Eliade Balan
“Vrem ca averile frauduloase, facute prin furt sa se intoarca de unde au fost furate”, spunea recent seful unui partid ajuns la guvernare din intamplare. Politicianul crede ca astfel va fi starpita coruptia, ca nimeni nu se va incumeta sa traga in piept statul de frica sa nu ajunga la puscarie. Politicianul in cauza pare deranjat de cele petrecute pana astazi. Nu mai rabda cand vede faradelegile comise de unii si de altii, dand senzatia ca el a fost toata viata un model de cinste si moralitate in politica si afaceri. Evita sa vorbeasca despre averea proprie, despre care se spune ca ar avea legaturi cu nu stiu ce conturi care au apartinut dictatorului. S-a tot discutat despre o astfel de avere, unii au veni chiar si cu unele dovezi, incercand sa demonstreze provenienta, dar totul a ramas invaluit in mister. Autoritatile nu s-au invrednicit sa desfaca itele din cauza unor interese la care nu doresc sa ma refer acum. Insa nu la acest aspect vreau sa ma opresc in articolul de fata. Acum ma preocupa manipularea la care apeleaza unii politicieni pentru a arata cat de curati sunt ei intr-o societate corupta pana in maduva oaselor. Averi dobandite prin hotii sunt si vor fi. Cata vreme este afectat sistemul politic de virusul infractional nu se poate discuta despre o societate unde legea se aplica. Nu doresc sa insinuez nimic, insa celor care se simt cu musca pe caciula, si sunt foarte multi, ar trebui sa le crape obrazul de rusine cand cer ca averile altora sa fie controlate. Probabil ca averea lor nu intra la socoteala. Adica altii sa o pateasca, ei nu. Eventual sa primeasca si o garantie pentru ca au pornit un asemenea demers justitiar. Daca ma gandesc bine, nu este prima data cand aud de astfel de interventii cu caracter propagandistic. Nu neaparat la cele facute in campania electorala fac trimitere, cum s-ar crede, ci mai ales la luarile de cuvant de la tribuna Parlamentului cand puterea si opozitia taie frunze la caini. Ma tem ca seful de partid care avanseaza ideea controlului averilor priveste situatia de prea sus, considerandu-se in afara sferei infractionale la care face trimitere. Joaca rolul hotului cinstit, prieten cu inspectorii fiscali, oricand dispus sa-i cinsteasca daca vor scrie in procesul verbal de constatare ca legea a fost respectata. Avand o astfel de patalama la mana, omului nostru nu-i mai ramane decat sa arate cu degetul spre alti afaceristi cu averi cel putin la fel de “cinstite” precum este averea lui.
