Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

EXCLUSIV. Gheorghe Piperea: BNR dă telefoane şi face presiuni asupra traderilor băncilor

EXCLUSIV. Gheorghe Piperea: BNR dă telefoane şi face presiuni asupra traderilor băncilor

Raliul cursului monedei naţionale continuă. În urmă cu câteva zile, am publicat un interviu cu Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR.

Florin Budescu 0 comentarii

„România liberă“ a stat de vorbă acum, pe acelaşi subiect, cu avocatul Gheorghe Piperea.

România liberă: Dl. Vasilescu spune că „BNR calculează cursul leu-euro“, dar „nu se amestecă, nu stabileşte cursul“, şi că, spre deosebire de „cursul de schimb, la Robor, BNR nici nu calculează. Pe piaţă, e prezentă o companie specializată în toată lumea, Reuters, care ia cotaţiile de la bănci, calculează media cotaţiilor şi o comunică BNR“.

Gheorghe Piperea: Aceasta este povestea pentru naivi.

De ce?

Oficial, aşa pare, însă este o poveste spusă pentru naivi, pentru că, atunci când tendinţele din aceste cotaţii – care, atenţie, sunt expectaţii de dobânzii, nu tranzacţii efective, acestea se fac în ziua respectivă şi se vede foarte clar că dobânzile sunt total diferite – riscă să iasă din culoarul pe care îl intenţionează Banca Naţională, pentru motive legitime (politica monetară, Robor e una dintre pârghiile de politică monetară) sau ilegitime (când este o dispută politică cu guvernarea, pentru că, din nenorocire, Banca Naţională se implică în politică), când intervenţiile sunt cât se poate de rapide şi puternice şi „bine caracterizate“, Banca Naţională se implică în mod direct.

O să vedeţi, când o să se audieze conducerea Băncii Naţionale în Parlament. Dl. Isărescu tot încearcă să scape de această audiere, dar nu va reuşi să o facă, pentru că cel mult poate să o facă o săptămână sau două. De venit în Parlament e obligat să vină şi, dacă nu vine, poate să fie şi demis ulterior. Când se va vedea discuţia asta în Parlament, se vor da şi informaţiile necesare dintr-o investigaţie mai veche a Consiliului Concurenţei, din care rezultă că anumite personaje din supravegherea BNR intervin direct, cu telefoane, la traderi, în aşa fel încât să schimbe cotaţiile pe care le afişează în zilele respective.

Una dintre acuzaţiile legate de aşa-zisul atac asupra leului, din anul 2008, aceasta a şi fost. Sunt şi nişte constatări, documente, hârtii acolo, care o să fie devoalate în cadrul acestei anchete. Sper să fie devoalate şi de organele în drept. În orice caz, e foarte interesant că cei de la Consiliul Concurenţei au anunţat astăzi că fac o verificare, din perspectiva unei practici cartelare şi în legătură cu mişcările care s-au operat în cazul Robor, după OUG 114.

Deci: explicaţiile sunt date doar pentru cei pe care BNR îi consideră, cu o anumită emfază şi un anumit dispreţ, needucaţi financiar. În realitate, având în vedere că e vorba despre un conclav de 10 bănci care are fiecare câte un trader, se dau telefoane, se fac presiuni, „dacă nu faci aşa cum îţi zic eu, urmează să fii demis“. O să vedeţi. Sunt documente clare, e-mail-uri retrase din calculatorul Consiliului Concurenţei, care spun lucrurile acestea.

BNR susţine că Consiliul Concurenţei, în investigaţia la care vă referiţi, nu a ajuns la nici o concluzie.

Da, nu a ajuns la nici o concluzie şi acesta este un lucru grav, pentru că raportul nu s-a finalizat nici cu clasarea dosarului, nici cu trimiterea în instanţă, ci s-a aplicat o amendă cumulată de vreo 5 milioane de euro la două bănci…

Care sunt acestea?

BRD şi Raiffeisen. Dar amenda s-a dat nu pentru că ar fi observat ceva acolo, ci pentru că aceste bănci nu au permis accesul Consiliului Concurenţei în calculatoare şi în documente sau au dat informaţii trunchiate. Ceea ce este absolut incalificabil. Imaginaţi-vă ce ar însemna să vină DIICOT sau DNA şi să le ceară nişte documente şi băncile să spună: „Nu vă dăm, că nu vrem noi, că este confidenţial“. Eu cred că atunci a fost o negociere. „Dacă intrăm în ăştia foarte tare şi luăm informaţiile respective, ne duce către o situaţie oribilă pentru aceste bănci, dar nici nu putem să ne facem de baftă, că am făcut o investigaţie care a durat trei ani şi nu s-a terminat cu nimic. Hai să punem şi noi o amendă de 5 milioane de euro, acolo, şi băncile să plătească“. Băncile au plătit, nu au contestat nimic.

