sau chiar „nazist“! Această strategie de etichetare a oponenților nu este cumva o modalitate de închidere a dezbaterii democratice și de a forța niște concluzii fără a le pune deloc în discuție?

Da, și aceasta este adevărat. Cred că așa s-a întâmplat în Marea Britanie când s-a legalizat așa-zisa „căsătorie“ între persoane de același sex. Nu a existat cu adevărat o dezbatere în societate. Nici nu fusese așa ceva în manifestul Partidului Conservator la alegerile anterioare. Așa că opinia publică nu a fost consultată. Desigur, Parlamentul a votat legea, dar fără o dezbatere propriu-zisă. Cred că există tendința de a încerca eliminarea dezbaterii în astfel de chestiuni.

Este termenul „conservator“ în conflict cu termenii „drepturile omului“, „toleranță“ sau chiar „liberalism“? Cum să facem ca valorile conservatoare să nu piardă teren în general, și mai ales în Europa de Est, care a trecut prin comunism, o perioadă în care valorile creștine au fost complet eliminate din societate – adesea prin mijloace violente?

Nu cred că valorile conservatoare intră în conflict cu conceptul de „drepturile omului“. Personal, chiar cred că drepturile omului sunt o creație a conservatorilor, deoarece aceștia cred în demnitatea fiecărei persoane umane. Dar unii încearcă să schimbe definiția conceptului de drepturile omului și chiar pe cea a termenului „liberal“. Din punctul meu de vedere, liberalismul clasic este un lucru bun: înseamnă apărarea Libertății. Dar acum a apărut o formă foarte… iliberală de „liberalism“, care schimbă definițiile. Acest lucru intră în conflict cu valorile conservatoare.

Aveți câteva sfaturi referitor la strategia de comunicare, pentru uzul celor care vor să apere libertatea religioasă și valorile creștine și conservatoare într-o dezbatere în care se confruntă cu manipularea mijloacelor de informare în masă?

Vă voi spune una dintre convingerile mele centrale, care cred că este morală în sine și îi apără și pe creștini. Cred că este important să fim văzuți apărând libertatea de conștiință și libertatea religioasă pentru toți. Provocarea cu care ne confruntăm este de a nu fi percepuți ca vorbind numai despre propria comunitate și drepturile ei. Dar, dacă putem dovedi că îi apărăm pe toți – nu numai pe creștini –, că apărăm principiul libertății de conștiință, al libertății de exprimare, libertatea religiei și credinței pentru fiecare, aceasta ne va permite să comunicăm mai ușor în aceste chestiuni.

Ce previziuni aveți pentru următorii cinci-zece ani? Vă așteptați la o accentuare a acestui tip de persecuție iliberală împotriva libertății religioase și a valorilor creștine și în Europa?

Cred că deja se înregistrează o tendință crescătoare din acest punct de vedere și nu văd nimic care ar putea să oprească acest proces. Ceea ce mă preocupă este totuși o anumită reacție care poate apărea și care nu va fi utilă: creșterea populismului și chiar a grupărilor de extremă-dreapta, care sunt și ele intolerante. Așa încât apare potențialul unui conflict major între „liberalii iliberali“, pe de o parte, și populiștii, naționaliștii și alții de la dreapta spectrului. Și cred că glasul rațiunii, care va fi pe la mijloc, între aceștia, va avea dificultăți, după cum se poate observa deja în Europa. Și după cum se poate vedea și în multe alte părți ale lumii.

Așadar, mesajul este să încercăm să păstrăm terenul de mijloc, să păstrăm un ton echilibrat în dezbatere?

Cred că este important. Cred că apărarea deopotrivă a credinței și rațiunii este foarte importantă. La fel și apărarea valorilor pentru toți. Dacă sunt subminate libertatea de gândire, de conștiință și cea religioasă, toți sunt afectați și trebuie să spunem aceasta.

Comentarii

loading...