Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

4 iunie 2020 - ”Ziua Tratatului de la Trianon”

4 iunie 2020 - ”Ziua Tratatului de la Trianon”

Sorin Ilieşiu cere maghiarilor din România un moment de reculegere pentru victimele hortiste

Revoluţionarul Sorin Ilieşiu, profesor de regie de film, fost senator PSD în mandatul 2012-2016, solicită prin intermediul “României libere” tuturor maghiarilor ca în 4 iunie, Ziua Tratatului de la Trianon, să păstreze la orele amiezii un minut de reculegere.

Adriana Constantinescu 0 comentarii

Totodată, Sorin Ilieșu solicită ca acest moment să fie și unul de dezavuare față de genocidul antiromânesc și masacrele antievreiești din Transilvania anilor 1940-1944.


În cei patru ani de ocupație a Transilvaniei de nord de către Ungaria (septembrie 1940 - octombrie 1944), mii de români au fost martirizați pentru „vina de a se fi născut români”;Autorii crimelor au fost membri ai armatei maghiare, ai poliției și jandarmeriei maghiare, membri ai unor organizații șovine sau paramilitare maghiare, precum și localnici maghiari.Iată câteva exemple: care trebuie cunoscute, regretate și dezavuate de maghiarii de azi, chiar dacă nu au nicio vină pentru crimele comise de unii dintre înaintașii lor:

