Chiar si in ziua in care i-au fost aduse la cunostinta invinuirile in dosarul Mineriadei 13-15 iunie din 1990 si ale Revolutiei din 1989 Ion Iliescu a continuat sa-i sfideze pe procurori, neprezentandu-se la audieri. A preferat sa vina la Senat si sa-si afiseze in stanga si dreapta zambetul arhicunoscut, incercand sa para detasat.
Desi latul se strange in jurul sau, Ion Iliescu prefera sa-i trimita pe procurori sa se documenteze din vasta sa bibliografie in ale mineriadelor si revolutiei: “Mi-am trimis avocatul ca sa stabileasca cu procurorul cand anume sa ne intalnim. Si am trimis si bibliografia necesara… Adica eu pe aceasta tema am si scris si am avut discutii cu comisia parlamentara privind evenimentele din 13-15”. Mai mult, el a mai si lasat sa se inteleaga ca nici n-ar prea mai avea ce sa le spuna procurorilor din moment ce acestia ar fi trebuit sa-i lectureze cartile: “… am trimis si la Procuratura bibliografia corespunzatoare, stenograma discutiilor mele cu comisia parlamentara”.
Groaza de a da cu subsemnatul la Parchetul Militar l-a facut pe Iliescu chiar sa le recomande procurorilor o carte de-a sa daca acestia vor cumva sa afle care sunt declaratiile sale in legatura cu mineriada. “Eu am scris si o carte: Viata politica intre violenta si dialog… M-am straduit tot timpul sa promovez dialogul, dar ne-am confruntat cu violenta in anii de dupa revolutie”, a declarat Iliescu. Cat de mult s-a straduit fostul sef al statului sa promoveze dialogul, s-a vazut atunci cand le-a multumit minerilor care au ravasit Bucurestiul. In plus, el le-a recomandat si ziaristilor sa-i citeasca si reciteasca “operele”: “Vi le recomand si dumneavoastra pentru ca gazetarii nu prea citesc. Ei scriu, dar nu citesc…”..
In alta ordine de idei, Ion Iliescu a declarat ca nu se teme de o confruntare cu Miron Cozma. Intrebat daca va accepta o astfel de confruntare, a confirmat. Insa in prima faza destul de evaziv: “Nu stiu…, sa vad, n-am ce sa discut cu el pe dosarul mineriadei, asta discuta instantele…”. Dupa care si-a revenit brusc: “Eu am fost la procesul lui Cozma. Am pledat ca martor si la vremea respectiva mi s-a parut exagerata condamnarea lui Cozma la 18 ani pentru ca fenomenul a fost mult mai complex si nu poate fi totul rezumat la judecarea si condamnarea unui om”. Presat de ziaristi sa dea totusi un raspuns clar, Iliescu a afirmat raspicat: “Da, voi accepta confruntarea”.
In ceea ce priveste regretele, Iliescu pare sa nu aiba nici unul. Ba chiar considera si acum ca gratierea lui Cozma a fost un gest normal. “Eu am facut-o cu toata raspunderea, inclusiv actul de gratiere, dar probabil am avut inabilitatea in ceea ce priveste momentul”.
“Minerii au venit datorita vandalismelor”
Vestea ca de acum este invinuit in dosarul mineriadei din 1990 l-a revoltat pe Ion Iliescu. Acesta s-a grabit sa declare ca nu stie nimic despre vreo invinuire si ca a fost citat doar ca simplu martor. “Am primit o invitatie din partea procurorului Voinea ca martor…, nu s-a formulat nici un fel de acuzatie… Avocatul mi-a spus de o citatie, o invitatie ca martor, nici vorba de acuzare”, a declarat Iliescu. El spune ca “punerea sub invinuire este un fals, o provocare si o diversiune”. Mai mult, “este o porcarie si o provocare” pe care ziaristii nu trebuie sa o ia in seama. Iliescu a gasit si vinovatii pentru ceea ce i se intampla, insa s-a ferit sa-i nominalizeze. “Am auzit ca au fost acolo niste indivizi care fac pe victimele si care au lansat o asemenea chestiune”, a precizat Iliescu.
In alta ordine de idei, Iliescu nu se considera vinovat pentru toate tragediile provocate de mineri in Capitala. El continua sa sustina ca minerii au venit in Bucuresti din proprie initiativa, determinati fiind de actele de vandalism ale “golanilor” care-si cautau libertatea.
Intrebat daca se simte responsabil pentru violentele minerilor din 1990, Iliescu a raspuns cu detasare: “Eu, vinovat!?… (s-a mirat el). Minerii au venit in Bucuresti datorita vandalismelor din 13 iunie. Lumea a fost ingrozita de ceea ce se intampla in Capitala cu incendierea masinilor din P-ta Universitatii, cu devastarea unor institutii ale statului… Deci 14-15 au fost efectul, consecintele. Cauza a fost aceasta actiune rebela din 13 iunie”.
