Colonistii evrei din Fasia Gaza si Cisiordania au un vis despre viitorul Israelului. Si eu am un asemenea vis legat de viitorul Israelului. Dar visul lor reprezinta cosmarul meu, pe cand visele mele lor li se par otrava curata.
Visul colonistilor evrei este de a crea un “Mare Israel”, impanzit de la un zid la altul de colonii. Colonii in care sa locuiasca doar evreii, pe cand palestinienii vin exclusiv pentru a munci, prestand slujbele cele mai simple si prost platite. Intr-un astfel de stat, democratia va fi nevoita sa plece capul in fata rabinilor. Knesset-ul, guvernul, Curtea Suprema vor avea, desigur, voie sa-si continue existenta – cu conditia ca rabinii sa agreeze deciziile lor. Colonistii sunt de parere ca o data ce Eretz Israel va fi devenit o entitate religioasa aidoma unei “sfinte natiuni”, Messia va sosi, iar mantuirea poporului evreu va fi infaptuita.
In aceste fantezii ale colonistilor, poporul palestinian nu-si gaseste locul decat, cel mult, in calitate de umili servitori si muncitori plini de recunostinta. Ba mai mult, in fanteziile colonistilor evrei nu este loc nici macar pentru mine sau pentru un Israel modern, secular. Prietenii mei si cu mine suntem “out”, atat timp cat nu dam semne evidente de cainta. Sau cel putin se asteapta din partea noastra sa nu ne opunem ridicarii altor colonii, respectiv sa agream largirea celor existente. Daca noi, israelieni seculari, eradicam propria noastra existenta, colonistii ne vor coplesi – neindoielnic si brusc – cu afectiunea lor frateasca. Dar daca vom continua sa insistam ca viziunea noastra asupra Israelului difera de a lor, devenim pe loc tradatori, iubitori de arabi sau chiar nazisti.
Avem un vis – de a fi liberi
Dar si noi avem, la randul nostru, un vis legat de Israel, cu toate ca el difera total de fanteziile religioase ale colonistilor. Dorim sa traim in pace si libertate si nu sub domnia rabinilor. Nici chiar sub domnia lui Messia, ci doar sub conducerea unui guvern de noi ales.
Avem un vis de a fi liberi de ocupatia teritoriilor palestiniene a ultimelor patru decenii. De aproape 40 de ani Israelul si Palestina sunt incatusate, legate unul de celalalt aidoma prizonierului de tortionar. Dupa atata amar de vreme, diferentele dintre cei doi au disparut aproape total – nici prizonierul nu este liber si nici tortionarul. Israelul va putea fi o natiune libera doar in momentul in care s-a terminat definitiv cu ocupatia, dar si cu coloniile, iar Palestina a devenit o tara independenta, vecina.
Timp de 30 de ani colonistii au controlat tara cu ajutorul numeroaselor guverne. Ei si-au impus continuu viziunea, calcand in schimb in picioare toate visele noastre.
In aceste zile, primul ministru, Ariel Sharon, a incercat un adevarat “puci” impotriva dominatiei colonistilor. Demersul sau a fost de fapt incercarea de a restabili autoritatea unui guvern ales. Daca demersul va reusi, visul colonistilor va fi blocat, in schimb viziunea israelienilor seculari va renaste.
Recentele ciocniri din Fasia Gaza nu reprezinta de fapt o lupta data intre armata si colonisti, nici macar una simbolica data intre ulii si porumbei. Nu. Este mai degraba vorba despre o batalie purtata intre biserica si stat (pentru o si mai mare acuratete – intre sinagoga si stat). Este vorba de un fenomen trait de numeroase alte natiuni: anume definirea rolului respectiv a pozitiei si influentei religiei si a clericilor in cadrul actului de guvernare a unei tari?! Unele tari au transat chestiunea in cauza cu secole in urma. Alte natii par a se lupta la infinit cu aceasta problema. Lumea musulmana Ð cu exceptia Turciei Ð nici nu a inceput inca sa se preocupe de acest aspect.
Suntem o religie sau in primul rand o natiune?
In toate aceste ultime zile in Fasia Gaza am fost cu totii martori a ceea ce Ð in retrospectiva Ð va putea fi considerata prima batalie data pe teritoriu israelian intre Sinagoga si stat, prima ciocnire inregistrata intre insasi natura, felul de a fi al poporului evreu pe de o parte si al statului sau pe de alta. Suntem oare in primul si din cel mai important punct de vedere o religie sau suntem in primul rand o natiune?
La finele primei runde am putea concluziona ca victoria i-a revenit Israelului secular, rational, pragmatic, care a reusit sa infranga Israelul fanatic. Dar sa nu uitam totusi ca aceasta a fost pana la urma abia prima runda.
Atat colonistii, cat si restul populatiei israeliene, adica noi toti, ne putem mandri deocamdata ca, in pofida multiplelor si sangeroaselor batalii duse intre Biserica si stat de-a lungul sutelor si miilor de ani ai istoriei universale, aceasta prima lupta purtata in Gaza a fost pe de o parte violenta, dar pe de alta deloc sangeroasa. Am avut parte de mult zgomot, de multa furie, dar nu si de masacre. Dar cum se vor desfasura oare urmatoarele runde? Va ramane totul la fel si atunci cand ne vom retrage din Cisiordania sau din Ierusalimul de Est in schimbul pacii cu palestinienii? Aceste chestiuni nu depind pana la urma exclusiv de israelieni Ð fie ei religiosi, seculari, ulii sau porumbei, adepti ai stangii sau ai dreptei. Raspunsurile depind deopotriva de palestinieni, de modul in care acestia privesc curajosul pas facut de evrei spre un compromis istoric?! Vor face palestinienii gesturi de reciprocitate, la fel de curajoase, menite sa-i domoleasca pe fanaticii din randurile lor? Sau vor prefera sa considere ciocnirile dintre evrei si alti evrei drept un prim simptom al dezintegrarii Israelului si vor incerca in consecinta sa inflameze situatia interna din Israel prin lansarea de noi si noi valuri de violente si terorism palestinian?
Un vechi proverb arab spune ca nu poti bate din palme cu o singura mana. Depinde incomensurabil de mult de modul in care vor decide palestinienii sa interpreteze lupta dintre evrei si evrei data in Gaza.
Amos Oz
Autorul este considerat cel mai mare scriitor israelian contemporan. Pe 28 august 2005 i s-a decernat Premiul Goethe. Amos Oz se afla de cativa ani pe lista scriitorilor nominalizati la Premiul Nobel. Cel mai recent roman tradus in romaneste este Sotul meu, Michael, aparut in iulie 2005.
