Articol apărut în „The Parliament Magazin”, scris de Willy Fautré de la Human Rights without Frontiers
Deși august este o lună liniștită în mod tradițional, în care instituțiile, restaurantele și străzile Bruxelles-ului rămân goale deoarece mulți pleacă din oraș în vacanța de vară, în România a fost orice altceva decât pace.
În ultimele săptămâni și luni, străzile și piețele Bucureștiului a fost des blocate de zecii de mii de cetățeni ai țării care vor să-și facă vocile auzite în timpul unei crize politice din ce în ce mai acute.
Cauza este bine-cunoscută: bătălia aparent interminabilă împotriva corupției și înțelegerilor secrete din cadrul instituției care ar trebui să scape țara de mită, Direcția Națională Anticorupție, într-un stat trecut în repetate rânduri pe lista Transparency International a celor mai corupte state din Uniunea Europeană.
Eforturile recente anti-corupție au generate prăpăstii uriașe într-un peisaj politic și instituțional deja fracturat.
În timp ce țara se pregătește să preia președinția Consiliului Uniunii Europene, măsuri îndrăznețe sunt necesare pentru a trece acest impas devastator. O soluție? O amnistie politică la nivelul întregului stat pentru un „reset” care să ofere o ieșire din diviziunile făcute evidente de protestele din această vară.
Nu există semnale că soluția ar putea fi găsită la nivel local, deoarece blocajele politice și legislative nu par să se încheie.
Liviu Dragnea, liderul Partidului Social Democrat din România și fost Președinte al Camerei Deputaților, a primit o sentință de trei ani și jumătate la închisoare cu executare pentru incitare la abuz în serviciu – sentința nu este definitivă.
În același timp, PSD se pregătește să îl suspende pe președintele Klaus Iohannis (Partidul Național Liberal), susținut de opoziție, care a revocat-o recent pe Laura Codruța Kovesi, procurorul-șef al DNA, responsabilă de o rată de condamnări statistic improbabilă în ultimii ani.
DNA formase o relație toxică cu Serviciul Român de Informații (SRI) care trebuie ruptă de urgență.
Cele două instituții, capitale în lupta împotriva corupției, au dezvoltat o relație care a creat potențialul enorm de abuz în sistemul juridic românesc. Această alianță egoistă, cimentată de un protocol de cooperare, este îngrijorător de similară cu justiția din vremea comunistă, servită de temuta Securitate.
Această relație s-a extins, se pare, la manipularea judecătorilor, SRI fiind acuzat de o Comisie Parlamentară că ar fi căutat să influențeze decizia judecătorilor în spețele DNA chiar și cu apel la Facebook.
România are nevoie să-și repare nu doar imaginea, dar și răspunderea democratică a acestor două instituții foarte importante pentru țară.
Standardele juridice ale unei țări nu pot fi diluate până în punctul în care afectează drepturile cetățenilor săi.
În luna martie a acestui an, un raport publicat de organizația noastră a concluzionat că România nu poate garanta, în momentul acesta, un proces echitabil și condiții minime în închisori care să îndeplinească cerințele legislației internaționale.
Luna aceasta, fostul judecător româna Stan Mustață, care executa o sentință de opt ani și șase luni pentru mită, a suferit un atac de cord și a murit. Magistratul, care era la închisoare de peste doi ani, suferea de cancer și probleme la rinichi, potrivit presei locale.
Avocații săi au depus o plângere oficială de neglijență medicală în lumina condițiilor în care a fost închis, deși starea sa medicală era bine cunoscută.
Acest trist subiect nu este doar de interesul cetățenilor României, dar și al Uniunii Europene și al statelor sale membre. Cetățeni români din afara țării, precum și alți cetățeni europeni, au fost inculpați pe baza unor acuzații false și căutați de București prin Mandatul de Arestare European.
Fără o schimbare semnificativă, ceea ce merge mult peste doar o schimbare în conducerea DNA, România nu poate asigura cerințele minime pentru drepturile omului.
O serie de pași trebuie să fie făcuți. Raportul nostru recomanda ca Mandatul de Arestare European să fie folosit doar pentru cele mai serioase încălcări ale legii, ca alerte de persoane căutate să facă circuitul Uniunii Europene numa cu aprobarea sa în urma investigației potențialelor abuzuri, iar statul membru UE căruia i s-a cerut să extrădeze o „persoană căutată” să-și bazeze decizia în urma unei evaluări corespunzătoare.
Am sugerat, în plus, ca victimele abuzurilor să aibă acces la mecanisme de reparație printr-un proces echitabil, deschis și imparțial.
În timp ce partidele politice ale României continuă să se confrunte, Uniunea Europeană are o oportunitate de a forța mâna țării, demonstrând că standardele juridice pe care toate statele membre trebuie să le respecte nu pot fi evitate cu ușurință.
Dacă Uniunea Europeană mai așteaptă multă vreme, va fi prea târziu. România urmează să-și asume președinția blocului european din ianuarie până în iunie 2019, fiind pusă, practic, în situația de a direcționa UE pentru șase luni.
Acest eveniment vine într-unul dintre momentele cele mai critice din istoria UE, în care Regatul Unit umrează să iasă din Uniune la finalul lui martie 2019. Mai mult, între 23 și 26 mai 2019, cetățenii europeni vor fi chemați să aleagă un nou Parlament European.
Nu poate mai evident decât atât că este imposibil ca România să conducă instituțiile UE într-un moment atat de important fără să-și rezolve problemele de acasă.
O amnistie la nivelul statului român ar putea fi exact ceea ce este necesar pentru a șterge trecutul cu buretele și a intra în 2019 cu o gândire proaspătă și o concentrare reînoită asupra problemelor relevante.
Autor: Willy Fautré, fondatorul și directorul „Human Rights without Frontiers”, ONG european preocupat de problema drepturilor omului.
