Pozitia BOR cu privire la retrocedarea bisericii greco-catolice Sf. Vasile din Bucuresti este de-a dreptul aiuritoare. In intalnirea avuta vineri, 17 iunie 2005, cu protopopul greco-catolic de Bucuresti, reprezentantii Arhiepiscopiei Ortodoxe au informat comunitatea greco-catolica din tara ca intr-adevar Patriarhul Teoctist s-a intalnit pe 2 iunie a.c. cu premierul Tariceanu si cu ministrul Mona Musca (deci comunicatul de presa dat publicitatii de Guvernul Romaniei este intr-adevar unul real), insa – iar acum vine bomba – comunicatul Guvernului nu a fost dublat de un comunicat de presa al Patriarhiei, deci ierarhii ortodocsi nu se simt obligati de promisiunea Patriarhului! Cu alte cuvinte, ceea ce discuta Preafericirea Sa cu primul ministru ii priveste personal pe acestia, cata vreme Patriarhia Romana nu da ea insasi un comunicat oficial despre intrevedere. Este treaba Guvernului ce anunturi face, caci ierarhii ortodocsi asteapta deocamdata redactarea sentintei de la Inalta Curte de Casatie si Justitie pe tema retrocedarii bisericii protopopiale din strada Polona, declarandu-se “indurerati de faptul ca greco-catolicii nu au intrerupt procesul dupa ultima intalnire (din 2001 – n.n.) a comisiei locale mixte de dialog”, caci partea ortodoxa isi exprimase disponibilitatea “sa intervina la Primaria Capitalei pentru ca greco-catolicii sa primeasca un teren central unde sa poata edifica o biserica”.
Oare de ce crede Biserica Ortodoxa ca este necesar sa intervina ea pe langa autoritatile statului, ca un alt cult sa primeasca un teren de biserica? Pana la aceasta dovada de mare siguranta de sine din partea Bisericii Ortodoxe Romane, ma incapatanam sa cred ca in Romania bisericile ar fi egale in fata autoritatilor publice, asa cum prevede articolul 29 din Constitutia Romaniei. In practica se pare insa ca sforile trebuie trase de Biserica Ortodoxa ca sa se miste ceva. Cel putin asa cred reprezentantii acesteia, caci altfel nu se explica de ce ierarhii ortodocsi isi apreciaza ca fiind atat de valoros gestul de a pune “o pila” la Primaria Capitalei, incat se asteapta ca in urma unei astfel de initiative (in imediata vecinatate a penalului, in treacat fie spus) greco-catolicii sa renunte – nici mai mult, nici mai putin – la dreptul asupra primei lor biserici din Bucuresti.
In concluzie, Biserica Ortodoxa nu are de gand sa puna prea curand in practica cele spuse de Patriarhul Teoctist premierului Tariceanu, caci – nu-i asa? – Patriarhia nu a “dublat” comunicatul de presa al Guvernului, iar ce nu-i dublat de Patriarhie nu exista. Daca vreodata BOR va restitui biserica Sf. Vasile, atunci nu din convingere si din respect fata de evidenta dreptului greco-catolicilor asupra bisericii construite de ei o va face, ci doar ca urmare a unor sentinte judecatoresti definitive ori a altor presiuni venite din partea statului atat de dornic de integrare in UE. Caci daca lucrurile ar sta altfel, daca BOR ar dori intr-adevar impacarea, atunci s-ar grabi ea insasi sa puna in practica minimul gest de reparatie fata de Biserica Romana Unita cu Roma. Poate ca si ierarhii ortodocsi vor gasi la un moment dat curajul de a-si recunoaste greselile si complicitatile, curajul de a se dezbara de mentalitatea duplicitara, curajul de a respecta dreptul altuia, curajul de a-si recunoaste promisiunile, dincolo de cele scrise sau nescrise in propriile comunicate de presa.