Revenind, nu este o informaţie care să avantajeze BNR, dimpotrivă, pune într-o lumină foarte proastă şi Consiliul Concurenţei. Culmea ironiei este că investigaţia Concurenţei a pornit de la o plângere a BNR, prin intermediul dlui. Nicolae Cinteză, care este şeful supravegherii bancare, adică cel care are în mână sabia lui Damocles.

Dl. senator Zamfir, spune BNR, prin dl. Vasilescu…

Pot să fac o scurtă paranteză? L-aţi întrebat pe dl. Vasilescu ce funcţie deţine la BNR?

Consilier al guvernatorului, noi, presa, aşa îl prezentăm, tradiţional.

El îşi zice consultant. Nici nu ştiu dacă are un contract cu Banca Naţională. Dl. Vasilescu nu mai este demult consilier BNR, a fost, până când s-a pensionat. Acum este consultant extern. Omul, prin ce spune, câteodată mai face şi nişte greşeli şi angajează BNR.

Dl. senator Zamfir, aminteşte dl. Vasilescu, spune că băncile au cotat 2,90 la Robor 3M, de ochii lumii, dar au tranzacţionat la 1,56. După principiul „Lasă-i pe ăia cu credite să plătească la 2,90!“. Dar dl. Vasilescu susţine însă că, în ziua de 17 ianuarie, la care se referă dl. Zamfir, nu a avut loc, în realitate, nici o tranzacţie.

Dl. Zamfir a arătat public – şi a pus şi pe pagina lui de socializare – un extras de pe pagina de Internet a BNR, din care rezultă că în ziua aceea s-au făcut tranzacţii de aproape 1,5 miliarde de lei. Zamfir spunea că se tranzacţionează cu 1,51 – e adevărat, pe termen overnight, adică de o zi, iar Robor 3M, care contează, mai ales pentru Prima Casă, este la aproape 2,90. El se întreba cum este posibil ca, pe tranzacţii efective, unde se cumpără şi se vinde, dobânda să fie de 1,51, în timp ce expectaţiile sunt de aproape trei ori mai mari.

Sunt indici Robor diferiţi: overnight şi pe trei luni.

Chiar dacă este vorba despre un tip diferit de credit – unul este contractul pe trei luni, altul este pe o zi, explicaţia asta este totalmente în defavoarea BNR, pentru că, atunci când te împrumuţi de pe o zi pe alta, înseamnă că eşti într-o foame uriaşă de lichidităţi. Ce faci atunci când eşti disperat după bani şi cineva îţi oferă bani de pe o zi pe alta?

Ieşi pe piaţa interbancară, cumperi. Dacă în ziua următoare ai bani, ieşi pe piaţa interbancară şi vinzi bani ş.a.m.d.

Da, dar, fiind disperat după lichidităţi, dacă vine şi îţi spune „îţi dau, dar îţi pun o dobândă, de te fac praf“, iei, că nu ai de ales. Cum se explică faptul că tu, pe trei luni, te împrumuţi cu aproape 3%, dar pe o zi cu 1,5%? La o săptămână distanţă, cred că vineri, dobânda Robor overnight a ajuns 3,36%.

(n.r.: Pe 17 ianuarie, Robor overnight era 1,74, iar joi, 24 ianuarie, BNR nu a cotat Robor. Miercuri, Robor O/N a fost cotat la 1,83, iar vineri, 25 ianuarie, la 3,55.)

Robor 3M era 3,03 (n.r.: 23 ianuarie – Robor 3M 3,03; 25 ianuarie – Robor 3M 3,11). Cum de s-a dublat dobânda overnight? S-a dublat sau s-a triplat foamea de lichidităţi? Răspunsul este: da, categoric, dar de-abia acum lucrurile sunt corecte, pentru că BNR a aspirat de pe piaţă vreo 14 miliarde de lei.

