Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Cantec de sirena

Stiind cat de periculos este cantecul sirenelor, cum poate el deturna din drum navigatorii, miticul Ulise le-a astupat urechile camarazilor sai de calatorie. El insusi a stat legat de catarg pana a iesit din zona periculoasa. Abia asa a reusit sa ...

Mariana Cernicova 0 comentarii

Stiind cat de periculos este cantecul sirenelor, cum poate el deturna din drum navigatorii, miticul Ulise le-a astupat urechile camarazilor sai de calatorie. El insusi a stat legat de catarg pana a iesit din zona periculoasa. Abia asa a reusit sa ajunga la liman, sa depaseasca tentatiile care l-ar fi abatut de pe traseu.
Poate ca administratia timisoreana ar trebui sa invete ceva din pilda lui Ulise, atunci cand aude superbul cantec al sondajului care plaseaza Primaria orasului de pe Bega in topul increderii cetatenilor, imediat dupa Biserica.
Cui din administratie nu-i face placere sa afle ca Primaria pastreaza 52 la suta incredere (fata de Guvernul de la Bucuresti, de pilda, cotat cu 15 la suta), ca localnicii sunt fericiti de alimentarea cu apa (90 la suta), de iluminatul stradal (79 la suta), de incalzirea locuintelor (75 la suta) sau de transportul in comun (69 la suta).
De ce s-ar mai stresa consilierii locali cu aceste probleme, daca lumea e atat de multumita? Ne-am obisnuit cu serviciile existente. Intrebat strict legat de acestea, cetateanul (timisorean sau nu) ridica din umeri: e bine. Atata pot primariile, atata fac.
Si la Timisoara, unde sunt investitii peste investitii, disconfortul e dat pe seama lucrarilor. Sigur ca transportul in comun nu merge bine. Dar si cand o sa fie gata ce frumos va fi! Si ce daca nu s-au analizat alte trasee, ce conteaza ca nu introducem tronsoane rapide, ca nu regandim legaturile din oras.
Sondajul releva si domeniile de insatisfactie: locurile de joaca, fluenta traficului, parcarile, starea drumurilor.
Toate sunt puncte de interventie pe agenda administratiei, care n-are decat sa isi vada de planurile de pana acum. Cel putin asa se intelege din interpretarile pe care administratia locala insasi o da sondajului. Ceea ce e demobilizant. Daca acestea sunt singurele idei de dezvoltare pentru Timisoara europeana, inseamna ca suntem saraci. Foarte saraci. Ca rezervele de optimism se vor irosi repede.
De pilda, ce ne vom face cand la marginile orasului vor rasari "bidonville"-urile? Intr-un an-doi, chiriasii timisoreni din casele retrocedate vor fi nevoiti sa paraseasca apartamentele. Ritmul de constructie de locuinte sociale nu e incurajator.
Ce ne vom face dupa ce o multime de scoli si institutii publice vor ramane fara sedii, caci pe piata libera s-a cumparat tot ce era liber. Care va fi raspunsul la solicitarile tot mai sofisticate de servicii din partea administratiei, altele decat cele de apa, canal sau gestionarea deseurilor?
Sondajul cel magulitor nu poate servi drept repros adresat cetatenilor ca n-au spus ce-i doare la timp. El trebuie privit ca ceea ce este: un instantaneu al momentului actual. Frumos, e drept, seducator chiar, dar periculos daca e tratat ca verdict final.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...