  • <<„Barbariile au început în prima zi de ocupaţie în judeţele Satu Mare şi Bihor. /.../ Călugării de la mănăstirea Bicsad de lângă oraşul Satu Mare s-au pomenit asaltaţi de un grup de tineri din organizaţia Levente. Scoşi din chilii şi puşi la rând în curte, preoţii au fost scuipaţi, loviţi cu pumnalele, iar un grup de 20 ţărani s-au pomenit împresuraţi de altă bandă şi măcelăriţi. /.../ Bandele de levenţi au trecut în Ţara Oaşului şi în Maramureş, unde au masacrat toţi românii întâlniţi. /.../ La Săpânţa, ţăranii au fost bătuţi cu frânghii ude, apoi puşi să-şi sape mormântul...” - ziarul „Universul”, București.
  • În 7 sept. 1940, soldaţii horthyşti au arestat douăzeci de țărani români în comuna Mihai Bravu. I-au dus într-un cimitir părăsit unde i-au bătut cu patul puştilor, le-au legat mâinile la spate cu sârmă şi i-au întrebat dacă vor să fie împuşcaţi sau spânzuraţi. La întrebarea „pe cine vreţi să împuşcăm mai întâi” un ţăran a răspuns: „Pe mine”. Întrebat pentru ce motiv, acesta a răspuns: „Ca să nu-mi văd copiii morţi” — avea doi copii lângă el.
  • Acţiuni criminale au loc în toate localităţile locuite de români, imediat ce a pătruns în ele armata horthystă de ocupaţie, victimele acestor acțiuni fiind mai ales români, dar și evrei.
  • În noaptea de 5-6 sept.1940, la intrarea armatei horthyste în comuna Medieşul-Aurit (jud. Satu Mare), trei soldaţi s-au prezentat la casa fostului primar Gh. Petricean, l-au ridicat, l-au dus la marginea satului, l-au înjunghiat cu baionetele, i-au scos ochii și l-au împuşcat.
  • În 8 sept. 1940, la ieșirea din Nușfalău, 11 români (nouă bărbați și două femei) au fost uciși fără motiv; bărbații - prin înfingerea baionetei în inimă, femeile - prin înjunghiere. În aceeași zi, în Zalău, trupele horthyste de ocupţie „au asasinat 7 oameni, din care 4 femei /.../.
  • Cadavrele femeilor au fost desgolite şi batjocorite [...]. Cadavrele au fost îngropate jumătate pentru a fi mâncate de câini.”
  • În 9 sept. 1940, în com. Treznea (Trăznea), jud. Sălaj, românii sunt masacraţi prin împușcare, străpunşi cu săbii şi baionete, iar casele atacate cu grenade şi incendiate.
    Nicolae Brumar a fost luat de acasă şi împreună cu soţia şi cele două fiice au fost împuşcaţi, apoi sfârtecaţi cu baionetele. Vasile Mărgăruş a fost ridicat de acasă, străpuns cu baioneta în mai multe părţi ale corpului, şi apoi împuşcat în cap. Preotului ortodox, ascuns în casa parohială, i s-a dat foc şi a ars împreună cu casa. /.../ Învăţătorul cu soţia s-au refugiat din faţa urgiei în comuna Pusta. Au fost prinşi şi aduşi amândoi în Trăznea, unde au fost răstigniţi de uşa bisericii şi împuşcaţi”.
  • Publicistul american Milton G. Lehrer a consemnat următoarele: „Îndată ce satul a fost invadat de soldaţi, un veritabil potop de foc şi sânge s-a abătut asupra lui. /.../ Soldaţii au pătruns în case şi au asasinat pe oricine găseau în calea lor, incendiind casele. Este tipic cazul preotului român Trăian Costea, care, după ce a primit un glonte în cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului din biserică căruia i s-a dat foc şi care a ars în întregime odată cu cadavrul preotului.”
  • Declarație de martor: „După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români şi de vii îi aruncau în văpaia focului (caselor care ardeau), arzând de vii în chinuri groaznice”.
  • Rezultatul masacrului de la Treznea: 263 români (copii, femei, bărbaţi, tineri şi bătrâni) morţi şi raniţi. Anei Negreanu (65 ani) i s-au tăiat mâinile. Ana Sălajan (31 ani), fiind însărcinată, a fost străpunsă cu baioneta. Vasile Mărgăruş a fost găsit cu capul spintecat în două... Au murit 93 de persoane: 87 de români și 6 evrei.
  • În acest masacru au fost implicaţi groful maghiar Ray Ferenc, notarul şi preotul maghiar reformat din Treznea.
  • La 10 sept.1940 s-a comis o crimă monstruoasă la Huedin a cărui victimă a fost protopopul Aurel Munteanu din jud. Cluj. /.../ Martirajul acestuia a avut loc astfel: „...o bandă de 21 de unguri agresivi l-au schingiuit, timp de 4 ore, cu o ferocitate care întrece orice închipuire. /.../ ...L-au lovit peste cap, peste faţă, peste braţe cu ciomege. I-au smuls părul şi barba din rădăcină, cu carne cu tot. Budai Janos Gyepu i-a înfipt un baston în gură de mai multe ori până i-a ieşit prin ceafă. Şi totul se petrecea sub privirile soldaţilor unguri.”
  • În comuna Ip, jud. Sălaj, în noaptea de 13-14 sept.1940, „echipe de ostaşi unguri, însoţite de iredentişti şi membri ai Gărzii naţionale au scos din case pe toţi românii care nu fugiseră, i-au bătut până la sânge şi i-au schingiuit, zdrobindu-le oasele şi smulgându-le unghiile, apoi i-au împuşcat. Femeile, în plus, au fost batjocorite, iar copiii spintecaţi. După măcel a urmat jaful cadavrelor şi al caselor celor omorâţi. Cadavrele au fost cărate apoi cu căruţele, unii încă respirau, şi îngropate într-o groapă comună”. Au căzut victime acestui masacru 157 de români, copii, bătrîni, femei şi bărbaţi nevinovaţi.
  • Rememorarea masacrului de la Ip de către Gavril Butcovan [paragraf preluat din ziarul „Gardianul”, august, 2008]:„Aveam doar 16 ani. În familie eram de toți 10 suflete, printre care 8 copii. /.../ Pe când tata a vrut să deschidă ușa, soldații erau deja în curtea noastră. Unul dintre criminalii horthyști s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară. La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă. /.../ Când am ieșit l-am văzut pe tata care zăcea cu fața în jos. M-am îndreptat înspre el, moment în care asasinii horthyști au tras în mine. Cuprins de groază m-am prăbușit lângă corpul neînsuflețit al părintelui meu. Mi-am dat seama că sunt în viață, simțind o arsură puternică. În momentele următoare am văzut cum criminalii i-au executat pe frații mei. În fața casei, la câțiva metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost împușcată în piept cu cartușe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împușcat în burtă, iar surioara Ana, de 5 ani, a fost secerată de gloanțele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut să fugă spre grădină, însă soldatul care-l urmărea l-a împușcat în cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, au sfârtecat-o cu baionetele în leagăn. /.../ Unii români au fost bătuți până ce și-au dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiș i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la mâini. /.../ În 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împușcat.” [final paragraf din „Gardianul”]
  • În 18 sept. 1940, în com. Aghireș, jud. Cluj, săteanul Ghe. Boc a fost ridicat de acasă de militari maghiari și a fost torturat bestial câteva zile. A fost silit să-și sape singur groapa, a fost împușcat iar trupul i-a fost ciopârțit cu săbiile.
  • Un document al Ministerului român al Afacerilor Externe consemna: „Soldaţi, jandarmi şi bande înarmate de "patrioţi" civili cutreierau satele româneşti devastând locuinţele şi schingiuind populaţia românească paşnică şi fără apărare. Unora li s-au zdrobit oasele cu ciomegele, alţii au fost împunşi cu baionetele, altora li s-au scos ochii, li s-au tăiat urechile, unei fetiţe de patru ani din Şuncuiuş (jud. Bihor) i-au turnat petrol în cap şi i-au dat foc, altora le-au sfărâmat dinţii, li se smulgea părul cu carne (cazul femeii Maria Dobradin Cluj), li se tăiau buzele (Suciu Tănase din Cluj), alţii au fost siliţi să bea sângele ce le curgea din răni, două fete, una de 18 ani şi alta de 14 ani din comuna Mihai Bravu (jud. Bihor), au fost schingiuite bestial fiindcă nu au lăsat să fie violate, unora li se punea sodă caustică pe piele peste care se turna apoi apă caldă (cazul lui Cocoi Florea din Voiniceni, jud. Someş). Lui Dumitru Matei din Oradea i s-au scos ochii cu baioneta (18 sept. 1940) şi, în acelaşi oraş, fusese silit un bătrîn pensionar român, la 6 sept. 1940, după ce a fost maltratat, să mănânce fecalele şi să bea urină [...]. Sute de tineri români au fost puşi la jug ca animalele şi siliţi să are și să grape.”
  • În 24 sept. 1940, în satul Mureșenii de Câmpie, jud. Cluj, în casa parohială a preotului Andrei Bujor au fost uciși de către militari maghiari toți membrii familiei preotului, cantorul și învățătorul din sat, precum și membrii familiilor acestora care se aflau în casa parohială (în total 11 persoane). Masacrul s-a făcut la îndemnul contelui maghiar Albert Wass, scriitor și poet, al cărui palat se afla în apropiere, scrie Sorin Ilieşiu în fundamentarea cererii sale.
     

Comentarii

loading...