Nu vă daţi seama ce înseamnă acest lucru: să extragi din piaţă, dintr-un foc, 14 miliarde de lei, pe 24 ale lunii, când mai ai o zi ca să plăteşti TVA şi alte dări la stat. Nu ai banii aceia, iei cu orice preţ ce ţi se oferă. De-abia acum este explicabil că dobânda overnight este mai mare decât cea pe trei luni. În 17 ianuarie, se vedea clar că este ceva în neregulă. Că a fost trucată, într-un fel sau altul, licitaţia.

Aţi vorbit despre o disperare a băncilor după bani. BNR susţine că lucrurile, în acest moment, sunt sub control şi că nu este vorba despre o disperare după bani. Că, în activitatea zilnică obişnuită de pe piaţa interbancară, unele au deficit, altele excedent de bani, aşadar unele cumpără şi altele vând, şi cam atât.

Banca Naţională aruncă cu lichidităţi în piaţă o dată la două - trei săptămâni, în operaţiuni repo sau reverse-repo. Acum nu există lichidităţi, am spus-o de nenumărate ori. Isărescu a spus că există lichidităţi la şase - şapte bănci. Dar restul băncilor sunt într-o foame permanentă, uriaşă de lichidităţi.

Pe de altă parte, dl. Florin Georgescu, într-un document făcut public – o scrisoare către Ministerul Finanţelor, în care îi cerea să renunţe la „taxa pe lăcomie“, spunea că în 2019 doar nouă bănci din 34, din tot sistemul bancar românesc, vor putea să rămână deasupra lui zero, adică să nu aibă pierderi, restul vor fi pe pierderi, şi doar două bănci din întregul sistem vor mai avea profitabilitate. Chiar şi în lipsa taxei pe lăcomie.

Foamea de lichidităţi şi problematica sistemului bancar românesc nu este de ieri şi nici rezultatul OUG 114, ci al managementului prost, modelului greşit, chiar malefic de lucru al sistemului nostru bancar. Tot un raport BNR publicat în decembrie spunea că modelul de business ales de băncile din România – sunt vreo şapte, restul nu prea fac banking – este să îşi ridice treptat volumul de creditare şi să crească costurile.

Imaginaţi-vă că vă duceţi la piaţa agroalimentară şi acolo nu aveţi decât şapte inşi care vând cartofi şi care nu pun toţi cartofii pe care-i au pe tejghea, ci cu ţârâita. Creşti costul, oricum vei avea cumpărători, doar că, pe măsură ce în sistemul bancar nu mai ai cumpărători, adică oameni sau firme care să ia credite, stârneşti o reacţie de rejectare. Pe măsură ce trece timpul, firmele se decapitalizează, oamenii se supraîndatorează şi nu mai pot face noi credite. Disperarea după lichidităţi este reală şi nu are o legătură de cauzalitate cu OUG 114.

Dacă se va aplica această taxă pe lăcomie, nu cumva indicele Robor va creşte şi mai mult? 80% din activele bancare sunt credite.

Nu. Taxa pe lăcomie se aplică numai dacă depăşeşti un anumit plafon Robor. Are rolul de disuasiune, de descurajare. Dacă ţii Robor la 2%, nu plăteşti nimic. Dacă-l duci în bălării, plăteşti o taxă care nu e nici o sancţiune, să descurajezi modelul acesta greşit de business, despre care scrie foarte bine dl. Isărescu, în raportul din decembrie.

Opt bănci s-ar fi înţeles să submineze economia naţională, aţi afirmat, împreună cu dl. Zamfir. Guvernatorul BNR a fost chemat în faţa Comisiei Economice. Nu s-a dus, a spus că nu poate vorbi despre ce nu există. Dl. Vasilescu a spus RL că, în realitate, povestea celor opt bănci este următoarea: un organism european a cerut BNR să vadă câte bănci reprezintă 75% din totalul activelor, BNR a calculat şi a ajuns la aceste opt instituţii bancare.

Realitatea despre care vorbeşte dl. Vasilescu nu este o speculaţie a mediului politic. Dacă n-am fi fost Zamfir şi cu mine să ridicăm această problemă, nu o punea nimeni. Această realitate rezultă din acel raport al BNR din decembrie, despre care v-am vorbit. Dacă lucrurile sunt atât de simple, de ce nu vine dl. Isărescu în Parlament, să le explice? De ce anume se teme?

