Pe Bulevardul Magheru, pe un bloc de langa Biserica Italiana, acoperind ferestrele de la mai multe apartamente si de o inaltime care cuprinde patru etaje ale blocului, o reclama dedicata accesoriilor feminine a devenit vecina cu frumosul edificiu religios. Imaginea retinuta de fotoreporter de pe strada nu se compara nici pe departe cu cea care se infatiseaza calatorilor din autobuzele care au traseul pe Bd. Magheru.
Daca stai pe scaun pe partea dinspre biserica si iti arunci privirea pe gem, cand treci prin fata ei, la un moment dat vezi cum posteriorul frumoasei din reclama se situeaza chiar in varful acoperisului Bisericii Italiene. Si te intrebi daca poti ramane indiferent in fata acestui “efect special”. Te poti duce cu gandul, daca esti usor afectat de “sindromul scenaritei”, chiar la o intentie de socare, urmarita in mod special de catre cei care au amplasat reclama, pentru ca, nu-i asa, stim cu totii ca ceea ce ne socheaza ne ramane cel mai bine in memorie. Si care este scopul unei reclame decat acela sa atraga cat mai mult atentia? Poate lucrurile nu stau chiar asa. Dar, oricum, sigur nu stau bine. Intr-un Bucuresti ale carui cladiri, cu ferestre cu tot, se acopera cu tot felul de panouri si afise publicitare, de un gust mediocru, o reclama sexi, langa o biserica, era tot ce mai lipsea. Iar prin efectul vizual de cateva momente, pe care calatorii il surprind din autobuz, merita sa se ia o masura de protejare fata de aceasta forma de agresivitate a publicitatii. O masura cat mai bine adecvata unui edificiu de cult, de o remarcabila frumusete arhitectonica, situat in centrul unei capitale care se doreste europeana, in sensul bun al cuvantului.
