Ioan-Aurel Pop spune că dacă nu prețuim libertatea “batjocorim” ceea ce este scump pentru poporul român, “devenim pigmei” şi ne batem joc în primul rând de noi înşine.
Pop, care a participat la lansarea volumului “1848-1989: De la primul la noul ’48”, semnat de conf. univ. dr. Adrian Niculescu, a afirmat că pe străzile Braşovului în decembrie 1989 lumea nu se gândea decât la libertate.
“Dar ceea ce pot eu să vă spun – şi ştiu martorii care sunt prezenţi aici mai bine decât mine – şi eu sunt un martor, pe străzile Braşovului în decembrie ’89, lumea care era pe stradă nu se gândea nici la conspiraţii, nici la străini, nici la luptători-terorişti, atunci în zilele acelea, două-trei, care au fost sublime, ci se gândea la ideea de libertate şi la forţa pe care aceşti oameni, care veneau la Braşov cu prapori în frunte din cartiere, se gândeau că ei construiesc o lume nouă şi că românii merită această lume”, a spus Pop, citează Agerpres.
Preşedintele Academiei consideră că în cartea sa profesorul Niculescu a făcut “o pledoarie, pentru bună cuviinţă, pentru echilibru, pentru cumpătare şi mai ales pentru ideea de libertate”.
“Adrian a făcut un elogiu acestei idei de libertate şi cartea ne obligă să nu mai batjocorim ceea ce este scump pentru mulţimea asta pe care o numim poporul român sau naţiunea română, pentru că altminteri devenim pigmei şi ne batem joc în primul rând de noi înşine. Şi a judeca cumpănit e una şi a ponegri şi a arunca cu noroi e cu totul altceva. De aceea, cred că dacă ne preţuim noi pe noi, ne vor preţui şi alţii, iar Adrian face o pledoarie pentru bună cuviinţă, pentru echilibru, pentru cumpătare şi mai ales pentru ideea de libertate, pentru care îi mulţumesc”, a afirmat istoricul.
Ioan-Aurel Pop a caracterizat drept un act de curaj discutarea comparativă de către autor a unor evenimente de asemenea amploare precum Revoluţia de la 1848 şi cea de la 1989.
“Adrian Niculescu ne-a obişnuit cu o asemenea manieră de abordare, care este în acelaşi timp şi din punct de vedere istoric foarte corectă, pentru că pleacă de la evenimente, dar este şi neortodoxă, pentru că, de multe ori, evenimentele îi prilejuiesc asocieri de idei surprinzătoare şi extraordinar de constructive”, a spus Pop.
Istoricul consideră că, pe lângă faptul că în ambele revoluţii s-a strigat “Trăiască România liberă!”, că a fost acelaşi imn “Deşteaptă-te, române”, şi una şi alta au fost acuzate că sunt opera străinilor.
“Între cele două mişcări, în afară de faptul că au fost acuzate amândouă că sunt opera străinilor, în afară de faptul că au avut obsesia ieşirii din feudalism – la ’48 s-a spus să terminăm odată cu servitutea, feudalismul fiind simbolul servituţii, şi în 1989 s-a spus să terminăm cu noul feudalism dictatorial impus de comunism -, o altă lozincă a fost intrarea în Europa. Cu ambele ocazii am intrat în Europa. Iar Revoluţia de la ’48 a trasat programul de dezvoltare a României pentru vreo şapte decenii, până în 1918 şi nădăjduim că şi ceea ce s-a petrecut în ’89 să fie un program de viitor, pe care n-am reuşit să-l aplicăm încă”, a mai spus Ioan-Aurel Pop.
