Unul dintre fenomenele demografice cele mai interesante din Romania il reprezinta depopularea unor zone intregi din Muntii Apuseni. Zeci de catune raman pustii, fenomen accentuat de la an la an. Sute sau mii de case nu mai gazduiesc nici un suflet pe culmile muntilor, chiar si in zonele in care exista electricitate sau alte facilitati “moderne”.
“In sus nu mai sta nime…”
“Nu are rost sa mereti mai sus. Mai is numai cativa oameni. Ii mult de umblat si nu-i gasiti, ca-s imprastiati”, ne spune o femeie rasarita de dupa gard, care ne masoara cu o privire iscoditoare. Din Sohodol (Valea Seaca), comuna a judetului Alba, situata la 5 kilometri de Campeni, trebuie sa mai urci vreo doua ore pe jos, pe un drum forestier, pana in satul Valea Verde. Drumul inecat in noroi este imposibil de strabatut cu masina, motiv pentru care localitatea este aproape izolata.
Despre Valea Verde se poate spune ca este un catun tipic Apusenilor: o multime de case raspandite pe dealuri, in care nu mai locuieste nimeni. La prima vedere, satul nu pare parasit. Iarba este cosita, iar pomii din livezile de meri sunt ingrijiti, semn ca cineva trece pe aici din cand in cand.
Casele sunt, insa, goale. Faptul ca nimeni nu mai locuieste in ele de ani buni se observa de la distanta, dupa balariile care au inundat intrarile si dupa stresinile cazute.
In apropierea bisericii, nici o casa nu mai este folosita. O data pe luna, atunci cand vine preotul, aici se aduna, la slujba, cei 13 oameni care au mai ramas in tot satul. Este unul din rarele momente cand se vad unul cu celalalt. In rest, nu prea se intalnesc din cauza distantelor foarte mari intre case. Biserica are si ea aspectul unei cladiri parasite, la fel ca si cimitirul din imediata apropiere. De ani de zile, nimeni nu s-a atins de casele parasite.
In schimb, cladirea scolii apartinand statului si deci nimanui, a fost furata bucata cu bucata. Ultima femeie care a locuit in zona bisericii a plecat la copii anul trecut, la varsta de peste 80 de ani, pentru ca iarna, din cauza zapezii de doi-trei metri, nu mai putea iesi din casa.
Putini sunt cei care mai locuiesc in zona. Pe profesorul Ioan Sicoe l-am gasit culegand mere impreuna cu cativa prieteni. Vine aici la sfarsit de saptamana, mai ales vara. Si-a amenajat casa parinteasca si inca vreo cateva case din apropiere intr-un stil rustic. Aici isi primeste prietenii, cel mai adesea straini, care se bucura vara de aer curat, paine pe vatra si povesti cu valve si strigoi, si iarna de zapada.
Profesorul Sicoe isi aminteste ca pe vremea cand el era copil, in toata zona traiau sute de oameni. “De prin 1981, scoala primara s-a desfiintat. Unii au considerat ca e bine sa ia tiglele si acoperisul. Ma rog… sunt lucruri care se intampla frecvent la noi in tara… Prin 1960 erau 80 de familii aici. Numai pe acest damb, cum ii spunem noi, eram 24 de copii care mergeam la scoala”, a spus Ioan Sicoe.
Un alt personaj care se incapataneaza sa ramana in zona este un pensionar din Alba Iulia care s-a retras la munte. Nu a mai coborat mai jos de Campeni de mai bine de un an, dar spune ca orasul nu-i lipseste deloc.
Depopularea Apusenilor, politica de stat?
Zona Muntilor Apuseni s-a depopulat intr-un ritm accelerat din cauza politicii duse de autoritatile comuniste. Drepturile motilor ce datau, unele, de dinainte de primul razboi mondial, au fost anulate treptat, iar in 1965 definitiv, urmarindu-se prin aceasta nu numai blocarea posibilitatii de existenta materiala a acestor locuitori, dar si incercarea de depopulare a Muntilor Apuseni.
Fara alte posibilitati, oamenii erau nevoiti sa mearga la orase. Multi dintre ei au plecat sau chiar au fost stramutati spre Zlatna, Alba Iulia sau spre judetele in care incepusera sa se dezvolte centre industriale comuniste. Monitorul Oficial a publicat, la sfarsitul anilor '90, o lista cuprinzand comunele in care s-au produs scaderi accentuate ale populatiei in perioada 1966-1998.
In judetul Alba, in 25 de localitati s-au inregistrat scaderi ale populatiei intre 30-50 la suta si alte 10, unde procentul depasea 50 la suta. Intre timp, situatia s-a agravat si mai mult. Rand pe rand, sate intregi dispar, odata cu traditiile si obiceiurile vechi. Apar, in schimb, in unele zone mai usor accesibile, cabane de vacanta.
Fenomenul depopularii Apusenilor este destul de putin cunoscut autoritatilor si nu se regaseste in statisticile oficiale.
