Mai mult de jumătate dintre decesele sub un an se produc în prima lună de viaţă (mortalitate neonatală).
Analiza factorilor favorizanţi, realizată de Institutul Naţional de Sănătate Publică, arată că o parte dintre aceste decese ar fi putut fi evitate printr-o mai bună monitorizare antenatală, care ar fi permis atât intervenţii în sarcină, cât şi direcţionarea sarcinilor cu complexitate mare către unităţi echipate corespunzător. O mare parte dintre gravide însă nu au beneficiat de investigaţii prenatale, precizează Salvaţi Copiii, conform Știripesurse.ro.
Conform sursei citate, judeţele cu cele mai scăzute rate ale mortalităţii infantile în 2018 sunt Dâmboviţa (2,9?), Ilfov (4,1?), Arad şi Timiş (4,5?), Iaşi şi Alba (4,8?) şi municipiul Bucureşti (3,6?). La polul opus, cu rate ale mortalităţii de trei şi de două ori mai mari, se află Tulcea (15,5?), Botoşani (12,9?), Sălaj (11,5?), Călăraşi (11,2?) şi Caraş-Severin (10?). Rata mortalităţii infantile în mediul rural (7,9) este mult mai mare decât cea din mediul urban (5,3).
Procentul cel mai mare de decese ale copiilor sub 1 an se înregistrează în cazul mamelor fără educaţie şi celor care au terminat doar şcoala primară. Vârsta mamei este de asemenea un factor important, cu rate mari ale mortalităţii atât la mamele adolescente, cât şi la cele peste 40 de ani.
“Deşi principiul interesului superior al copiilor este bine definit juridic, situaţia copilului în România rămâne una critică, cu peste o treime dintre copii trăind sub pragul sărăciei, cu un clivaj cronic între urban şi rural în ceea ce priveşte drepturile de bază – sănătate, educaţie, viaţă – şi un abandon şcolar care îşi pune amprenta asupra dezvoltării societăţii. (…) Analiza situaţiei copilului şi a drepturilor sale în România scoate în evidenţă faptul că progresele înregistrate în ultimul deceniu sunt fie modeste (rata mortalităţii infantile, protecţia împotriva violenţei, combaterea sărăciei, sistemul de protecţie), fie nule (educaţie, protecţie medicală, protecţia copiilor cu dizabilităţi). Mai mult, condiţiile de viaţă şi de accesibilitate la servicii s-au agravat în cazul copiilor de etnie romă şi copiilor cu dizabilităţi”, spun reprezentanţii Salvaţi Copiii.
Potrivit sursei citate, aproximativ 21,5% dintre copiii români trăiesc în deprivare materială severă – cea mai ridicată rată din UE, unde media este de 5,9% – şi peste 32% trăiesc sub pragul de sărăcie. Acest procent include persoanele ale căror venituri sunt mai mici de 60% din venitul mediu la nivel naţional (adică sub 616 lei/persoană/lună în 2017), incluzând prestaţiile sociale.
În anul 2017 – 19,1% din populaţie avea venituri sub pragul de sărăcie şi se aflase în aceeaşi situaţie în cel puţin doi din cei trei ani anteriori. În cazul copiilor, rata sărăciei persistente era de 28,8% în 2017. Deşi în scădere, conform celor mai recente date estimate Eurostat, România rămâne statul european cu cea mai mare diferenţă la indicatorul sărăciei sau excluziunii sociale între copii şi totalul populaţiei.
Peste 150.000 de copii merg seara la culcare flămânzi, iar statistica include doar copiii care trăiesc în mediul rural şi a fost calculată pe baza unui studiu din 2018, în care 3% dintre cei intervievaţi au răspuns că se culcă flămânzi în fiecare seară şi încă 5% uneori, mai arată sursa citată.
