Cei trei ziaristi romani detinuti in Irak au fost victimele unei rapiri comandate de escroci cu care rapitorii urmau sa imparta banii, conform editiei electronice de joi a revistei “Le Nouvel Observateur”, citat de Mediafax, care da detalii noi in privinta rapirii, captivitatii si eliberarii acestora. Revista, care a incercat sa refaca, in baza unor informatii obtinute la Paris si Bucuresti, desfasurarea negocierilor, clarifica o serie de puncte ramase in suspans dupa eliberarea celor trei romani si a jurnalistei franceze Florence Aubenas.
Astfel, publicatia franceza explica – sub titlul “Florence Aubenas, secretele unei eliberari” – motivul pentru care a fost batut Ovidiu Ohanesian, care nu reusea sa pronunte in araba numarul sau de identificare (99); faptul ca Florence Aubenas a refuzat sa confirme ca ar fi fost detinuta in acelasi loc cu romanii, deoarece negocierile nu fusesera incheiate, iar rapitorii amenintau ca vor ucide ostaticii ramasi in detentie; modul de colaborare dintre autoritatile romane si cele franceze in cursul negocierilor sau faptul ca Marie-Jeanne si Mohamed Munaf au incercat sa ii convinga pe rapitori ca sunt casatoriti, pentru a evita orice tentativa de viol asupra romancei.
Ancheta la Bucuresti
Ziaristul francez, care a realizat ancheta la Bucuresti, relateaza despre cea care era, la sfarsitul lunii mai, “eroina natiunii”, Marie-Jeanne Ion, pe care a insotit-o intr-o plimbare prin Bucuresti cu BMW-ul ei puternic, asistand la conflictele acesteia cu soferii “macho” romani, care conduc cu piciorul pe acceleratie si nu respecta nimic. (…)
“Nouvel Observateur” a incercat, pe baza informatiilor obtinute la Bucuresti si Paris, sa refaca filmul negocierilor purtate pentru eliberarea ziaristei franceze Florence Aubenas, dar si a ziaristilor romani. Rapirea acestora din urma nu fusese prevazuta si a determinat o intrerupere aproape totala a negocierilor dintre rapitori si partea franceza.
“Rapirea este o industrie mafiota”
Revista afirma ca, o data cu ziaristii romani, “Seful” (The Boss) s-a lansat intr-un nou tip de operatiune – “rapirea teleghidata, o rapire falsa comandata din strainatate de escroci cu care urma sa imparta banii de rascumparare”. Cel care a comandat rapirea este, potrivit revistei franceze, omul de afaceri de origine siriana Omar Hayssam, dispus sa plateasca o rascumparare de cateva milioane de dolari, in ideea de a recupera o parte dintre acestia. “Nu este prima data cand se intampla asa ceva. Este o modalitate ca si altele pentru spalarea de bani murdari, cu un sistem de retrocomisioane. In Irak rapirea este o industrie mafiota”, afirma surse franceze.
Ca detalii ale unei “intrigi cu specific romanesc”, revista afirma ca dupa victoria “foarte atlantistului” presedinte Basescu, la sfarsitul anului 2004, Hayssam, miliardar foarte apropiat de retelele politice ale erei Iliescu, nu mai beneficia de sprijin politic si se afla in colimatorul justitiei de la Bucuresti, fiind banuit de evaziune fiscala, abuz de bunuri sociale, spalare de bani in legatura cu activitati teroriste si riscand 10-15 ani de inchisoare. “Avea nevoie de o lovitura: daca ii aducea pe ostatici in viata, devenea erou national si beneficia poate de blandete din partea judecatorilor si a autoritatilor. Era suficient sa organizeze el insusi rapirea”, afirma “Nouvel Observateur”.
“Creierul” Hayssam
Inca din primele minute ale rapirii, in data de 28 martie, procurorul general al Romaniei, Ilie Botos, a intuit lovitura sub centura. Politia romana, care il supraveghea pe Hayssam de cateva luni, detinea dovezi clare ca el este “creierul” operatiunii. Presa romana a scris initial ca este posibil ca ziaristii sa fie implicati in propria lor rapire sau ca Marie-Jeanne Ion ar fi fost chiar logodnica lui Hayssam, pentru ca, ulterior, sa devina clar ca ei au fost numai sponsorizati de Omar Hayssam, “practica curenta in Romania, unde ziarele nu au mijloace financiare pentru reportaje in strainatate, iar unii reporteri accepta acest gen de mecenat foarte riscant”.
La inceputul lunii aprilie, cand “Seful” a aflat despre dezvaluirile presei de la Bucuresti, a intrat in panica si a trebuit sa ia o decizie in legatura cu ostaticii, deveniti foarte stanjenitori. Unii dintre rapitori, inclusiv Al-Slimani, au propus ca ziaristii sa fie eliberati imediat. Intr-o seara, in timp ce cei trei ostatici romani erau inchisi intr-o cladire de birouri, un gardian le-a propus sa fuga, oferindu-le chiar si arme pentru a se apara in Bagdad. Inspaimantati de ideea de a se afla singuri in oras, cei trei au preferat sa ramana cu rapitorii. A doua zi, “Seful” a decis sa ii pastreze ca ostatici si sa formuleze revendicari politice, dat fiind faptul ca Romania avea soldati in Irak. Astfel, ostaticii, rasfatati in primele zile, au devenit inamici, iar falsa rapire pusa la cale din Romania a devenit o adevarata rapire “a l'irakienne”.
