Ea a precizat că verificarea lui Lazăr nu va duce la nimic, întrucât categoria persoanelor care în exercitarea atribuţiilor de serviciu au încălcat drepturile omului nu mai există, a fost scoasă din lege. Nagâţ consideră că ar trebui făcute verificări cu privire la toţi magistraţii care au activat şi în regimul comunist, inclusiv Norica Nicolai şi Monica Macovei.
”Am procesat la Direcţia investigaţii toate dosarele din problema justiţiei şi nu am găsit nimic, nu are dosar de reţea, nu a fost găsit cu note informative. Nu poate fi pusă sub semnul întrebării acurateţea acelei verificări, a informaţiilor şi nici a procedurilor de verificare, s-au respectat toate prevederile la emiterea acelei adeverinţe. nu există date în arhive date cu priviere la calitatea de colaborator sau lucrător al Securităţii, în sensul legii”, a declarat Germina Nagâţ pentru Europa Liberă.
În ceea ce priveşte reverificarea procurorului general ca urmare a informaţiilor vizând activitatea sa de şef al Comisiei de eliberare din Penitenciarul Aiud, din anii ’80, Nagâţ susţine că noua reverificare nu va duce la nimic, din simplul motiv că nu există încadrare juridică, întruxât legea prevede doar ”două categorii, colaboratori ai Securităţii şi lucrători ai securităţii, pentru aceasta din urmă fiind însă necesar să ai grad”.
”Strict din punct de vedere al legii, nu există categorie, pentru că acea categorie a persoanelor care în exercitarea atribuţiilor de serviciu au încălcat drepturile omului, nu mai există, a fost scoasă din lege”, a declarat Germina Nagâţ.
În opinia sa, cazul Augustin Lazăr ar trebui să deschidă calea spre verificarea tuturor procurorilor care au activat în perioada comunistă.
”Ar trebui verificaţi toţi magistraţii sub aspectul activităţii lor profesionale în timpul comunismului. Dacă facem asta pentru Lazăr, atunci să o facem şi pentru Norica Nicolai sau Macovei. Nu doar pentru unii, ci pentru toţi, asta e ideea”, a subliniat ea.
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a decis joi să îl verifice din nou pe procurorul general Augustin Lazăr după informaţiile potrivit cărora în anii ’80 acesta a refuzat eliberarea unui disident anticomunist.
“Având în vedere informaţiile apărute în spaţiul public referitoare la Procurorul General al României domnul Augustin Lazăr, Colegiul C.N.S.A.S., în şedinţa de astăzi, 04.04.2019, a decis reverificarea sa, pornind de la elementele noi, care au fost dezbătute în mass-media”, anunţă CNSAS.
De asemenea, după ce istoricul Mădălin Hodor a declarat că afirmaţia că Augustin Lazăr a fost „un torţionar” este falsă, iar cel care de fapt a făcut acest lucru era lt.col. Lazăr Gheorghe, publicând şi decizia CNSAS în acest sens., CNSAS precizează că intervenţiile lui Hodor nu reprezintă punctul de vedere al instituţiei şi nu are mandat de reprezentare din partea colegiului instituţiei.
Luju.ro a scris că Augustin Lazăr “a refuzat în două rânduri să elibereze un disident anticomunist”, Iulius Filip. “În anii ’80, după ce i-a trimis un pamflet lui Nicolae Ceausescu şi şi-a exprimat printr-o scrisoare sprijinul faţă de mişcarea anticomunistă “Solidaritatea” din Polonia, Iulius Filip a fost anchetat şi arestat în mai multe rânduri (..) În final, acesta fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare cu executare pentru “propagandă împotriva orândurii socialiste””, scrie sursa citată, care susţine că Iulius Filip a încercat de două ori să fie liberat condiţionat, fiind refuzat de o comisie condusă de procurorul Augustin Lazăr.
Procurorul general, Augustin Lazăr, a precizat că între 1985-1986 a fost procuror criminalist la Procuratura Alba Iulia şi a îndeplinit, periodic, atribuţii privind Comisia de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud, care examina situaţia condamnaţilor ce îndeplineau fracţia de pedeapsă pentru liberare condiţionată. El subliniază că această comisie nu dispunea eliberarea deţinuţilor, ci doar verifica îndeplinirea criteriilor tehnice pentru eliberare.
Procurorul general Augustin Lazăr a declarat miercuri seară la Realitate TV, referindu-se la acuzaţiile conform cărora în perioada comunistă ar fi refuzat eliberarea disidentului Iuliu Filip, că are “o anumită emotivitate, o anumită agitaţie produsă de aceste întâmplări” şi şi-a exprimat regretul pentru drama acestuia.