Nu credeţi că refuzul, a doua oară, de a veni în Parlament, denotă faptul că se teme să vină şi să vorbească poporului? Senatorii sunt reprezentanţi ai poporului. Dl. Vasilescu ne cere să îl credem pe cuvânt. Foarte bine, putem să spunem că avem un anumit respect pentru seniori, dar de ce l-am crede, când realitatea din hârtii e alta? De ce l-am crede, când de fapt vine şi spune o poveste inventată de Isărescu pentru a evita să dea ochii cu noi, cu publicul?

Ce spune dl. Vasilescu: „Banca Naţională este o realitate mult prea cifrată! Nu vă băgaţi voi în chestia asta pentru că nu vă pricepeţi“. Tipul acesta de atitudine nu face bine imaginii Băncii Centrale. Dimpotrivă, oamenii încep să se simtă frustraţi. Lucrurile pe care le fac cei din BNR şi din banking sunt chestiuni care afectează la nivelul cel mai adânc posibil viaţa de zi cu zi a oamenilor.

Pe de altă parte, vreţi să înţelegeţi de ce, pe măsură ce trece timpul, creditul dv. nu se mai termină odată, dimpotrivă, se umflă pe zi ce trece, iar Banca Naţională vă răspunde: „Nu vă băgaţi, că sunt chestii dintr-astea, de alchimie, nu le înţelegeţi voi!“. Sesizaţi dispreţul? Ca să nu mai vorbim despre faptul că dl. Vasilescu (tot respectul pentru gradul de senioritate al domniei-sale), cu sau fără intenţie, cam face mişto de noi.

La un moment dat, a explicat creşterea cursului cu 2%, în decurs de două săptămâni – ceea ce nu e o explozie – prin faptul că românii au cheltuit mulţi bani de Crăciun, au consumat mult, au mâncat mult porc, au consumat petarde – mai avea puţin şi spunea că am consumat şi paraşute – şi de aceea a crescut cursul leu-euro. Nu pentru că nu a ştiut BNR cum să-şi folsească instrumentele de politică monetară aflate la dispoziţie! Analiștii spun că, în realitate, cursul euro este de cinci lei.

Cealaltă parte e acuzată că încearcă, prin forţarea unei intervenţii pe cursul leului, să intre în rezerva valutară a României. BNR susţine şi ea aceeaşi idee: că trebuie să fim prudenţi cu aceşti bani, la acest moment.

A mai spus ceva dl. Vasilescu, şi este grav, pentru că confirmă că BNR umblă la Robor. Dacă ar interveni pentru stabilizarea cursului, s-ar duce Robor la 6%.

Şi viceversa.

Într-un fel aşa este, numai că la ora actuală creşte şi Robor, şi moneda euro. Dincolo de aceasta, care seamănă un pic a semişantaj, rezerva valutară, printre altele, este un instrument la îndemâna Băncii Naţionale şi, când este nevoie de ea, este utilizată. Dacă intenţia este să se protejeze leul, atunci rezerva valutară de asta este pusă acolo, aceia sunt banii noştri, nu sunt ai BNR. Ca să fie utilizaţi în politica monetară, de către Banca Naţională.

Asta nu înseamnă că cineva îşi poate permite, Doamne fereşte, să ia din rezerva valutară prin ordonanţă sau hotărâre şi să stabilizeze cursul. Nici vorbă. Nimeni nu va face aşa ceva în următorii 100 de ani. Este foarte grav şi este şi interzis, de altfel. Rezerva valutară despre care vorbeşte dl. Adrian Vasilescu poate să fie utilizată şi în sens invers, pentru a face să crească treptat cursul euro, pentru că mai toţi analiştii spun că, în realitate, cursul euro este de cinci lei.

În afară de faptul că ar avea nişte consecinţe destul de urâte pentru cei care consumă şi pentru cei care au credite în euro, un curs de cinci lei sau chiar mai mare ar putea să aibă nişte efecte favorabile.

Pentru exportatori, da.

Nu numai. Ar avea şi un efect de descurajare a importului, mai ales de alimente şi alte produse agricole. 80% din legumele noastre sunt din import. Incredibil! Poate că un curs mai mare al monedei euro ar putea să echilibreze balanţa de plăţi externe. Despre care dl. Isărescu spune că este unul dintre cele mai periculoase lucruri.

Anul trecut, au intrat în piaţă mai mulţi euro decât au ieşit. E o descoperire a celor de la Ministerul Finanţelor Publice. Diferenţa este de circa 1,5 miliarde de euro. Ei au intrat din fonduri europene şi din exporturi şi alte operaţiuni. Aşadar, atunci de ce preţul la euro este mai mare?

Comentarii

loading...