Un film prost
“Nouvel Observateur” apreciaza ca urmarea seamana cu un film prost. In data de 5 aprilie, Omar Hayssam a fost arestat, in timp ce incerca sa se interneze intr-un spital psihiatric. Marie-Jeanne Ion, Eduard Ovidiu Ohanesian, Sorin Miscoci si Mohamed Munaf au fost dusi in subsolul in care se afla deja Florence Aubenas. Sosirea lor, la inceputul lunii aprilie, a dat peste cap viata din celula, ei fiind mai bine tratati si mai bine hraniti.
Mohammed Munaf si Marie-Jeanne au incercat sa ii convinga pe gardieni ca sunt casatoriti, deoarece ziarista se temea sa nu fie violata. Si viata lui Florence s-a imbunatatit o data cu venirea romanilor, dar cazul ei nu se mai afla pe ordinea de zi a rapitorilor, deoarece Abu Sahar se concentra asupra negocierilor cu autoritatile romane, dorind sa incheie rapid cazul acestora.
In paralel, la Bagdad a fost declansata o ancheta asupra rapirii ziaristilor romani, iar persoanele care au participat fizic la rapire au fost arestate. Ei au recunoscut faptele si au declarat ca “Seful” este unul dintre organizatorii rapirii. Incepand din 11 aprilie, anchetatorii irakieni au identificat un magazin din cartierul Al-Jamia de unde isi furniza acesta telefoanele – buticul Al-Kalm Al-Taib, pe care il si detinea.
Omul-orchestra
Presat de politia irakiana, “Seful” nu mai era interesat decat de situatia romanilor, iar autoritatile franceze au pierdut practic legatura cu el. Serviciile romane i-au contactat insa pe colegii lor francezi, exprimandu-si disponibilitatea de a face schimb de informatii. Foarte rapid, la Paris si la Bucuresti, au fost colationate informatiile si a reiesit clar ca rapitorii sunt condusi de aceeasi persoana. “In cursul lunii aprilie, stiam ca este seful, dar nu eram siguri ca Florence si ostaticii romani sunt retinuti in acelasi loc”, afirma unul dintre oficialii francezi implicati in acest caz. “Am inceput sa percepem mai bine personalitatea sefului. Ceea ce parea initial a fi o personalitate zapacita, confuza, agitata a aparut apoi ca om-orchestra, care joaca mai multe roluri pentru a arde urmele. Schimba fara incetare mobilele, pretexta calatorii pentru a nu mai da nici un semn de viata, apoi reaparea. Usor-usor, i-am descoperit tehnicile de disimulare. Dar totul parea foarte artizanal”, afirma sursa citata.
In cursul lunii mai, justitia romana a realizat progrese, procurorul Ciprianu Nastasiu mergand de doua ori la Bagdad si colaborand cu justitia irakiana. De asemenea, au fost constituite grupuri de lucru mixte, formate din politisti si magistrati. “In aceasta perioada, serviciile speciale romane si franceze au colaborat indeaproape. Cunosteam identitatea sefului rapitorilor, dar aveam canale proprii pentru abordarea lui. In mod vizibil, seful vroia sa rezolve cu prioritate cazul romanilor, deoarece simtea ca situatia sa la Bagdad se complica. Unii dintre complici fusesera arestati, iar in comportamentul sau devenea vizibila o tenta de "scapa cine poate"”, afirma un magistrat roman.
“Organizam o falsa rapire si facem fifty-fifty”
Dupa eliberarea ziaristilor romani, la debriefingul acestora din data de 24 mai au participat si agenti ai serviciilor secrete franceze, convingandu-se ca Florence se aflase in detentie impreuna cu acestia, dar si ca “Seful” este “un specialist in rapiri "la cheie"”. El a reluat legatura cu autoritatile franceze spre sfarsitul lunii mai.
In ultimele zile dinaintea eliberarii lui Aubenas, el a luat legatura direct cu ambasadorul francez la Bagdad. Surse din serviciile secrete franceze afirma ca, la despartirea de Aubenas, i-ar fi spus: “Data viitoare cand vii in Irak, telefoneaza-mi. Organizam o falsa rapire si facem fifty-fifty”.
“Nouvel Observateur” conchide ca seful este, fara indoiala, un fost membru al politiei regimului lui Saddam Hussein. De asemenea, revista afirma ca, potrivit ultimelor informatii, pivnita unde au fost retinuti ostaticii, o pivnita simpla a unei case ocupate de o familie obisnuita, este goala, iar Abu Sahar s-a retras.
In privinta refuzului lui Aubenas de a recunoaste ca a fost detinuta in acelasi loc cu ostaticii romani, revista sustine ca, dupa eliberarea ei, negocierile cu seful rapitorilor nu fusesera incheiate, iar el ameninta in continuare ca ii va ucide pe ceilalti ostatici in cazul in care ziarista franceza va face prea multe dezvaluiri. Fapt neobisnuit, el a continuat sa telefoneze intermediarilor de la ambasada franceza, amenintand in continuare Franta.
